Obligație de a face. Decizia 410/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 06.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.410
Ședința publică din 18.04.2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent G împotriva deciziei civile nr.620/A/12.07.2207 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, CONSILIUL LOCAL AL MUNCIIPIULUI T, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată soluționată la data de 17.04.2008 cererea de recuzare.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 aprilie 2008, când pronunțarea a fost amânată inițial la data de 16.04.2008, iar apoi la data de astăzi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.620/12.07.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.10836/06.12.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.11685/2005, în contradictoriu cu pârâții Direcția generală a finanțelor Publice T, Consiliul local T, Administrația Financiară T și Casa de economii și Consemnațiuni
Prin această decizie, tribunalul a confirmat și menținut soluția instanței de fond, care a constatat că anterior, prin sentința civilă nr.4996/2002 pronunțată în dosarul nr.1748/2002 al Judecătoriei Timișoara, s-a admis în parte o acțiune civilă formulată de către același reclamant, pârâta CEC - sucursala T fiind obligată să-i restituie acestuia cele 826 obligațiuni CEC, în valoare totală de 165.200 lei, iar pârâta DGFP Taf ost obligată să-i restituie aceluiași reclamant 12 librete de economii la purtător, în valoare totală de 162.701,95 lei, dispunând totodată deblocarea sumelor depuse pe obligațiunile CEC și pe libretele de economii, obligând în acest sens pârâta CEC - sucursala T să plătească reclamantului toate sumele depuse pe libretele și pe obligațiunile CEC, la care se adaugă dobânda curentă practicată de CEC.
La acel moment, prin aceeași sentință, s-a respins capătul de cerere din acțiunea reclamantului privind reactualizarea sumelor înscrise în libretele de economii și în obligațiunile CEC, cu motivarea că reclamantul a încheiat cu CEC un contract de depunere de sume de bani, care constituie o varietate a contractului de depozit, iar în baza art.1604 civ. alături de art.20 din HG 888/1996 pentru aprobarea Statutului CEC, depozitarul CEC este obligat să păstreze sumele de bani depuse de clienți și să le restituie titularului depunerii, cu dobânzile aferente.
Această sentință nr.4996/2002 a Judecătoriei Timișoara este definitivă și irevocabilă, iar considerentele acesteia au intrat și ele în puterea lucrului judecat întrucât explică și reflectă clar dispozitivul sentinței.
Pe de altă parte, prima instanță a constatat că în prezentul dosar cu nr. 11685/2005, reclamantul solicită din nou obligarea în solidar a pârâților Direcția generală a finanțelor Publice T, Consiliul local T, Administrația Financiară T și Casa de economii și Consemnațiuni T, la plata sumei de 1.091.477.714 lei reprezentând reactualizarea cu rata inflației a sumelor înscrise în cele 826 de obligațiuni precum și în cele 12 librete de economii, care au făcut obiectul dosarului nr.1748/2002 și în care s-a pronunțat sentința civilă nr.4996/19.03.2002, invocând ca temei de drept disp.art.371 ind.2 alin.2 și 3.pr.civ.
În raport cu aceste constatări, întemeindu-se pe disp.art.371 ind.2 pr.civ. potrivit căruia în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără a se fi stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii și astfel, reclamantul poate și trebuie să solicite punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința nr.4996/2002, iar executorul judecătoresc are atribuții și este competent să actualizeze cu rata inflației suma de 165.200 lei, reprezentând contravaloarea obligațiunilor precum și suma de 162.701,95 lei, reprezentând contravaloarea libretelor de economii, la care se va adăuga evident și dobânda.
Astfel, instanța de fond, invocând și disp.art.109 alin.2 pr.civ. a respins ca inadmisibile pretențiile reclamantului, întemeiate de acesta pe disp.art.371 ind.2 alin.2 și 3.pr.civ.
În continuare, prima instanță, referindu-se la disp.art.166 pr.civ. coroborat cu prev.art.1201 civ. a reținut, cu trimitere și la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, că pretențiile formulate de reclamant în acest nou dosar, întemeiate pe răspunderea civilă contractuală urmează să fie respinse întrucât în speță operează autoritatea de lucru judecat.
Astfel, s-a constatat că părțile s-au mai judecat pentru aceleași pretenții în dosarul nr.1748/2002 al Judecătoriei Timișoara, iar aceste pretenții, reiterate acum de către reclamant au fost respinse irevocabil. Cererea de reactualizare a sumelor înscrise pe obligațiunile CEC și pe libretele de economii a fost atunci respinsă în baza art.1604 civ. rap.la art.20 din HG 888/1996 și art.51 din regulamentul privind normele de bază în legătură cu operațiunile pe libretele de economii și pe obligațiunile CEC cu câștiguri.
În sfârșit, raportându-se la disp.art.112 pr.civ. judecătoria a respins pretențiile formulate în baza art.1084 și 1578.civ. împotriva pârâților, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, reclamantul G, acesta reiterând motivele pe care le-a prezentat cu ocazia promovării prezentei acțiuni și a criticat sentința judecătoriei pentru nelegalitate și lipsă de temeinicie.
Pârâte - intimate, prin întâmpinări, au solicitat respingerea apelului, Consiliul Local T și Administrația Financiară T invocând în continuare lipsa calității procesuale pasive a acestor entități.
Totodată, s-a consemnat de tribunal că reclamantul - apelant a depus la dosar un raport de expertiză contabilă, extrajudiciară, cu privire la calculul reactualizat al sumelor solicitate în prezentul dosar.
De asemenea, tribunalul a reținut că, datorită lipsei unei motivări în drept a apelului, hotărârea primei instanțe urmează să fie examinată în raport cu probatoriul administrat în cauză și raportat la dispozițiile legale incidente speței, în limitele conferite de prev. art.294-297.pr.civ.
În acest context, tribunalul a constatat că apelul reclamantului este neîntemeiat, reținând că prin sentința civilă nr.4996/19.03.2002 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G, în sensul că pârâta CEC a fost obligată să restituie reclamantului 826 de obligațiuni CEC, în valoarea totală de 165.200 lei, iar pârâta DGFP Taf ost obligată să restituie aceluiași reclamant 12 librete CEC, în valoare totală de 162.701,95 lei, dispunându-se deblocarea sumelor depuse pe obligațiunile CEC și pe libretele de economii, iar pârâta CEC a fost obligată direct să plătească reclamantului sumele depuse pe librete și pe obligațiuni, mărită cu dobânda practicată de CEC. Prin aceeași sentință a fost respinsă în rest acțiunea reclamantului, care viza reactualizarea acestor sume, cu argumentul că reclamantul a încheiat cu CEC un contract de depunere de sume de bani, contract ce constituie o varietate a contractului de depozit, iar în baza art.1604 civ. rap.la art.20 din HG 888/1996, depozitarul CEC este obligat să păstreze sumele de bani depuse și să le restituie titularului depozitului, la cererea acestuia, cu dobânzile aferente.
În acest context, instanța de apel a constatat că pârâții Consiliul Local T și Administrația Financiară nu au încheiat cu reclamantul nici un contract de depozit și nefiind în raporturi contractuale cu acesta, le lipsește calitatea procesuală pasivă.
În continuarea, tribunalul a reținut că prin hotărârea irevocabilă din anul 2002 s-a stabilit natura raporturilor contractuale dintre părți, astfel că raportat la obiectul prezentei acțiuni, în mod corect s-a reținut de către judecătorie existența excepției autorității de lucru judecat, fiind întrunite toate condițiile prev. de art.1201 civ. Împrejurarea că în prezentul dosar, reclamantul a interpretat și susținut propriul său contract cu CEC ca fiind un contract de împrumut, invocând art.1578 civ. contrar celor statuate în hotărârea judecătorească irevocabilă anterioară, nu este de natură să înlăture incidența puterii de lucru judecat, reținută în mod justificat de prima instanță.
S-a mai constatat că sentința civilă nr.4996/2002 a Judecătoriei Timișoaraa ași fost pusă în executare de către reclamant, constituindu-se dosarul execuțional nr.164/2002 la BEJ În cursul executării silite, în acel dosar și în acele proceduri, Direcția Generală a Finanțelor Publice a declarat nule libretele la purtător depuse pe numele reclamantului întrucât acestea s-au pierdut, caz în care însă reclamantul trebuia să continue executarea silită cu privire la pârâta CEC, care fusese obligată direct la restituirea sumelor aferente celor două modalități de economisire. De altfel, la data de 30.01.2003, cele 826 de obligațiuni CEC și contravaloarea acestora au și fost predate reclamantului de către CEC, iar reactualizarea acestor sume trebuia cerută de reclamantul - creditor în condițiile art.371 ind.2 pr.civ. cum în mod justificat a indicat prima instanță. Or, nerespectarea acestei proceduri particulare atrage inadmisibilitatea cererii prin prezenta cale, conform prev. art.109 alin.2 pr.civ.
În final, tribunalul a mai reținut că reclamantul nu a continuat executarea silită începută în temeiul acestui titlu executoriu, reprezentat de sentința civilă nr.4996/2002, ci s-a adresat instanței solicitând un nou titlu, pe calea unei noi acțiuni, întemeiată de această dată pe răspunderea contractuală izvorâtă dintr-un contract de împrumut, fapt ce încalcă autoritate de lucru judecat, conferită de titlul executoriu anterior, și prin care s-a stabilit în mod irevocabil natura juridică a raporturilor contractuale dintre părțile contractante, acesta fiind aceea a unui contract de depunere de sume de bani, ca varietate a contractului de depozit.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul G, recurs ce nu a fost motivat inițial în drept, ulterior adăugându-se în mod generic disp.art.304 pct.4-9.pr.civ. și care nu au fost susținute și dezvoltate cu argumente separate.
În motivarea în fapt a recursului, reclamantul a criticat decizia tribunalului pe considerentul că aceasta a nesocotit dispozițiile decizie de casare nr.4033/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Totodată, recurentul a susținut indirect că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat întrucât cele 12 livrete CEC au fost pierdute de către DGFP T și CEC, însă această pierdere nu poate fi imputată reclamantului, fiind culpa pârâtelor, astfel că acestea trebuie să fie obligate să plătească suma reactualizată a acestor livrete, care se cifrează la valoarea de 639.796.033 lei vechi, socotită doar până în septembrie 2005.
Prin întâmpinările formulate, pârâtele DGFP T, Consiliul local T, Administrația Financiară și CEC au solicitat respingerea recursului reclamantului, acestea susținând punctul de vedere împărtășit de tribunalul, cu privire la incidența celor două excepții, respectiv a puterii lucrului judecat și a lipsei calității procesuale pasive în cazul pârâților Consiliul local T și Administrația Financiară.
Această cauză a rămas în pronunțare la termenul din 10.04.2008, după ce a părțile au beneficiat de 4 termene de judecată consecutive, însă de fiecare dată s-a dispus amânarea soluționării datorită lipsei apărătorului reclamantului - recurent.
La termenul de judecată din 10.04.2008, apărătorul recurentului a solicitat o nouă amânare, curtea constatând că aceasta este nejustificată în raport cu disp.art.156 pr.civ. întrucât avocatul nu a depus nici un fel de dovezi care să-i justifice absența. Totuși, preocupată fiind de respectarea tuturor garanțiilor privitoare la dreptul la apărare, a decis amânarea pronunțării pentru data de 16.04.2008, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului să depună concluzii scrise, dezbaterile considerându-se a fi încheiate.
În ciuda acestor dispoziții procedurale, apărătorul recurentului, la împlinirea termenului de amânare a pronunțării, respectiv la data de 16.04.2008 a depus prin registratură nu concluzii scrise, ci o cerere de redeschidere a dezbaterilor, invocând o serie de excepții de neconstituționalitate.
Curtea urmează a respinge această cerere de redeschidere a dezbaterilor, în raport cu prev.art.256 rap.la art.260 pr.civ. întrucât instanța de recurs se consideră lămurită în privința cererilor și argumentelor părților, iar amânarea pronunțării a fost decisă pentru un singur motiv, respectiv pentru a se oferi posibilitatea apărătorului recurentului să depună concluzii scrise, constatându-se totodată că acesta a avut la dispoziție 4 termene de judecată pentru a formula eventuale excepții de neconstituționalitate, iar aceste cereri trebuiau formulate și în raport cu exigențele impuse de art.723 pr.civ.
Pe fond, curtea, analizând recursul reclamatului prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind prezente motive de casare și de modificare dintre cele prev. de art.304 pct.4-9.pr.civ. așa cum generic au fost indicate de către recurent.
Curtea va constata că singurele aspecte asupra cărora are datoria de a se apleca sunt cele generate de soluția din apel, care a confirmat soluția primei instanțe, cu referire la existența în cauză a autorității de lucru judecat, reglementată de prev. art.1201 civ. precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Local T și a pârâtei Administrația Financiară.
În acest sens, curtea va constata că art.1201 civ. definește autoritatea de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Potrivit unei jurisprudențe consolidate a instanțelor naționale, inclusive a Înaltei Curți de Casație și Justiție, autoritate de lucru judecat operează deplin și atunci când, deși nu există o identitate perfectă între modul în care este formulată acțiunea introductivă sau dacă s-a schimbat cauza juridică ori lipsește identitatea perfectă între părți, totuși, reclamantul urmărește să atingă aceleași scopuri/obiective, care presupun repunerea în discuție a unor aspecte de fapt și de drept care au fost deja soluționate irevocabil într-un litigiu anterior.
Or, în acest context, curtea va constata că această ipoteză este prezenta în actualul litigiu, întrucât prin hotărârea irevocabilă din anul 2002 s-a stabilit natura raporturilor contractuale dintre părți, astfel că raportat la obiectul prezentei acțiuni, în mod corect s-a reținut de către judecătorie existența excepției autorității de lucru judecat, fiind întrunite toate condițiile prev. de art.1201 civ. Împrejurarea că în prezentul dosar, reclamantul a interpretat și susținut propriul său contract cu CEC ca fiind un contract de împrumut, invocând art.1578 civ. contrar celor statuate în hotărârea judecătorească irevocabilă anterioară, nu este de natură să înlăture incidența puterii de lucru judecat, reținută în mod justificat de prima instanță.
S-a mai constatat că sentința civilă nr.4996/2002 a Judecătoriei Timișoaraa și fost pusă în executare de către reclamant, constituindu-se dosarul execuțional nr.164/2002 la BEJ B, însă în cursul executării silite, în acel dosar și în acele proceduri, Direcția Generală a Finanțelor Publice a declarat nule libretele la purtător depuse pe numele reclamantului întrucât acestea s-au pierdut, caz în care însă reclamantul trebuia să continue executarea silită cu privire la pârâta CEC, care fusese obligată direct la restituirea sumelor aferente celor două modalități de economisire.
Totuși, la data de 30.01.2003, cele 826 de obligațiuni CEC și contravaloarea acestora au și fost predate reclamantului de către CEC, iar reactualizarea acestor sume trebuia cerută de reclamantul - creditor în condițiile art.371 ind.2 pr.civ. cum în mod justificat a indicat prima instanță, confirmată de decizia tribunalului.
Pe de altă parte, curtea va constata că decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are nicio influență asupra acestei soluții întrucât prin decizia civilă nr.4033/2005 s-au casat soluțiile anterioare numai și numai pentru că nu au fost respectate normele privind clasificarea gradelor de jurisdicție, fără ca instanța să se pronunțe și să statueze asupra excepției autorității de lucru judecat.
În sfârșit, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local T și a Administrației Financiare, curtea va confirma soluția instanței de apel, constatând că aceasta a statuat corect că cele două entități nu au calitate procesuală pasivă în acest litigiu întrucât nu au încheiat cu reclamantul nici un contract de depozit și au fost în raporturi contractuale cu acesta, le lipsește calitatea procesuală pasivă, rap.la art.109 alin.1 pr.civ.
Pentru toate aceste considerente, după ce în prealabil a respins cererea de redeschidere a dezbaterilor, rap.la disp.art.150-151 coroborat cu art.256 pr.civ. curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. constatând că nu sunt motive de casare și/sau modificare dintre cele prev. de art.304 pct.4-9.pr.civ. invocate doar formal de către recurent, fără o fundamentare și susținere concretă și detaliată, va respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.620/12.07.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ. întrucât intimații nu au solicitat și nici nu au dovedit existența unor cheltuieli de judecată, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de redeschidere a dezbaterilor.
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.620/12.07.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red.CP/23.04.2008
Tehnored.MM/2 ex./30.04.2008
Prima instanță: Judecătoria Timișoara - jud.
Instanța de apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Rujița Rambu, Gheorghe Oberșterescu
