Obligație de a face. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
- Secția civil și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 42
Ședința public din data 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Radu Adriana Maria
Judectori - -
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliat în comuna, str. -, județul D, împotriva deciziei civile nr. 315 din 12 octombrie 2009 pronunțat de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în comun a, str. -, județul
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns recurenta reclamant -, personal, lipsind intimatul - pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț,dup care: se mai învedereaz c prin intermediul Serviciului Registratur s-a depus din partea intimatului - pârât, întâmpinare înregistrat sub nr. 584/15.01.2010.
Se înmâneaz copie de pe întâmpinare recurentei - reclamante.
Recurenta - reclamant - depune la dosar taxa judiciar de timbru în cuantum de 4,00 lei conform chitanței nr. 23546/21.01.2010, timbre judiciare de 0,30 lei, anulate de instanț și atașate la dosar. Arat c alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația recurentei - reclamante, consider cauza în stare de judecat și acord cuvântul în fond.
Recurenta - reclamant - având cuvântul solicit admiterea recursului așa cum a fost formulat artând c dorește ca obiectul cauzei s fie soluționat pe fond de ctre Curtea de APEL PLOIE ȘTI. Nu solicit cheltuieli de judecat.
CURTEA:
Prin cererea înregistrat sub nr- la Judec toria Pucioasa, reclamanții -, și au chemat în judecat pe pârâtul solicitând s fie obligat s-și retrag gardul desprțitor pe vechiul amplasament, respectând limita domeniului public și accesul mijloacelor auto dincolo de stâlpii de electricitate, sau s fie autorizați reclamanții s efectueze aceast lucrare pe cheltuiala pârâtului.
In motivarea cererii reclamantii au aratat c locuiesc pe ulita Biserici pe care sunt amplasati stalpi de electricitate. Ulita avea initial 4 latime, permitand accesul cu mijloace auto, dar paratul a mutat gardul care delimiteaza proprietatea sa de ulita, ocupand o suprafata de aprox. 100 mp. din ulita -.
Prin aceasta actiune a fost blocat nu numai accesul autoturismelor dar și al salvarii, masinilor de pompieri, cu precizarea ca reclamanta - a edificat o pensiune și nu a putut obtine autorizatia de functionare datorita dimensiunilor actuale necorespunzatoare ale ulitei.
În temeiul art. 115 - 118 Cod pr. civ. paratul a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, motivat de faptul ca a cumparat terenul de la, teren invecinandu-se cu ulita Biserici, iar o parte din teren a fost dobandit prin donatie de la mama sa.
Precizeaza ca are gardul pe același aliniament cu ceilalti vecini, iar stalpii de electricitate au fost montati pe proprietatea sa cu acordul sau. Arat de asemenea din anul 1991 nu mai este proprietarul intregi suprafete de teren deoarece a vandut suprafața de 1250 mp. fiului sau.
In ședinta publica din 13.04.2009, reclamanta - a aratat ca deși actiunea este formulata in numele a trei reclamanti este singura care a semnat actiunea ceilalti doi reclamanti fiind plecati din tara.
În cauz a fost administrate probe cu înscrisuri și expertiz tehnic specialitate agricultur.
Prin sentința civil nr. 649/18.05.2009 Judec toria Pucioasaa respins ca neîntemeiat cererea formulat de reclamant.
Pentru a pronunța aceast hotrâre prima instanț a reținut c, din probele administrate in cauza respectiv acte și raportul de expertiza, rezulta ca reclamanta nu se invecineaza cu terenul in litigiu, iar paratul nu a mutat gardul astfel ca nu afecteaza cu nimic trecerea reclamantei spre proprietatea sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -, recalificat de instanț apel.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civil prin Decizia nr. 315/12.10.2009 a anulat ca netimbrat apelul.
Pentru a pronunța aceast hotrâre tribunalul a reținut c, și deși a fost citat cu mențiunea de a depune taxa de în sum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, apelanta nu a achitat taxa de timbru.
Astfel sunt incidente dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, potrivit cu care instanțele judectorești nu se pot pronunța asupra cererilor mai înainte de a se îndeplini dispozițiile referitoare la achitarea taxelor judiciare de timbru.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenta a artat c, a formulat cerere de amânare pentru lips de aprare motivat de împrejurarea c se afla în județul C la prinții si bolnavi și a fost în imposibilitatea de a reveni în D în timp util pentru a angaja aprtor care s îi susțin interesele.
A mai precizat recurenta c, prin aceast soluție a fost înclcat dreptul la aprare și la un proces echitabil garantat de Constituția României și Convenția European a Drepturilor Omului.
Conform practicii în materie trebuia amânat pronunțarea ca aceasta s aib posibilitatea s fac dovada achitrii taxei de timbru.
Pe de alt parte, la dosarul cauzei se afla o cerere de intervenție a Primriei, timbrat, care trebuia comunicat și pus în discuția prților.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinrii intimatul a artat c, decizia recurat este legal și temeinic deoarece potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, orice cerere de chemare în judecat, respectiv cale de atac se timbreaz anticipat, iar în cazul în care aceasta nu se face înaintea termenului de judecat, instanța are obligația s citeze partea cu mențiunea de a timbra pentru termenul acordat în acest scop.
Așa cum rezult din conținutul deciziei, instanța de apel a citat-o pe reclamanta apelant cu mențiunea de a depune 4 lei taxa de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, obligație neîndeplinit de aceasta, fapt ce a determinat aplicarea dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și sancționarea apelantei cu anularea apelului.
Motivul de recurs potrivit cruia s-a înclcat dreptul de aprare și la un proces echitabil nu poate fi acceptat, în raport de dispoziția citat, instanța observând c citarea apelantei s-a fcut cu mai mult de 15 zile, timp suficient în care se putea achita taxa de timbru.
Obligația timbrrii este prioritar oricrui act procedural, astfel c verificarea îndeplinirii ei de ctre instanța de judecat se face din oficiu și înaintea oricrei cereri a prților, și nu are drept efect înclcarea dreptului la aprare, actul de justiție nefiind un serviciu public gratuit decât în cazurile expres prevzute de lege.
Cât privește cererea de intervenție, aceasta nu poate influența mersul judecții apelului, intervenientul luând cauza din stadiul în care s-a aflat dosarul în care s-a intervenit și numai în msura în care acesta din urm este regulat introdus.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrrilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține urmtoarele:
Prin decizia recurat instanța de apel a procedat la soluționarea cauzei în sensul anulrii cererii de declarare a cii de atac ca netimbrat.
Pe de alt parte, din înscrisurile dosarului tribunalului se reține c litigiul a fost înregistrat pe rolul instanței de control judiciar la data de 27.07.2009 și a primit prim termen de soluționare la data de 12.10.2009.
Pentru acest termen de judecat recurenta a fost citat la data de 20.08.2009 primind personal dovada de citare și semnând procesul - verbal, în cuprinsul citației fcându-se mențiune de timbraj atât în ceea ce privește cuantumul taxei de timbru și a timbrului judiciar, cât și în ceea ce privește sancțiunea ce intervine în caz de neplat.
Cu toate acestea apelanta nu și-a îndeplinit obligația stabilit în sarcina sa.
Într-o atare situație în mod legal a apreciat instanța de apel c în cauz sunt incidente dispozițiile art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a procedat la anularea apelului ca netimbrat, reținând totodat c apelanta a fost citat cu respectarea dispozițiilor procedurale, cu mai mult de 15 zile înainte de termenul fixat.
Împrejurarea c apelanta s-ar fi aflat în județul C la prinții si bolnavi și a fost în imposibilitatea de a reveni în D în timp util pentru a angaja aprtor care s îi susțin interesele, chiar dac ar fi real nu are nici o înrâurire asupra legalitții deciziei recurate de vreme ce au fost respectate în ceea ce o privește pe acesta toate dispozițiile legale incidente, și mai mult decât atât aceasta avea suficient timp pentru a achita taxa de timbru și a-și angaja aprtor.
Criticile recurentei în sensul c, prin aceast soluție a fost înclcat dreptul la aprare și la un proces echitabil garantat de Constituția României și Convenția European a Drepturilor Omului sunt nefondate.
Astfel, așa cum s-a artat mai sus au fost respectate de ctre instanța de apel în ceea ce o privește pe apelant toate garanțiile procesuale, la soluția pronunțat ajungându-se dat fiind conduita procesual a acesteia, care nu și-a exercitat drepturile și obligațiile procesuale în limitele prescrise de lege.
Dreptul la un proces echitabil nu este echivalent cu admiterea oricrei cereri formate de prți dincolo de limitele interne sau externe ale dreptului procesual sau scopului în vederea cruia a fost recunoscut.
Curtea nu poate avea în vedere susținerile recurentei în sensul c, potrivit practicii în materie trebuia amânat pronunțarea ca aceasta s aib posibilitatea s fac dovada achitrii taxei de timbru.
Astfel, nu numai c nu exist o practic în acest sens, dar atâta vreme cât satisfacerea timbrajului este o problem legat de legala investire a instanței, tribunalul nu putea trece la soluționarea cauzei în lipsa dovezii achitrii taxei de timbru și timbru judiciar.
Sub aspectul criticilor recurentei în sensul c la dosarul cauzei se afla o cerere de intervenție a Primriei, timbrat, care trebuia comunicat și pus în discuția prților, Curtea reține c respectiva cerere era una de intervenție în interes propriu.
Dup cum se știe, intervenția principal este acea form a intervenției voluntare prin care terțul urmrește s i se recunoasc sau stabileasc un drept propriu.
Așadar, terțul tinde s câștige, cel puțin în parte litigiul pentru sine.
Într-o atare situație recurenta nu justific un interes legitim pentru a formula critici legate de modul în care a fost avut în vedere de instanța de apel respectiva cerere.
Aceasta cu atât mai mult cu cât terțul care formulase cererea de intervenție în interes propriu nu a declarat cale de atac împotriva hotrârii instanței de apel.
Pentru toate motivele artate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmeaz s resping recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta domiciliat în comuna, str. -, județul D, împotriva deciziei civile nr. 315 din 12 octombrie 2009 pronunțat de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în comun a, str. -, județul D, ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public, azi, 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
4 ex./ 26.01.2010
nr- Judec.
.
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Radu Adriana MariaJudecători:Radu Adriana Maria, Pană Constanța Panait
