Obligație de a face. Decizia 4100/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.8866/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 4100/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6251 din data de 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.25500/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților și Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 2, având ca obiect:"obligația de a face".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 13 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20 mai 2009, la data de 27 mai 2009 și apoi la data de 03 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6251 din data de 13.10.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-29.06.2005 și, în consecință, s-au respins pretențiile aferente acestei perioade, ca prescrise, s-a admis, în parte, cererea precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Local Sector 2 și s-a obligat pârâta Casa de Pensii să recalculeze pensia reclamantului prin includerea în baza de calcul a acesteia a sporului de vechime în muncă pentru perioada 13.03.2007- 01.04.2008.
Prin aceeași sentință, s-a respins primul capăt de cerere ca rămas fără obiect în privința sporului de vechime în muncă și s-au respins, ca nefondate, restul cererilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cât privește primul capăt al cererii de chemare în judecată, s-a constatat că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției să comunice indemnizația brută lunară actualizată a funcției de procuror cu luarea în considerare a sporului de vechime în muncă în cuantum de 25% și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, iar din adeverințele nr.80479/05.08.2008 și nr.-/2008, a rezultat că pârâtul Ministerul Justiției a răspuns reclamantei la solicitarea de a indica valoarea indemnizației cu includerea sporului de vechime în muncă, în vederea actualizării pensiei de serviciu începând cu data de 01.04.2008, comunicând acest fapt și Casei Naționale de Pensii.
De asemenea, după cum recunoaște și reclamatul în cuprinsul cererii precizatoare, pârâtul a comunicat Casei de pensii la data de 01.04.2008 hotărârea de recalculare.
Prin urmare, în privința sporului de vechime în muncă, cererea reclamantei a rămas fără obiect, aceasta având posibilitatea de a se adresa Casei de pensii pentru valorificarea drepturilor.
S-a avut în vedere că reclamantul a solicitat actualizarea pensiei de serviciu începând cu data de 01.10.2000, în legătură cu acest aspect fiind invocată de pârâta Casa de pensii excepția prescripției dreptului la acțiune, și s-a reținut de către tribunal că potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 "dreptul la acțiunea, având ca obiect un drept patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar art.3 alin.1 prevede ca termenul de prescripție este de 3 ani.
S-a reținut că dreptul de a solicita recalcularea drepturilor de pensie s-a născut în momentul în care, în raport cu prevederile legale incidente, acestea nu au fost corect stabilite prin includerea celor doua sporuri, întrucât obligația de plata a pensiei se execută prin prestații succesive, pentru fiecare dintre aceste prestații curge un termen de prescripție distinct, care are o existență independenta de celelalte, stingându-se la momentul împlinirii celor de 3 ani.
S-a apreciat ca neîntemeiată argumentarea reclamantului în sensul că dreptul la acțiune s-ar fi născut la momentul pronunțării recursurilor în interesul legii, deoarece nimeni nu se poată apară invocând necunoașterea legii.
S-a considerat că reclamantul avea posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pentru a-și valorifica drepturile pretins nesocotite, făcându-și toate apărările, cu atât mai mult cu cât recursul în interesul legii nu stabilește decât interpretarea corectă a unei dispoziții legale față de practica neunitară a instanțelor judecătorești, iar nu o noua dispoziție legală, necunoscută până la acea dată.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004 "pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime".
S-a mai reținut că la data de 13 martie 2007 a intrat în vigoare Legea nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției care a recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de vechime în muncă și s-a considerat că, față de prevederile art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, actualizarea pensiei de serviciu cu luarea în considerare a acestui spor se face automat din momentul în care se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, hotărârea fostului angajator privind recalcularea pensiei neavând valoare constitutivă de drepturi, ci doar administrativă, de act constatator al acestui drept.
S-a mai reținut că, pentru pretențiile aferente perioadei 30.06.2005 -12.03.2007, reclamantul nu deține o hotărâre judecătorească prin care acest drept sa-i fie recunoscut, în condițiile în care magistrații în activitate au beneficiat de acest spor numai în temeiul unei astfel de hotărâri judecătorești.
Cu privire la recursul în interesul legii, tribunalul a arătat că acesta are valoare obligatorie pentru instanțele de judecată în soluționarea unei cereri privind un drept ce are ca fundament juridic dispozițiile legale asupra cărora Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, dar care nu instituie un drept care ar putea fi recunoscut chiar în lipsa unei hotărâri judecătorești, deoarece nu are valoare de lege, ci numai interpretativă.
De asemenea, prima instanță a apreciat că în acest cadru procesual, nu se poate pronunța asupra existenței dreptului reclamantului de a beneficia de sporul de vechime pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii, întrucât instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere, ci numai cu o cerere privind actualizarea pensiei, care este subsecventă stabilirii dreptului în cauză.
Cât privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, tribunalul a reținut că reclamantul nu deține o hotărâre judecătorească, prin care să îi fie recunoscut acest drept.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamant, care a criticat-o pentru nelegalitate cu privire la respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției la recalcularea pensiei de serviciu, a cererii de actualizare a pensiei de serviciu cu includerea sporului de vechime în muncă de 25 %, pe ultimii 3 ani, începând cu 1 iulie 2005, a cererii de actualizare a pensiei de serviciu prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, pe ultimii 3 ani, începând cu 1 iulie 2005, precum și pentru omisiunea soluționării cererii de obligare a Casei de pensii a Municipiului B și Casei locale de pensii Sector 2 B la plata sumei corespunzătoare actualizării pensiei de serviciu cu includerea celor două sporuri și cu aplicarea coeficientului inflației de la data instituirii obligației și până la momentul plății efective, precum și a dobânzii legale.
Recurentul a invocat prevederile art.18 din nr.HG 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art.85 alin.2 și 3 din Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora actualizarea pensiilor de serviciu se realizează ca urmare a adeverințelor emise de instituțiile publice unde a funcționat persoana anterior pensionării, adresate Casei Naționale de Pensii care le transmite caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare, precum și dispozițiile art.19 din același act normativ, prin care se stabilește că la fiecare actualizare a pensiei de serviciu, casele de pensii vor emite o nouă decizie pe baza adeverințelor transmise de aceste instituții.
S-a susținut că deși prin Legea nr.45/2007 pentru aprobarea nr.OG27/2006, intrată în vigoare la 13 martie 2007 s-a recunoscut dreptul magistraților de a beneficia de sporul de vechime în muncă (dată în raport de care s-a admis cererea de actualizare a pensiei de serviciu prin includerea și actualizarea cu acest spor), totuși trebuie să se țină seama de decizia nr.26/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursului în interesul legii, fiind interpretate dispozițiile art.33 alin.2 din Legea nr.50/1996 (ce instituie dreptul în discuție) în sensul că și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 magistrații beneficiază de acest spor, astfel că fiind un drept legal, nu mai era necesară recunoașterea acestuia pe cale judecătorească.
Pe de altă parte, de vreme ce magistrații în activitate beneficiază de acest spor, recurentul a solicitat actualizarea pensiei de serviciu, având în vedere practica judiciară unitară în materie, în conformitate cu prevederile art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
S-a arătat că o interpretare contrară ar crea o situație discriminatorie între persoanele care au primit acest spor și cele care au fost private, deși legea prevede această obligație în mod legal.
S-a învederat că nu se poate imputa magistraților pensionați faptul că fostul angajator nu a actualizat la timp pensiile de serviciu prin includerea și a sporurilor prevăzute pentru personalul aflat în activitate, respectiv lipsa de diligență a fostului angajator în luarea măsurilor de aplicare a legii.
Recurentul a susținut că cererea de actualizare a pensiei de serviciu prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, trebuie admisă pe ultimii 3 ani, începând cu data de 1 iulie 2005, de îndată ce a dovedit că la data pensionării beneficia de acest spor.
S-a amintit că prin decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, au fost interpretate dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 (ce instituie sporul de 50 %), în sensul că și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 magistrații beneficiază de acest spor.
S-a arătat că nici în acest caz nu este necesară o acțiune de constatarea dreptului în discuție, câtă vreme el este expres prevăzut de legiuitor, iar interpretarea pozitivă a normei de drept este obligatorie potrivit art.329 alin.3 proc.civ.
Cu privire la cererea de obligare a Casei de pensii a Municipiului B și Casei locale de pensii a Sectorului 2 B la plata sumei corespunzătoare actualizării pensiei de serviciu prin includerea celor două sporuri, cu aplicarea coeficientului inflației de la data instituirii obligării și până la momentul plății efective, precum și a dobânzii legale, s-a învederat că prima instanță, deși dispune obligarea pârâtei Casei de pensii a Municipiului B - Casei locale de pensii a Sectorului 2 B la actualizarea pensiei, a omis să oblige și la plata sumei corespunzătoare acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a dobânzii legale, pentru acoperirea pierderilor diferite, respectiv beneficiul nerealizat printr-o eventuală dobândă bancară în primul caz și puterea de cumpărare în cel de-al doilea, în conformitate cu art.3 alin.3 din nr.OUG9/2000, aprobată prin Legea nr.356/2003 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
Recurentul reclamant a precizat că hotărârea primei instanțe este legală în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, menționând căîncepând cu data de 1 aprilie 2008 s-au aplicat cele sporuri ce fac obiectul cauzei.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentul reclamant beneficiază pentru activitatea desfășurată în calitate de procuror și apoi de consilier juridic în Ministerul Justiției - personal asimilat magistraților, de pensie de serviciu, stabilită inițial prin decizia nr.-/21.01.1998 emisă de Oficiu de Pensii al Sectorului 2
Pensia recurentului reclamant a fost stabilită în baza prevederilor Legii nr.92/1992, care prevedea în art.103 că "magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă și sporul de stabilitate în magistratură, avute la data pensionării."
Actualizarea pensiei de serviciu până la intrarea în vigoare a Legii nr.303/2004 s-a efectuat în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate, iar din septembrie 2004, în raport cu nivelul indemnizației brute a magistraților în activitate, în conformitate cu prevederile art.83 alin.2 și 3 raportat la art.86 din Legea nr.303/2004, forma inițială.
Ulterior, art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, republicată, a stabilit că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, (aplicabile și personalului asimilat în temeiul art.87 din lege), precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni ale judecătorilor și procurorilor în activitate.
În ceea ce privește sporul de vechime, acesta a fost acordat pentru magistrați prin Legea nr.50/1996, iar recurentul reclamant a beneficiat de acest spor de vechime anterior pensionării sale, astfel cum rezultă din fișa de pensie nr.I 22670/18.11.1997 întocmită de către Ministerul Justiției, care a stat la baza stabilirii pensiei sale de serviciu.
Ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr.83/2000, sporul de vechime în muncă nu a mai fost acordat magistraților în activitate și prin urmare nu a mai fost luat în considerare nici la actualizarea pensiei de serviciu a magistraților.
Ulterior, prin Decizia nr.XXXVI din data de 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport de prevederile art.I pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OG160/2000 se interpretează în sensul că: "judecătorii, procurorii, precum și persoanele ce au îndeplinit funcția de judecător financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.", iar prin Legea nr. 45/6.3.2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 a fost recunoscut sporul de vechime în muncă toți magistrații, începând cu data de 12.03.2007.
Valorificarea acestui spor de vechime în cazul persoanelor aflate la pensie se efectuează în condițiile imperative prevăzute de prevederile art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, astfel cum aceasta a fost modificată prin OUG nr.100/4 octombrie 2007, care dispun că " pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime."
Actualizarea pensiei de serviciu presupune modificarea bazei de calcul avută în vedere la stabilirea inițială a pensiei de serviciu și nu se realizează în mod automat din momentul în care se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător sau procuror în activitate, ci după procedura prevăzută în Hotărâre nr. 1275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Astfel, potrivit prevederilor art. 18 din Hotărârea nr. 1275/2005, "(1) în aplicarea prevederilor art. 85 alin. (2) și (3) din lege privind actualizarea anuală a pensiei de serviciu, se stabilește următoarea procedură: a) Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale transmite Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Departamentului Național Anticorupție și Ministerului Justiției listele cu titularii pensiilor de serviciu aflați în plată în luna decembrie a fiecărui an; b) instituțiile publice prevăzute la lit. a) transmit adeverințele nominale, întocmite conform anexelor nr. 4 - 6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care le comunică caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare. (2) Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate.", iar potrivit art. 20 din același act normativ " răspunderea cu privire la stabilirea vechimii în magistratură, a vechimii în funcția de judecător sau de procuror, a mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și a venitului brut realizat la data pensionării a judecătorilor și procurorilor revine instituției care eliberează adeverința - tip."
Prevederile art. 85 alin. (3) din Legea nr.303/2004 se aplică și celor ale căror pensii de serviciu s-au stabilit în baza Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cum este cazul recurentului reclamant, astfel cum rezultă în mod evident și din cuprinsul art.21 alin.1 din HG nr. 1275/2005.
În speță, sporul de vechime a fost luat în considerare cu începere din data de 1.04.2008, după cum susține chiar reclamantul recurent prin cererea de recurs.
Prin urmare, ținând seama de prevederile art.1 alin.1 din OG nr.13/2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008,potrivit cărora "valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 2% față de nivelul din luna decembrie 2007" și având în vedere data la care au fost modificate prevederile art.85 din Legea nr.303/2004 prin OUG nr.100/4 octombrie 2007 în privința valorificarea sporului de vechime în cazul pensiilor de serviciu ale foștilor magistrați, Curtea reține că fiind neîntemeiată cererea recurentului reclamantul de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la recalcularea pensiei sale de serviciu și la comunicarea către Casa de Pensii a unei adeverințe de recalculare, precum și la actualizarea pensiei de serviciu cu includerea sporului de vechime în muncă de 25 %, pe ultimii 3 ani, cu începere din 1 iulie 2005.
În privința sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține că prin Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, au fost interpretate în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin legea nr.334/2001.".
Cu toate acestea, dreptul la acțiune al recurentului reclamant nu s-a născut la momentul pronunțării recursului în interesul legii (10.03.2008), întrucât acesta nu reprezintă izvorul drepturilor patrimoniale pretinse în cauză, ci doar stabilește interpretarea corectă a unei dispoziții legale față de practica neunitară a instanțelor de judecată, iar nu o nouă dispoziție legală, necunoscută până la acea dată.
Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nu are ca efect recunoașterea unui drept individual al reclamantului, ci interpretează o normă juridică preexistentă, interpretare ce devine obligatorie pentru instanțe, cu condiția stabilirii și respectării condițiilor de formă și de fond ale cadrului procesual în care o instanță de judecată se poate pronunța asupra fondului dreptului.
Cu privire la drepturile salariale individuale ale unor magistrați, acordate pe cale jurisdicțională, Curtea apreciază că acestea sunt opozabile doar părților care s-au judecat în acel litigiu și față de care s-a obținut recunoașterea acestor drepturi.
Ca atare, cererea reclamantului de obligare a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților să comunice Casei de Pensii veniturile prevăzute de art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, în raport de media veniturilor magistraților în activitate, majorate cu sporul de 50% este lipsită de fundament juridic, dezlegarea dată problemelor de drept prin recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr.21/2008 fiind efectiv obligatorie doar pentru instanțe, potrivit art.329 pr.civ.
Curtea constată că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei majorări efective la nivelul salarizării tuturor magistraților și persoanelor asimilate acestora, întemeiată pe o dispoziție legală în vigoare, motiv pentru care pârâtului Ministerul Justiției nu îi revine sarcina de a comunica Casei de Pensii veniturile prevăzute de art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, în raport de media veniturilor magistraților în activitate, majorate cu sporul de 50%, în sensul solicitat de către reclamant.
Curtea nu poate primi susținerea recurentului reclamant cu privire la existența unei discriminări în sensul avut în vedere de art.2 din nr.OG137/2000 republicată privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, între recurentul reclamant și persoanele aflate în activitate, care au primit sporul de vechime în muncă și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât hotărârile judecătorești prin care s-au admis acțiunile magistrații în activitate pentru acordarea sporului de vechime au avut efecte relative, care nu puteau fi extinse și la alte persoane decât părțile în proces, iar decizia nr. nr.XXXVI din data de 7.05.2007 și decizia nr.21/10.03.2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite pronunțate în recurs în interesul legii nu constituie izvor de drept, care automat să ducă la plata acestor sporuri.
În privința solicitării de obligare a Casei de Pensii a Municipiului B și a Casei de Pensii a Sectorului 2 B la plata sumei corespunzătoare aactualizării pensiei de serviciucu includerea sporului de vechime în muncă și sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține ca fiind neîntemeiată critica recurentului reclamant, întrucât instanța de fond a soluționat corect cauza, în conformitate cu prevederile art.129 alin.6 pr.civ. doar în limita cadrului procesual fixat prin cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost ulterior precizată.
Prin urmare, de vreme ce o astfel de cerere nu a fost adresată primei instanțe prin acțiunea introductivă, iar în precizarea cererii depusă pentru termenul de judecată când au avut loc și dezbaterile asupra cauzei s-a solicitat plata pensiei până la data de 1.04.2008, iar nu actualizarea pensiei de serviciu, nu se poate constata că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unui astfel de capăt de cerere.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge recursul ca nefundat, în baza dispozițiilor art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6251 din data de 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.25500/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților și Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
13.07.2009
Jud. fond:,
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
