Obligație de a face. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA nr.43
Ședința publică din data 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Radu Adriana Maria
JUDECĂTORI: Radu Adriana Maria, Pană Constanța Panait
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul G domiciliat în P,str. - - nr.13 A, județul P,precum și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în- sector 5, împotriva deciziei civile nr. 516 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârât SC SA P,-, - parter, județul
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant G asistat de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale din 10 decembrie 2009, lipsind recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice B și intimata-pârâtă SC SA
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus din partea intimatei pârâte, note scrise, înregistrate sub nr. 881/21.01.2010.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, invocată atât de recurentul - reclamant cât și de intimata pârâtă.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant solicită admiterea excepției recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B deoarece nu conține motive de nelegalitate, ci numai de netemeinicie.
Curtea analizând actele si lucrările dosarului prin prisma excepției respinge excepția invocată atât de recurentul - reclamant cât și de intimata pârâtă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate, pot fi încadrate în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația recurentului - reclamant, prin apărător, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant critică decizia recurată pe care o consideră nelegală și netemeinică, ca fiind consecința interpretării greșite a dispozițiilor art.48-49 din Legea 10/2001.
A precizat că a cumpărat imobilul prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, achitând integral prețul și a procedat la efectuarea de îmbunătățiri, cu banii pe care i-a obținut fiica acestuia prin vânzarea apartamentului proprietatea sa, împreună cu alte sume de bani pe care și le-a agonisit, îmbunătățiri care au schimbat radical configurația și valoarea imobilului.
La solicitarea instanței, apărătorul recurentului - reclamantă arată că acest imobil se află în posesia soților în baza unei Dispoziții date în baza Legii 10/2001.
Este mai puțin important cine îl despăgubește pe recurentul reclamant pentru aceste îmbunătățiri, însă chiar prin motivele de apel formulate de Statul Român nu a solicita să fie exonerat de plata acestor îmbunătățiri, susține apărătorul recurentului reclamant.
Susține în continuare că, conform art. 48 din Legea 10/2001 chiriașii au dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile.
Din probatoriile administrate în cauză, cu martori cât și cu expertiză tehnică, la care nu s-au formulat obiecțiuni, rezultă că sunt dovedite aceste îmbunătățiri.
Instanța de apel a motivat soluția preluând în totalitate motivele de apel ale intimatei, fără a face diferențieri în actele normative aplicabile în cauză.
Cu privire la plata prețului se arată în art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului că, este necesar ca partea să primească o justă și prealabilă despăgubire, astfel că, suma de 262.892 lei este prețul reactualizat.
Pentru considerentele arătate solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei recurate, menținerea soluției instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Față de recursul declarat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 20.02.2008, sub nr- pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamatul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, SC SA P, și să se dispună obligarea acestora la restituirea prețului achitat conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.171/.04.1997, reactualizat și la restituirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului situat în P,- A, jud. P, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a susținut, în esență, că în urma exproprierii din imobilul proprietate, situat în P, str. -, a primit cu contract de închiriere imobilul din P,- A, jud. P, care la data respectivă era într-o oarecare măsură degradat, precizând că a efectuat lucrări lejere pentru conservare și pentru a avea posibilitatea să locuiască împreună cu familia în imobil. A precizat că a cumpărat imobilul prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, achitând integral prețul de 15.084.865 lei.
A mai precizat că în anul 2002 fost chemat în judecată de către foștii proprietari și, fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești dosarul cu nr.12381/06.08.2002, prin sentința civilă nr.10354 fiind respinsă acțiunea soților, prin decizia civilă nr- a Tribunalului Prahova fiind respins apelul, în recurs modificându-se decizia, în sensul constatării nulității contractului de vânzare cumpărare, prin decizia nr.1181.
A evidențiat în mod detaliat îmbunătățirile efectuate.
Prin întâmpinare pârâții și au invocat cu privire la ambele capete de cerere - restituirea prețului actualizat, restituirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului - lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu există temei legal pentru obligarea lor la plata prețului actualizat, iar contravaloarea îmbunătățirilor se restituie, conform art.48 alin.3 din Legea nr.10/2001, de către stat sau unitatea deținătoare.
La termenul din 20.05.2008 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a soților și, în baza art. 48 din Legea nr.10/2001.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții.
In urma probelor administrate în cauza Judecătoria Ploieștia admis acțiunea formulata de reclamant și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumelor de 262.892 lei reprezentând valoare imobil și de 142.667 lei reprezentând contravaloare îmbunătățiri.
Pentru pronunța aceasta sentința instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1787 din 17.03.1975 reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din P,- A, jud. P, imobil care a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.223/1974 prin plecarea lor din țară în anul 1978. Prin decizia nr.1181/14.11.2007 pronunțată de Curtea de apel Ploiești în dosar nr- (46-49) a fost admis recursul împotriva deciziei civile nr.291 din 24.04.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și modificate în tot decizia din apel și sentința civilă nr. 10354/15.12.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești (11-15) în dosar nr-, în sensul admiterii acțiunii și constării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.1071-N/1997 privind imobilul situat în P,-, jud.
Sub aspect procesual, soluționarea cererii privind restituirea contraprestațiilor efectuate in baza unui contract nul poarta in mod firesc intre părțile contractante, în speța reclamantul, în calitate de cumpărător si pârâta SC SA în calitate de vânzător, unitate specializata ce a încasat comisionul de 1% din valoarea apartamentului, potrivit art.9 al.5 din Legea nr.112/1995 si art.41 din Normele de aplicare a Legii nr.112/1995.
Având în vedere și art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în sensul că privarea de dreptul de proprietate poate fi realizată numai cu condiția plății unei juste și prealabile despăgubiri, instanța a reținut dreptul reclamantului de a i se restitui o sumă de bani echivalentă valorii actuale de piață a imobilului, stabilită conform raportului de expertiză la suma de 262.892 lei, iar în baza art.48 din Legea nr.10/2001 republicată, chiriașii au dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile, evaluate conform raportului de expertiză la suma de 142.667 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel P, pentru Ministerul Finanțelor Publice, care a susținut că nu s-a ținut seama de faptul că imobilul a fost achiziționat la un preț mult mai mic decât prețul pieței, în condițiile în care legiuitorul a favorizat practic foștii chiriași.
S-a mai arătat că evaluarea s-a făcut luând în calcul starea actuală a imobilului, incluzând deci și îmbunătățirile, astfel că nu se justifică acordarea separat, pe lângă contravaloarea casei și a îmbunătățirilor.
A mai declarat apel și SC SA care a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, deoarece a stabilit o obligație solidară pasivă între aceste părți, deși această societate a acționat numai în virtutea unui contract de mandat, iar faptul că ulterior contractul a fost desființat nu-i este imputabil, încât nu poate fi obligată nici la comision.
A solicitat apelanta schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării doar a Statului Român prin Ministerul Finanțelor la plata către reclamanta a valorii imobilului și a îmbunătățirilor.
A mai invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA față de obiectul acțiunii, susținând că obligația de restituire a prețului actualizat incumbă numai Statului Român.
Prin decizia civilă nr. 516 din 3 iulie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA, a admis apelul declarat de apelanții-pârâți STATUL R prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B și SC în contradictoriu cu intimatul G, a schimbat în parte sentința apelata, în sensul că admis în parte acțiunea precizata și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata îmbunătățirilor în sumă de 142.667 lei, a menținut dispozițiile sentinței numai în ceea ce privește obligarea Statului la plata către reclamant a sumei de 262.892 lei și a respins acțiunea precizata fata de parata SC SA.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA stabilit că această societate care a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare are și calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât a încasat comisionul tranzacției potrivit art.9 al.5 din Legea nr.112/1995 și art.41 din Normele de aplicare a Legii nr.112/1995.
Cu privire la obligația stabilită în sarcina ambilor pârâți de a plăti c/val. imobilului și a îmbunătățirilor, sentința este nelegală deoarece a instanța a stabilit o solidaritate pasivă, cu încălcarea dispozițiilor legale incidente,neexistând dispoziții legale care să impună aceste obligații în sarcina SA SA.
Așa cum s-a arătat și mai sus, SC SA nu a făcut altceva decât să încheie contractul de vânzare-cumpărare nr.171 N/18.04.1997 în baza împuternicirii date de P, iar în sarcina sa incumbă numai obligația de a restitui comisionul de 1% din valoarea apartamentului, prevăzut de Legea nr.112/1995.
Prin raportul de expertiză întocmit de ing. s-a stabilit că valoarea de piață a imobilului este de 262.892 lei.
Din conținutul aceleiași raport rezultă că în valoarea de piață a imobilului a fost inclusă și valoarea îmbunătățirilor, din moment ce expertul nu a specificat că a dedus îmbunătățirile, stabilind că aceasta este valoarea de piață a imobilului, față de starea actuală a acestuia.
Separat a evaluat și îmbunătățirile, dar nu se justifică acordarea distinctă a acestora, împrejurare ce conduce la îmbogățirea fără justă cauză, deoarece prin acordarea valorii de piață se acoperă integral prejudiciul cauzat reclamantului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul G cât și pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate, astfel:
În recursul său reclamantul G, după ce face un istoric al situației deduse judecății, arată că instanța de apel prin motivarea făcută preluat în totalitate motivele de apel ale intimatei fără a face diferențieri cu privire la actele normative aplicabile în cauză.
Cu privire la plata prețului în articolul 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene Drepturilor Omului, se arată că este necesar ca partea să primească o justă și prealabilă despăgubire, astfel că prețul reactualizat este cel pe care l-ar plăti reclamantul la achiziționarea unui imobil fără a se avea în vedere îmbunătățirile aduse acestuia.
Legea nr.10/2001 în articolul 48 arată că "chiriașii au dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului cu destinație de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile", astfel că în mod greșit a fost admis apelul intimatei, reclamantul nefiind în situația unei îmbogățiri fără justă cauză, el primind ceea ce a investit la imobil.
Se solicită, pentru motivele invocate, admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei din apel și menținerea soluției instanței de fond.
Intimata a criticat decizia din apel în ceea ce privește respingerea acțiunii față de SC SA P și menținerea obligației de plată a sumei de 262.892 lei numai în sarcina Statului - prin Ministerul Finanțelor Publice.
Soluționarea cererii privind restituirea contraprestațiilor efectuate în baza unui contract nul se poartă în mod firesc între părțile contractante, respectiv reclamantul în calitate de cumpărător și intimata SC SA în calitate de vânzător, care a și încasat comisionul de 1% din valoarea apartamentului, potrivit art.9 alin.5 din Legea nr. 112/1995 și art.41 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr.112/1995 susține recurenta-intimată.
Ministerul Finanțelor publice nu putea fi obligat decât la plata actualizată a sumei încasate de acesta, minus comisionul de 1%, în cazul acesta ajungându-se la o majorare a efortului bugetar, intimata SC SA beneficiind astfel de o îmbogățire fără justă cauză.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei din apel în sensul respingerii apelului SC SA și menținerea soluției instanței de fond în ceea ce privește plata sumei de 262.892 lei, în sarcina ambelor intimate.
Intimata SC SA Pad epus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului Ministerului Finanțelor Publice, ca nefondat.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, consideră că ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul reclamantului, din actele dosarului și raportul de expertiză întocmit la instanța de fond rezultă că imobilul în litigiu a fost evaluat la valoarea de piață a imobilului față de starea actuală a acestuia, suma rezultată fiind în cuantum de 262.892 lei.
Tot din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că valoarea de piață a imobilului a fost inclusă și valoarea îmbunătățirilor, atâta vreme cât nu s-a făcut nici o mențiune că au fost deduse îmbunătățirile.
Chiar dacă au fost evaluate prin raportul de expertiză și îmbunătățirile făcute imobilului, nu se justifică ca acestea să fie acordate distinct, deoarece cum corect a reținut și instanța de apel "prin stabilirea valorii de piață, raportat la starea actuală a imobilului s-a acoperit integral prejudiciul adus reclamantului. Au fost respectate în această modalitate aleasă de către instanța de apel atât prevederile articolului 1 din protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel că și sub acest aspect criticile recurentului-reclamant sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul intimatei ministerul Finanțelor Publice, acesta este de asemenea nefondat, deoarece în ceea ce privește obligarea intimatei SC SA P la plata în solidar a prețului imobilului în litigiu nu există dispoziții legale exprese care să stabilească o astfel de obligație.
Este știut că solidaritatea pasivă reglementată de dispozițiile art. 1039 și următoarele din Codul civil este o excepție de la regula de drept comun privind divizibilitatea datoriei, ea trebuie să fie stipulată expres prin convenția părților sau prin dispoziții legale deoarece solidaritatea pasivă nu se prezumă.
De altfel, prin norma specială prevăzută de articolul 50 alin.3 din Legea nr.10/2001, se stabilește în mod expres că restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar, constituit în baza articolului 13 alin.6 din Legea nr. 112/1995.
Aceste dispoziții legale își găsesc aplicarea și în cauza de față, astfel că în mod corect instanța de apel a înlăturat obligarea SC SA la plata prețului actualizat către reclamant în solidar cu Ministerul Finanțelor Publice.
Este știut că SC SA nu a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului pentru sine, ci în baza unei împuterniciri primite de la fostul. P, unitate care avea în administrare fondul locativ de stat, prețul plătit fiind virat în contul extrabugetar constituit la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice.
Cu privire la comisionul de 1% din prețul stabilit prin contract, acesta nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a societății, deoarece aceasta și-a îndeplinit cu bună-credință obligația asumată conform Protocolului încheiat cu fostul. P, a realizat numeroase cheltuieli cu evaluarea imobilului, vânzarea lui, iar desființarea contractului de vânzare-cumpărare, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă nu este imputabilă societății, astfel că și sub acest aspect critica recurentului-intimat este nefondată.
Rezultă, așadar, pentru toate considerentele mai sus expuse că ambele recursuri sunt nefondate și vor fi respinse, ca atare, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ambele recursuri ca nefondate declarate de reclamantul G domiciliat în P,str. - - nr.13 A, județul P,precum și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în- sector 5, împotriva deciziei civile nr. 516 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârât SC SA P,-, - parter, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Radu Adriana Maria, Pană Constanța Panait
- - - - - C, -
Grefier,
Red.CP
Tehnored.NM
5 expl./2.02.2010
nr- JudeC.
nr- Trib.
; -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Radu Adriana MariaJudecători:Radu Adriana Maria, Pană Constanța Panait
