Obligație de a face. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 420/

Ședința publică din 24.06.2008

PREȘEDINTE: George Popa judecător

JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu

JUDECĂTOR 3: Luminița

Grefier -

La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 182 din 3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, în acțiunea civilă având ca obiect - obligația de a face - grănițuire.

La apelul nominal, au răspuns: recurentul-pârât, personal și intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei în sensul că: este primul termen de judecată în recurs; recursul este motivat dar netimbrat.

Recurentul-pârât, depune la dosarul cauzei chitanța nr. - din 24.06.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei pentru recursul declarat. Precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.

Av., apărătorul intimatei-reclamantă, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.

Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Recurentul-pârât, în raport de disp.art. 1169 cod civil și prevederile disp.art. 135, art. 41 din Constituția României, consideră că hotărârea instanței de apel este o excepție și o aberație; apele pluviale pot produce prejudicii atât reclamantei cât și imobilului lui, astfel că acțiunea formulată de reclamantă este nelegală.

Cu privire la probele administrate, respectiv raportul de expertiză, arată faptul că niciuna dintre părți nu a fost de acord cu raportul de expertiză întocmit de expertul astfel că s-a dispus efectuarea uneia noi care a fost efectuată de expertul, expertiză corectă, prin care s-a arătat faptul că nu există nici un prejudiciu produs imobilului reclamantei de către pârât. Consideră că reclamanta este singura vinovată pentru neîngrijirea imobilului său.

În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.

Av., arată că recurentul a declarat recurs împotriva deciziei civile pronunțată de instanța de apel întrucât o consideră nelegală și netemeinică pentru că: reclamanta prin acțiunea formulată nu și-a probat tot ceea ce a solicitat; aceasta nu a respectat dispozițiile legale privind declararea corespunzătoare a adevărului în fața instituțiilor statului; hotărârea atacată este neconstituțională prin faptul că instanța l-a obligat să desființeze de beton din jurul haznalei, construcție aflată pe proprietatea sa; nu există nici un temei legal în a fixa amplasarea haznalei față de locuința intimatei și conf. disp.art. 596 Cod civil, aceasta este responsabilă pentru neîngrijirea propriului imobil.

În combaterea celor invocate solicită a se avea în vedere probele administrate de instanță, respectiv proba cu martori, act și expertize cu care reclamanta și-a dovedit pretențiile solicitate și în raport de care s-au pronunțat instanța de fond și apel.

Mai mult, cele solicitate și arătate de reclamantă corespund adevărului acestea fiind probate prin intermediul instanței care a verificat și analizat întregul material probator; nu s-a încălcat nici un drept constituțional în ceea ce privește ocrotirea proprietății; din niciuna din probele administrate nu a rezultat faptul că reclamanta și-a neglijat propriul imobil ci din contră, recurentul este cel care nu i-a permis acesteia să-și facă reparațiile curente la peretele din spatele casei.

Totodată, arată faptul că există anumite norme ale din care rezultă faptul că WC-ul trebuie amplasat la cel puțin 10 metri distanță de locuință, acest lucru nefiind respectat de către recurentul-pârât, sens în care acestuia i s-a întocmit și un proces verbal de contravenție.

Pentru acestea solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Depune concluzii scrise.

Recurentul-pârât, în replică, precizează că împotriva procesului verbal a formulat contestație care se află în curs de soluționare, nefiind pronunțată o hotărâre irevocabilă.

CURTEA

Asupra recursului civil de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;

Prin cererea cu nr. 9120/C/2005, înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și pentru a fi obligați la următoarele:

- să ridice cele două closete amplasate pe peretele proprietatea reclamantei care favorizează umiditatea și generează mirosuri pestilențiale;

- să taie i care mențin umiditatea și ale căror rădăcini s-au dezvoltat sub casa reclamantei și determină degradarea imobilului;

- să desființeze de beton cu care s-a împrejmuit closetul și datorită cărora apele pluviale se infiltrează în pereții imobilului reclamantei;

- acordarea unor daune cominatorii de 50 lei pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea hotărârii ce se va pronunța în cauză;

- plata unor despăgubiri materiale în sumă de 1000 lei echivalentul prejudiciului cauzat ca urmare a distrugerilor provocate de modul deficitar de amplasare a celor două closete;

- grănițuirea proprietăților;

- plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În fapt, a susținut că este proprietara imobilului din G-, iar pârâții sunt proprietari ai imobilului învecinat situat la nr.42. Reclamanta susține că în timp imobilul său a suferit o serie de degradări datorită pârâților care au amplasat pe peretele de la Vest două closete. Datorită modului în care sunt edificate și amplasate acestea, apa s-a infiltrat în pereții imobilului său, există riscul demolării, iar pârâții refuză să le mute pe alt amplasament. Pârâții au plantat nuci care s-au dezvoltat, coroana acestora menține umezeala pe imobilul reclamantei, iar rădăcinile acestora s-au infiltrat sub casa sa. În jurul closetelor s-a turnat beton și apa pluvială se infiltrează sub casă. Deși a încercat rezolvarea amiabilă a acestei probleme pârâții nu au dat curs solicitărilor sale. S-a adresat instituțiilor abilitate, pârâții au fost atenționați și chiar sancționați contravențional, însă nu au înțeles să remedieze modul în care sunt amplasate closetele.

În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte, iar în drept a invocat prevederile art. 1075, 998 și urm. precum și art.584 proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul a precizat că mama sa în loc de, este decedată. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii. Astfel a recunoscut că are două closete amplasate la o distanță de aproximativ 80 cm de peretele vestic al imobilului reclamantei dar acestea nu afectează integritatea construcției acesteia. În realitate imobilul reclamantei este deteriorat datorită faptului că acesta este vechi de peste 80 ani și nu este consolidat. Cu privire la a recunoscut că aceștia sunt plantați la o distanță de1,30-1,20 de proprietatea reclamantei, dar solicită să se aibă în vedere faptul că acești sunt plantați de peste 29 ani timp în care reclamanta nu a obiectat. Susține că între imobilul său și peretele de vest al reclamantei este o distanță de 3,75 și demolarea aleii de beton ar duce la infiltrarea apelor în structura imobilului său. Consideră că reclamanta este în culpă pentru toate deteriorările invocate deoarece nu-și întreține în mod corespunzător imobilul și nu a procedat la o reconsolidare a acestuia.

La data de 14.11.2007 reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind grănițuirea.

În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică în construcții civile.

Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr. 9809/18.12.2007, a admis în parte acțiunea în obligație de a face. A obligat pârâtul să desființeze cele două wc-uri. amplasate pe peretele imobilului proprietatea reclamantei și să taie i care afectează integritatea imobilului reclamantei,astfel cum au fost descriși în raportul de expertiză întocmit de expert. A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Din probele administrate în cauză a rezultat că imobilul reclamantei este deteriorat din culpa pârâtului care a plantat în apropierea peretelui reclamantei și a amplasat două closete lipite de imobilul acesteia. În condițiile în care rădăcinile lor se infiltrează sub imobilul reclamantei, iar apa de la cele două closete afectează structura și rezistența casei acesteia s-a reținut că reclamanta a încercat un prejudiciu care nu poate fi remediat decât prin tăierea lor și demolarea celor două closete. În cauză s-au considerat ca fiind aplicabile disp. art. 998, 1074 și 584.civ.

Față de soluția pronunțată, în baza art.274 proc.civ. s-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă cu susținerea procesului.

Împotriva sentinței civile nr.9809/18.12.2007 pronunțată de Judecătoria Galați au declarat apel reclamanta și pârâtul.

În motivele de apel reclamanta a criticat admiterea în parte a acțiunii cu motivarea că demolarea celor două closete impunea și demolarea aleii de beton edificată în jurul acestora,precum și acordarea daunelor cominatorii cu motivarea că în caz contrar soluția este greu de pus în executare. A solicitat acordarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă la fond și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

În motivele de apel pârâtul a susținut că imobilul reclamantei nu este deteriorat din cauza modului în care sunt amplasate cele două closete și din cauza lor. Consideră că reclamanta nu a întreținut corespunzător casa de locuit și nu a efectuat reparațiile cuvenite. Susține că menținerea soluției dispusă de instanța de fond îl lipsește de un minim de igienă.

Prin decizia civilă nr. 182 din 3.04.2008, Tribunalul Galația admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pe pârâtul și să desființeze de beton ce împrejmuiește cele două closete, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 10 lei pe fiecare zi de întârziere pentru neîndeplinirea obligației de a face.

A respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul.

A înlăturat mențiunile contrare prezentei decizii.

A obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 255,15 lei, în apel.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:

Cu actele depuse la dosarul instanței de fond(f7-15) și cu expertiza instrumentată în cauză s-a dovedit că pârâtul are amplasate două closete la o distanță de 80-90cm de peretele reclamantei deși potrivit Ordinului Ministrului Sănătății nr. 861/2003 astfel de construcții pot fi amplasate la o distanță de minim 10m față de cea mai apropiată locuință. Chiar dacă pârâtul nu ar putea respecta această obligație deoarece curtea sa are o lățime de maxim 4m,acesta are posibilitatea să-și amenajeze o baie cu wc-ul aferent în casă deoarece strada - este canalizată și în această modalitate ar putea respecta și Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997 potrivit cu care îndepărtarea apelor fecaloid menajere se face numai prin rețeaua de canalizare.

Chiar dacă părțile sunt proprietari,în situația economico-socială actuală raporturile de vecinătate trebuie astfel exercitate astfel încât să nu lezeze proprietarul vecin care are dreptul la respectarea unor norme de minimă igienă și sănătate.

Ca urmare pârâtul are obligația legală de a-și utiliza locuința și de a-și amplasa anexele astfel încât să nu pună în pericol sănătatea și integritatea proprietăților învecinate.

Lipsa disponibilităților financiare nu constituie un motiv obiectiv și rezonabil pentru a-i permite acestuia să mențină cele două closete cu de beton aferentă(cele două construcții fac corp comun) cu încălcarea Legii și a normelor igienico-sanitare.

În cauză s-au efectuat mai multe expertize însă Tribunalul a avut în vedere expertiza instrumentată de d-nul expert care corespunde cu actele și adresele Direcției de Sănătate Publică G,cu adresele Primăriei mun. G și cu concluziile Inspectoratului de Stat în Construcții. Din acest raport rezultă că, prin modul în care pârâtul și-a amplasat cele două closete și le-a împrejmuit cu beton se afectează integritatea proprietății reclamantei. A avut în vedere că mai înainte de a fi sancționat, pârâtul a beneficiat de un termen de grație de un an pentru a-și edifica o baie însă nu s-a conformat acestor cerințe(f13 la fond). Din aceste motive cererea reclamantei de a-l obliga pe pârât și la demolarea aleii de beton care împrejmuiește closetele este fondată,iar nemulțumirile pârâtului față de soluția dată de instanța de fond sunt neîntemeiate.

A avut în vedere că pomii existenți și plantați de tatăl pârâtului nu respectă limita de 2m impusă de art.607 civ. și deși este necesară și recomandabilă menținerea spațiilor verzi totuși acestea trebuie plantate și întreținute în condiții care să respecte civ. și normele urbane. Chiar dacă reclamanta nu a obiectat până în prezent, această conduită nu o poate obliga să accepte în continuare disconfortul provocat de existența pomilor aflați în vecinătatea proprietății sale.

Obligația de a face dedusă judecății implică un fapt personal al pârâtului și în eventualitatea în care acesta nu se conformează, reclamanta va fi prejudiciată. Pentru a da eficiență art.1073-1075.civ. și pentru a asigura dreptul la un proces echitabil Tribunalul a impus daune cominatorii pentru neexecutare de 10 lei pe fiecare zi de întârziere.

La dosarul instanței de fond nu există chitanța de plată a onorariului de avocat și din acest punct de vedre critica reclamantei referitoare la neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată nu este întemeiată.

Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma aplicării greșite a disp.art. 1169 ic.v și art. 596 civ.

Susține recurentul în dezvoltarea motivelor de recurs că deși reclamanta nu s-a conformat textului de lege invocat, în sensul că nu a dovedit cu probe concludente - fotografii sau expertize necontestate, existența prejudiciului pretins, total nejustificat a fost obligat la desființarea celor două closete, a aleii de beton împrejmuitoare, precum și a plantației de pomi.

Că, potrivit art. 596 civ. reclamanta este oricum responsabilă de producerea pretinsului prejudiciu pentru că nu și-a îngrijit corespunzător propriul imobil.

În fine, invocă recurentul așa-zisa excepție de procedură a acțiunii, reclamanta făcând declarații neconforme cu realitatea, iar prin obligațiile ce i s-au impus i-au fost încălcate drepturile Constituționale referitoare la ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate, Tribunalul pronunțând astfel o hotărâre neconstituțională.

Recursul declarat este nefondat.

Atât timp cât expertiza tehnică instrumentată în cauză a evidențiat amplasarea celor 2 closete la o distanță de 80-90 cm de peretele imobilului reclamantei, orice critică privind greșita aplicare a legii în speță apare ca fiind neavenită.

Cum art. 607 civ. interzice plantarea arborilor înalți la mai puțin de 2 metri de linia despărțitoare, pe deplin justificată este și obligarea pârâtului la desființarea plantației existente.

Nemulțumirea recurentului cu privire la desființarea construcțiilor și a plantației existente pe terenul săi, dar cu nesocotirea normelor impuse de codul civil și de Ordinul Ministrului Sănătății nr. 861/2003, nu poate justifica pretinsa încălcare a dreptului său de proprietate ocrotit de Constituția României.

Cu privire la greșita neaplicare în speță a disp.art. 1169 civ. trebuie precizat că acest text de lege este invocat atunci când acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă ca nedovedită și nu atunci când pârâtul nu recunoaște forța probantă a dovezilor legal administrate și judicios interpretate de instanță.

Pentru toate acestea, Curtea va respinge ca nefondat recursul, criticile aduse deciziei nr. 182/3.04.2008 a Tribunalului Galați fiind simple speculații juridice ce nu pot conduce la reformarea hotărârii pronunțate.

În drept, fiind aplicabile disp.art. 312 pct. (1) pr.civ.

Văzând și disp.art. 274 pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 182 din 3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.

Obligă pe recurent să plătească intimatului suma de600lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 24 Iunie 2008.

Președinte, Judecător, Ptr.Judecător

- - - - - aflată în CO cf.art.261(2)pr.civ.

PREȘEDINTE

Grefier,

Red./01.07.2008

Tehnored./ 2 exp./02.07.2008

Fond: Judecătoria Galați - jud. G

Apel: Tribunalul Galați - jud. -

Președinte:George Popa
Judecători:George Popa, Viorica Mihai Secuianu, Luminița

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Galati