Obligație de a face. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6005/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 43
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Buliga
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 172 din 1.04.2005 a Curții de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatei Asociația de Locatari C M nr. 3.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată după repunerea pe rol, la dosar s-au depus prin serviciul de registratură precizări cu duplicat formulate de recurent însoțite de înscrisuri (9 file).
Instanța, din oficiu, invocă nulitatea cererii de recurs, având în vedere că motivele de recurs nu fac posibilă încadrarea în vreunul din punctele 1-9 ale articolului 304 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra excepției invocate și pe fondul cauzei.
Recurentul arată că tabelele întocmite nu au valoare juridică, trebuiau îndeplinite șase condiții cu privire la hotărârea adunării generale, procesul verbal, autorizația de demolare, proiectul de refacere, modificarea proiectului și a cărții imobilului. Consideră că tabelul întocmit de recurent, ca și șef al scării este C corect, valabil.
Solicită admiterea recursului.
Instanța, raportat la încheierea din data de 2.11.2005, constată că recursul este motivat conform dispozițiilor legale.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură note de concluzii și completări la precizările depuse la dosar prin registratură la 27.01.2010.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6610/23.06.2004 pronunțată de Judecătoria Iașis -a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Asociația de locatari C M nr. 3
În pronunțarea soluției, prima instanță a reținut că, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Asociația de locatari C M nr. 3 I să demonteze toboganul de gunoi, iar în caz de refuz, la plata unor despăgubiri în cuantum de 500.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta a demontat toboganul de gunoi în mod abuziv, fără a fi consultați proprietarii din imobil, tabelul cu acordul locatarilor fiind falsificat, măsura dispusă lipsind locatarii în vârstă de posibilitatea de a duce gunoiul cât mai aproape având în vedere problemele de locomoție întâmpinate de aceștia.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 114/1996, asociația, alături de proprietarii care fac parte din cadrul ei, are obligația de a întreține suprafețele și spațiile cu destinație comună, iar acest spațiu cu atât mai mult cu cât necesită o întreținere deosebită, precum și o salubrizare și igienizare continuă și susținută.
Din adresa Direcției de Salubritate, aflată la fila 3 dosar, instanța a reținut că reclamantul este încunoștințat că asociația pârâtă este cea în măsură să hotărască luarea unei atare măsuri, cu acordul celorlalți locatari din imobil, fiind spațiu cu destinație comună. În condițiile în care tabelul nominal cu acordul locatarilor pentru închiderea toboganului este semnat de majoritatea acestora, act împotriva căruia reclamantul nu s-a înscris în fals, până la dovada contrarie prezintă prezumția de veridicitate și respectiv, acordul liber al locatarilor pentru efectuarea acestei operațiuni care nu poate fi combătută doar de dispozițiile a doi martori care au susținut că nu au avut cunoștință de acest fapt și că nu sunt de acord cu măsura luată, în condițiile în care aceștia nu reprezintă majoritatea membrilor asociației, drept pentru care acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 172 din 01.04.2005, a respins apelul declarat de și a păstrat sentința instanței de fond.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că instanța de fond, prin soluția pronunțată, a valorificat corect și complet materialul probator administrat raportat la obiectul pricinii deduse judecării configurat prin cererea de chemare în judecată. Instanța de fond, în mod corect, a constatat că a fost investită de reclamant cu o acțiune în obligația de a face, constând în obligarea pârâtei să remonteze toboganul de gunoi sau în caz de refuz "la plata contravalorii de 5.000.000 lei" pretenție ce are caracterul de despăgubiri civile pentru eventualul prejudiciu suferit.
Corect a reținut judecătoria că decizia luată în cadrul adunării membrilor Asociației de proprietari C M nr. 3 privind desființarea toboganului de gunoi menajer este conformă cu dispozițiile art. 23 alin. 2 din anexa nr. 2 din Legea nr. 114/1996, hotărâre ce nu a fost contestată de reclamantul-apelant, în temeiul prevăzut în art. 25 din anexa 2 din lege, în ipoteza în care ar fi apreciat că respectiva hotărâre i-ar produce daune considerabile intereselor sale, în calitate de proprietar al imobilului și de membru al asociației pârâte.
De altfel, apelantul-reclamant în legătură cu decizia de desființare a toboganului de gunoi menajer luată în anul 2002, formulat plângere penală împotriva numiților, și pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals și violare de domiciliu, plângere soluționată prin rezoluția procurorului,dată în dosarul nr. 2626/P/2002, de neîncepere a urmăririi penale, soluția fiind comunicată apelantului, conform adresei aflată la fila 41 dosar fond. În atare condiții, critica apelantului privind respingerea solicitării sale referitoare la înscrierea în fals împotriva tabelului din 2002 prezentat de asociația pârâtă a fost corect respinsă.
A fost înlăturată și critica apelantului privind nedepunerea de către pârâtă a întâmpinării și lipsa răspunsului acesteia la interogator din moment ce părțile - potrivit principiului disponibilității - sunt libere să aprecieze asupra utilității și concludenței probelor și apărărilor formulate atât în susținerea, cât și în respingerea pretențiilor deduse judecății. Pârâta a administrat proba cu înscrisuri, iar instanța, urmare a coroborării întregului material probator, a concluzionat corect în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
Constatându-se că instanța de fond a efectuat o aplicare corectă a prevederilor legale ce guvernează domeniul, definind judicios natura și întinderea raportului juridic dintre părți, s-a constatat că, sub toate aspectele evocate, apelul reclamantului s-a vădit a fi nefondat.
Reclamantul a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, el susține că, pentru desființarea de anexe comune, Legea nr. 114/1996 se aplică numai după ce sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legile nr. 50/1991 și nr. 453/2001 privind autorizarea executării/desființării lucrărilor de construcții.
Susține recurentul că Direcția de Salubritate nu este autorizată să emită autorizația de desființare, pe care intimata, oricum, nu o are.
Recurentul învederează că tabelul pe care s-a bazat instanța de fond, înregistrat sub nr. 148/29.03.2002, este făcut după desființarea abuzivă a toboganului de gunoi, iar afirmația din decizia recurată (fila 1) privind dispozițiile art. 180-181 Cod procedură civilă prin care a cerut un proces-verbal, legal întocmit, era întemeiată,deoarece acest act trebuia să existe anterior desființării toboganului, dar după obținerea autorizației de demolare.
Afirmă recurentul că, în B, este interzisă desființarea toboganelor de gunoi la blocurile înalte pentru a nu polua atmosfera, conform nr. 25/1994, iar prin remontarea toboganului s-ar elimina dezastrul ecologic din centrul orașului.
La data de 30.11.2005, judecata recursului a fost suspendată, pentru lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, cauza fiind repusă pe rol la data de 27.11.2006, la cererea recurentului.
Ulterior, s-a mai dispus o nouă suspendare a judecății, în baza aceluiași temei juridic, la data de 13.12.2006, cauza fiind repusă pe rol la data de 04.12.2007, la cererea recurentului.
O altă suspendare a judecății pentru lipsa părților a intervenit la data de 12.12.2007, cauza fiind repusă pe rol la 04.12.2008, la cererea recurentului.
La 14.01.2009, judecata s-a suspendat din nou, cauza fiind repusă pe rol la 11.01.2010, la cererea recurentului.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurent, de ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Curtea constată că recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 1-10 Cod procedură civilă, care erau în vigoare la momentul formulării cererii de recurs.
Criticile dezvoltate de recurent sunt susceptibile doar parțial de a fi încadrate în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă și anume, cele referitoare la aplicarea în cauză a Legilor nr. 50/1991 și nr. 453/2001.
Curtea reține că aceste critici nu pot fi primite.
Prin cererea cu care a investit instanța de fond, reclamantul a solicitat obligarea Asociației de Locatari " C M" nr. 3 I la remontarea toboganului de gunoi sau la plata contravalorii acestuia, de 500 lei (Ron).
Cauza cererii de chemare în judecată a constituit-o violarea dreptului de proprietate al reclamantului-recurent, în lipsa acordului său privind demontarea toboganului de gunoi ce se afla în coproprietatea comună a proprietarilor apartamentelor ce erau deservite de acesta.
Prin concluziile scrise depuse la instanța de fond, a susținut că pârâta a desființat toboganul de gunoi, cât și a boxelor fără a avea autorizația de desființare a acestora.
Ca urmare a respingerii acțiunii, pe care a promovat-o, a declarat apel fără, însă, a invoca - prin motivele de apel - lipsa autorizației de desființare a toboganului de gunoi.
În aceste condiții, criticile referitoare la inexistența autorizației de desființare a toboganului de gunoi și la aplicarea prioritară a prevederilor Legii nr. 50/1991 și a Legii nr. 453/2001 față de Legea nr. 114/1996 sunt formulate direct în recurs, nefăcând obiectul controlului judiciar exercitat de către instanța de apel.
Având în vedere că aceste critici au fost formulateomisso medio, direct în recurs, Curtea se află în imposibilitate de a le examina.
Celelalte critici referitoare la întemeierea soluției de către tribunal pe un tabel ce ar fi fost întocmit după momentul desființării toboganului de gunoi, la poluarea atmosferei ca o consecință a inexistenței toboganului și la necompetența Direcției de Salubrizare de a emite autorizații de desființare a unor asemenea tobogane nu sunt susceptibile de a fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de lege, neputând face obiectul controlului exercitat de către instanța de recurs.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de reclamantul și se va menține decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 172 din 01.04.2005 a Curții de Apel Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Curtea de Apel Iași:,
-
08.02.2010
2 ex.
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Protea, Georgeta Buliga
