Obligație de a face. Decizia 437/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.437/R/2008
Ședința publică din 12 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C- împotriva sentinței civile nr.632 din 8 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanta -, având ca obiect obligație de a face.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 februarie 2008, încheiere ce face parte integrantă di prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3417/2007, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de reclamanta împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, pentru obligare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta deține imobilul situat în C-N,-,.37 în baza unui contract de închiriere.
Pârâtul nu poate fi obligat să înstrăineze bunul, vânzarea fiind o opțiune la libera apreciere a proprietarului, iar reclamanta urmează să-și valorifice dreptul de preemțiune în situația în care interesele actualului proprietar vor impune vânzarea imobilului.
Prin decizia civilă nr. 632/8.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admis apelul reclamantei, sentința fiind schimbată în sensul admiterii acțiunii civile, pârâtul fiind obligat să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare, în condițiile art.9 din Legea nr. 112/1995, cu privire la imobilul situat în C-N,- apartamentul 37, jud. și să-i plătească reclamantei suma de 408,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reținut că între reclamantă și pârât a fost încheiat contractul de închiriere nr. 28975/2.06.1999, in baza prevederilor art.7 din Legea nr. 112/1995.
Susținerea instanței de fond privitor la posibilitatea autorității publice de a decide dacă înstrăinează sau nu apartamentele ce nu se restituie in natură este contrară prevederilor legale, deoarece disp.art.9 alin.1 din Legea nr. 112/1995 prevăd: "chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituire in natură foștilor proprietari, pot opta după expirarea termenului prevăzut la art.14 pentru restituirea în natură a acestor apartamente persoanelor îndreptățite să cumpere aceste apartamente cu plata integrală sau in rate".
Aceste condiții sunt îndeplinite in cazul de față, pentru că reclamanta deține in baza contractului de închiriere 28975/2.06.1999 apartamentul nr.37 din- din municipiul C-N, compus din 4 camere, în suprafață de 54,39 mp și dependințe în suprafață de 29,38 mp, contractul de închiriere fiind încheiat în conformitate cu prevederile Legii 112/1995, a solicitat cumpărarea acestui imobil după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea cererilor de restituire, astfel că pârâta este obligată să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare. Potrivit art.6 din HG 20/1996, dreptul de a cumpăra apartamente in care locuiesc îl au numai chiriașii care au un contract de închiriere valabil încheiat la data intrării in vigoare a legii. În această situație se află și reclamanta, care deține acest apartament conform cererii 402 din 10.05.1990.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs pârâtul, solicitând modificarea ei, admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind rămasă fără obiect, întrucât pârâta a fost de acord cu încheierea contractului de vânzare cumpărare încă înaintea pronunțării deciziei în apel, aprobând cererea de cumpărare a reclamantei prin HCL nr.589/25.09.2007.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ, curtea apreciază că acesta nu este fondat, întrucât, în realitate, aprobarea vânzării pe parcursul soluționării apelului nu lasă cauza fără obiect, ci reprezintă o achiesare a pârâtului la hotărârea atacată, neatrăgând aplicarea disp.art.275 alin.1 Cod proc.civ. în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei în primă instanță.
Hotărârea de consiliu local la care se face referire nu a fost depusă în dosarul instanței de apel, dimpotrivă, la data de 30.10.2007, pârâtul înregistrat la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, reluând motivele invocate în fața primei instanțe, astfel că, nici măcar în fața instanței de apel nu au fost recunoscute pretențiile reclamantei, în sensul art.275 alin.1 Cod proc.civ. însă în apel nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- împotriva deciziei civile nr.632 din 8 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/01.03.2008
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
