Speta Legea 10/2001. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.57/A/2008
Ședința publică din 20 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor B împotriva sentinței civile nr.620 din 26.09.2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanții și, și pe intimatul pârât Primarul municipiului C-, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 februarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 620/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamanții si, in contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului C- si in consecință, s- constatat ca apartamentul nr. 24 situat in C-N,- înscris in CF 54715 Caf ost preluat abuziv de către Stat.
Prin aceeași sentință a fost anulată Dispoziția nr. 1392/17.01.2007 emisa de Primarul municipiului C-N, si in consecința, obliga primarul sa să emită pe seama petiționarilor dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând din despăgubiri in condițiile legii speciale -Titlul VII din Legea 247/2005 pentru. nr. 24 situat in ClujN-, înscris in 54.715 C, prev.cu nr.top 4001/S/XXIV, din care se va scădea despăgubire achitată la data preluării, actualizată în modalitatea prevăzută de OUG 184/2002.
Instanța respins cererea privind stabilirea valorii reale a despăgubirilor pentru apartamentul in litigiu la suma reprezentând echivalentul in lei a 80.000 euro, formulată in contradictoriu cu intimata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul in B nr. 202.
Intimatul Primarul municipiului C-N fost obligat să plătească petiționarilor suma de 10000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit copiei nr. 54715 C-N, apartamentul nr. 24 situat in C-N- prevăzut cu nr. topo 4001/S/XXIV compus din 4 camere, bucătărie, baie, antreu, vestibul, WC, balcon, cu suprafața utilă de 78,88 mp, cu părțile indivize comune înscrise in 53.974 in cotă de 270/100 parte, si cota de 26/960 parte teren atribuit in folosință a fost proprietatea tabulară înscrisă sub B 2-3 petiționarilor si.
Prin Decizia 364/28.10.1999 emisă de consiliul Popular al Județului C - Comitetul Executiv, apartamentul descris mai sus a fost preluat de către stat in baza Decretului 223/1974. La preluare s-a stabilit in favoarea foștilor proprietari dreptul la despăgubire pentru suma de 80.000 lei, din care 36.636 lei s-a achitat in contul împrumutului acordat de CEC proprietarilor pentru achiziționarea apartamentului, rămas nerestituit, diferența de 43.364 lei urmând a fi achitată foștilor proprietari.Din cuprinsul notificării rezultă că petiționarii recunosc plata sumei de 24.418 le, iar intimatul nu a depus la dosar chitanța care să dovedească plata unei sume mai mari decât cea recunoscută de petiționari.
Statul si-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestui apartament
sub B4, cu încheierea nr. 7390 din 6 mai 1997.
Apartamentul a fost vândut de stat in baza Legii 112/1995 numiților si, care si-au intabulat dreptul de proprietate in sub B5-6.
Petiționarii nu au atacat actul de înstrăinare al cumpărătorilor si, astfel încât acesta este in ființă.
Prin notificarea înaintată la data de 2.08.2000 prin BEJ, inregistrată la Consiliul Local al mun. C-N sub nr. 45.230/3, petiționarii au solicitat restituirea in natură a apartamentului nr. 24 din C-N-, iar in situația in care restituirea in natură nu este posibilă, au solicitat despăgubiri, evaluând apartamentul la suma de 50.000 dolari.
Prin Dispozitia nr. 1392/17.01.2007, Primarul mun. C-N a respins notificarea petiționarilor si.
In considerentele dispoziției s-a reținut că preluarea de către stat a apartamentului petiționarilor nu a fost una abuzivă in lumina disp.art. 1 pct.1.4 lit.B din HG 498/2003, si de asemenea pentru că petiționarilor li s-au plătit despăgubiri la preluare.
Această dispoziție a fost atacata in cauza pendinte.
Instanța de fond a analizat in prealabil exceptiile invocate de intimata Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește capetele 1, 2 și 4 din acțiune și excepția inadmisibilității petitului 3 din acțiune, instanța a apreciat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
in judecată a intimatei Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a fost ocazionată de capetele de cerere 3 si 4 ce vizează stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor. Astfel fiind, invocarea excepției lipsei calității procesuala pasive a comisiei in raport de capetele de cerere l si 2 este lipsită de fundament.
In ceea ce privește capetele de cerere 3 si 4, instanța a apreciat că intimata Comisi Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are calitate procesuală pasivă atâta timp cât petiționarii reclamă stabilirea unui cuantum concret al despăgubirilor, care să fie utilizat inclusiv in procedura ulterioară ce intră in atribuția Comisiei Centrale, si anume, emiterea titlurilor de despăgubire, cuantum care să fie opozabil comisiei.
Instanța a apreciat că dreptul petiționarilor de obține în această fază a procedurii stabilirea cuantumului despăgubirilor nu este o chestiune de admisibilitate, ci o chestiune de fond.
Analizând pe fond plângerea formulată prin raportare la starea de fapt reținută mai sus, la dispozițiile legale cuprinse in Legea 10/2001 republicată, si in HG 250/2007, tribunalul a apreciat că aceasta este parțial întemeiată, și, în consecință, în temeiul.26 din Legea nr.10/2001 a dispus anularea acesteia consecutiv stabilirii caracterului abuziv al preluării de către stat a apartamentului în litigiu, pentru următoarele motive:
Intr-adevăr, la data emiterii dispoziției atacate Normele metodologice cuprinse in HG 428/2003 pct.1.4 lit.B erau in sensul că preluarea imobilului in baza Decretului 223/1974 cu plata despăgubirilor, nu constituia o preluare abuzivă, iar soluția ce se impunea cu privire la genul acesta de imobile era respingerea notificării.
Raportat la dispozițiile Legii 10/2001 care socotea ca imobile preluate abuziv inclusiv imobilele preluate cu titlu valabil, fără să cuprindă vreo restrângere referitoare la imobile preluate in baza unui anume act normativ, era evident că dispozițiile cuprinse in normele metodologice erau in contradicție cu legea, si din acest motiv nu își puteau găsi aplicare.
In plus, practica judiciară constantă, care a consacrat îndreptățirea la măsuri reparatorii a proprietarilor a căror imobile au fost preluate in baza Decretului 223/1974 cu plata despăgubirilor, permiteau intimatului sa identifice soluția conforma dispozițiile legale.
Prin HG 250/7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6.03.1945-22.12.1989, (care in opinia instanței este aplicabilă în cauză întrucât procedura restituirii este in curs de desfășurare in cazul petiționarilor, atâta vreme cât nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă în procedura judiciară având ca obiect dispoziția emisă in baza Legii 10/2001), a fost abrogat HG 428/2003 iar prin dispozițiile cuprinse la pct.1.4 lit.B preluările făcute de stat in baza Decretului nr.223/1974 sunt considerate ca abuzive atât in cazul trecerii imobilului fără plată in proprietatea statului, cât si in cazul in care la plecarea definitivă din tară fostul proprietar a înstrăinat in mod obligatoriu locuința către stat.
La alin.2 al aceleiași dispoziții legale se prevede că măsurile reparatori al acestor imobile sunt restituirea in natură, în cazul în care locuința nu a
fost înstrăinată de stat către o terță persoană, cu obligația rambursării de către persoana îndreptățite a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare prev.la art.I alin.l al Titlului II, din OUG 184/2002 or, in ipoteza in care locuința a fost înstrăinată legal către o altă persoană, măsurile reparatorii constau in celelalte măsurii reparatorii prevăzute de lege, pentru diferența dintre suma primită actualizată cu coeficientul de actualizare si valoarea de piață a locuinței, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În ce privește măsurile reparatorii cuvenite petiționarilor, față de împrejurarea că apartamentul nr. 24 situat in C-N str. -
nr.5 a fost înstrăinat chiriașilor, iar actul de înstrăinare este in ființă, văzând dispozițiile art.18 lit.c, art. 20 alin.2 si art.5 si dispozițiile pct.1.4.lit.B din HG 250/2007, instanța a apreciat ca despăgubirile cuvenite sunt despăgubirile in condițiile legii speciale cuprinse in Titlul VII din Legea 247/2005, din care se vor scădea despăgubirile achitate la data preluării, actualizate in modalitatea prevăzută in OUG 184/2002.
Astfel, în temeiul disp.art. 20 alin.5 din Legea 10/2001 intimatul Primarul Municipiului C-N va fi obligat să emită pe seama petiționarilor dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând din despăgubiri in condițiile legii speciale -Titlul VII din Legea 247/2005 pentru. nr. 24 situat in C-N-, înscris in 54.715 C, prev.cu nr.top 4001/S/XXIV, din care se va scădea despăgubirea achitată la data preluării actualizată în modalitatea prevăzută de OUG nr.184/2002. ". "-,
In ceea ce privește cererile petiționarilor de stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor la suma reprezentând echivalentul la 80.000 euro si obligarea primarului la emiterea dispoziției de acordare a despăgubirior la acest cuantum, instanța apreciat că sunt nefondate, întrucât dispozițiile cuprinse in Titlul VII din Legea 247/2005 prevăd întocmai procedura de urmat in vederea stabilirii si acordării despăgubirilor si anume, dispozițiile cu propunerea de acordare a despăgubirilor emise de primari, se înaintează Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care procedează la emiterea titlului de despăgubire in baza unei evaluări prealabile intocmite potrivit standardelor internaționale de evaluare de către evaluatori sau societăți de evaluare autorizate.
Acestea fiind dispozițiile legale, pretenția petiționarilor de a li se stabili în această etapă procesuală valoarea despăgubirilor cu încălcarea procedurilor prevăzute de lege este lipsită de fundament, fiind respinsă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de petiționari, in temeiul disp.art. 274 Cod Procedură Civilă pârâtul Primarul Municipiului C-N a fost obligat să plătească petiționarilor suma de 1000 lei cheltuieli parțiale de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Nu a fost reținută poziția procesuală a intimatului in sensul că nu poate fi obligat la plata cheltuieli de judecată pe considerentul că a recunoscut pretențiile petiționarilor mai înainte de prima zi de înfățișare, întrucât poziția procesuală a intimatului Primarul Municipiului C-N de achiesare parțială la pretențiile petiționarilor, a rămas lipsită de efecte in condițiile in care pentru înlăturarea dispoziției de respingere a notificării procesul era inevitabil.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost obligată la cheltuieli pentru considerentul ca fata de aceasta intimata petiționarii sunt căzuți in pretenții.
Împotriva acestei sentințe declarat apel în termenul legal pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității ei procesuale active, cu privire la capetele de acțiune privind constatarea preluării abuzive de către Statul Român a apartamentului în litigiu de la reclamanți, de anulare dispoziției de soluționare a notificării și de obligare a pârâtului Primarul mun. C-N să emită o nouă dispoziție, și admiterea excepției inadmisibilității capătului de din aceeași acțiune pentru stabilirea valorii reale a despăgubirilor ce se cuvin reclamanților pentru apartamentul în litigiu
În motivarea apelului, apelanta a criticat sentința pentru nelegalitate, arătând următoarele:
Potrivit Legii nr.10/2001, unitatea deținătoare bunului imobil solicitat prin notificare sau entitatea investită cu soluționarea notificării după caz, are obligația de emite decizie prin care soluționează notificarea formulată în baza acestui act normativ. Prin urmare, în cursul procedurii administrative de restituire prevăzută de Legea nr.10/2001, entitatea competentă a se pronunța asupra tuturor pretențiilor de restituire decurgând din acest act normativ este cea căreia îi incumbă, potrivit legii obligația de restituire.
Dispozițiile art.1 alin.1 și cele ale art.13 alin.1 din Titlul VII al Legii nr. 247 sunt exercitate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, numai în cadrul procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzute în Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, procedura administrativă prevăzută în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură în cadrul căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competența de a emite decizii conținând titlu de despăgubiri, este distinctă de procedura administrativă de soluționare notificărilor formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Această procedură administrativă se declanșează în momentul transmiterii dosarului de restituire în echivalent către secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Mai mult, față de obiectul cererii deduse judecății, raportat și la punctul 16.6 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în toate cazurile urmare procedurii prevăzute în Titlul VII presupune definitivarea procedurilor privind soluționarea notificărilor și abia apoi predarea dosarelor, după rămânerea definitivă și irevocabilă hotărârilor judecătorești Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
Întrucât prezenta acțiune este îndreptată împotriva entității cu soluționarea notificării în cursul procedurii administrative prevăzute de Legea nr.10/2001, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are atribuții în această etapă.
Instanța de fond a respins în mod greșit și excepția inadmisibilității capătului de acțiune privind stabilirea valorii reale a despăgubirilor ce se cuvin reclamanților pentru apartamentul în litigiu, pentru că după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, contravaloarea pretențiilor de restituire în echivalent nu va mai fi stabilită în cursul procedurii administrative prevăzute de Legea nr.10/2001, ci după parcurgerea procedurii administrative reglementate în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Examinând sentința atacată, curtea apreciază apelul nefondat și în consecință, în baza art.296 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele motive:
Dispoziția cărei anulare se solicită fost emisă după intrarea în vigoare Legii nr. 247/2005 de completare și modificare dispozițiilor Legii nr.10/2001 și, prin urmare, persoanele ale căror drepturi sunt vizate de respectivul act normativ se bucură de toate drepturile procesuale prevăzute de legea sub imperiul căreia actul atacat fost emis.
În cazul de față, reclamanții, nemulțumiți de soluția de respingere notificării au solicitat anularea acesteia și stabilirea valorii reale a despăgubirilor ce li se cuvin pentru apartamentul în litigiu în funcție de valoarea actuală imobilului, raportat la art.24 din Legea nr. 10/2001.
Faptul că prin dispozițiile art.16 alin.1 din Titlul V al Legii nr. 247/2005 odată cu intrarea în vigoare acesteia s-au adus modificări atât în privința competențelor de evaluare cât și entității investită în emiterea deciziilor reprezentând titlu de despăgubiri, nu face sentința instanței de fond nelegală, pentru următoarele:
Prin Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 se prevede că măsurile reparatorii, în cazul imobilelor prevăzute de lege ce nu se mai pot restitui în natură se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent, astfel că prima instanță legal a reținut că reclamanții beneficiază de noile dispoziții ale legii speciale așa cum fost modificată și completată și se va urma procedura prevăzută de Titlul VII art.16 din Legea nr. 247/2005.
Conform prevederilor art. 26 alin.1 din aceeași lege, modificată și completată de Legea nr. 247/2005 se prevede că deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, reclamantele vor beneficia de prevederile art.13 și 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar pârâtul Primarul municipiului C-N, cărui decizie fost anulată de instanța de fond, trebuie să se conformeze dispozițiilor legii speciale și să trimită întreaga documentație, inclusiv hotărârea instanței de fond, după rămânerea irevocabilă, la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile art.16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, instanța de fond prin respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei, nu contestat că stabilirea contravalorii despăgubirilor se realizează în cadrul procedurii administrative prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Considerentul instanței de fond, potrivit căruia prezența în proces Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este necesară pentru a asigura opozabilitatea hotărârii față de aceasta, este legală.
Pentru părțile din proces, opozabilitatea hotărârii înseamnă relativitatea efectelor acestora, respectiv obligativitatea respectării și aducerii lor la îndeplinire. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi obligată în raportul dedus judecății, dar, în relația dintre părți, opozabilitatea hotărârii poate funcționa față de aceasta, actul juridic opunându-i-se doar ca situație juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr.620 din 26 septembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact.GC
6 ex/17.03.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu
