Obligație de a face. Decizia 4403/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4403
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Mihaela că
Grefier:
Pe rol, pronunțarea în recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 5476/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale - UM 02405 Pitești, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 19.06.2009, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la 26.06.2009, încheiere ce face parte din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr-, reclamanta a chemat în judecată nr. 02405 Pitești, solicitând obligarea acesteia să îi elibereze o adeverință cu veniturile realizate în perioada 1950-1958, precum și obligarea la plata despăgubirilor reprezentând diferența de pensie de care ar fi beneficiat de la data de 01.07.2006.
În motivare, reclamanta a arătat că în luna aprilie 2006 s-a adresat pârâtei cu o cerere pentru a i se comunica veniturile realizate în perioada 1950-1958, în vederea recalculării pensiei. Pârâta nu i s-a răspuns la cererea formulată astfel că, la data de 15.06.2006 a notificat-o potrivit Legii nr. 554/2004 pentru refuzul soluționării cererii.
La data de 02.08.2007, reclamanta a depus precizare la acțiune, arătând că a primit adeverința solicitată, cu numărul -61/19.06.2007, în baza căreia i s-a majorat pensia și, ca urmare, solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, reprezentând diferența dintre pensia stabilită anterior eliberării adeverinței și cea recalculată.
La data de 24.09.2007, instanța a introdus în cauză Ministerul Apărării Naționale în calitate de pârât, cu motivarea că UM 02405 nu are personalitate juridică.
Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, arătând că a emis adeverința solicitată.
Reclamanta și-a precizat încă o dată cerere, arătând că înțelege să solicite obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 943 lei, reprezentând diferența dintre pensia primită și cea care trebuia recalculată la data de 01.03.2005. Aceasta a arătat că, în urma recalculării pensia s-a majorat la 508 lei, de la 426 lei.
Prin sentința civilă nr. 643//14.12.2007 s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a acuzei în favoarea Curții de APEL CRAIOVA, reținând că acțiunea dedusă judecății este îndreptată împotriva unei instituții publice centrale, respectiv Ministerul Apărării Naționale, iar potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 competența soluționării revine curții de apel. În raport de domiciliul reclamantei s-au aplicat dispozițiile art. 10 alin. 3, apreciindu-se că, teritorial, competența revine Curții de APEL CRAIOVA.
Pe rolul Curții de APEL CRAIOVA, acțiunea a fost înregistrată sub nr-, care a apreciat că, în raport de scopul urmărit de reclamantă, cauza are natura unui conflict de asigurări sociale, în a cărei soluționare competența revine Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, potrivit art. 154-159 din Legea nr. -, Legea nr. 304/2004 coroborate cu art. 2 lit. c cod procedură civilă.
Ca urmare, prin Sentința nr. 30/31.01.2008, Curtea de APEL CRAIOVAa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La data de 26.05.2008, reclamanta depune o nouă precizare prin care solicită despăgubiri în cuantum de 943 lei, arătând că prin decizia nr. 52858/01.07.2007 i s-au calculat drepturile de pensie în temeiul Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, în cuantum de 508 lei, începând cu data de 01.07.2007. Tot din această decizie rezultă că anterior avea în plată o pensie în cuantum de 426 lei. Astfel, între cele două pensii a existat o diferență de 82 lei.
Conform OUG nr.4/2005, ar fi trebuit să beneficieze de recalcularea pensiei începând cu 01.03.2005, însă ca urmare a întârzierii eliberării adeverinței cu veniturile realizate, nu i s-au mai acordat drepturile prevăzute de OUG nr. 19/2007, retroactiv.
În ședința publică de la 24.09.2008, reclamanta, prin procurator a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că în soluționarea cererii sale competentă să judece este instanța de contencios administrativ.
Instanța a respins această excepție, cererea având ca obiect plata unor despăgubirilor ce rezultă din neîndeplinirea obligațiilor pârâtei ce îi reveneau, în baza raporturilor juridice de muncă, în temeiul art. 34 alin. 5 Codul Muncii și art. 40 alin. 1 lit. b Codul Muncii. De asemenea, conform art. 269 alin. 1 Codul Muncii, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta suferit un prejudiciu material și moral din culpa angajatorului, în legătură cu munca sa.
Aplicând dispozițiile art. 129 cod procedură civilă, instanța a dispus efectuarea unei adrese către Casa Județeană de Pensii D, solicitând relații cu privire la aplicarea dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 și Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, după depunerea de către reclamantă a adeverinței cu veniturile realizate în 1950-1958, emisă de pârâtă.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 5476 din 15 octombrie 2008, respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale pentru UM 02405 Pitești.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că reclamanta a solicitat fostului angajator, UM 02405 Pitești, eliberarea unei adeverințe cu veniturile realizate în perioada 1950-1958, în cursul lunii aprilie 2006, în vederea recalculării pensiei, în condițiile art. 3 și 7 alin. 3 și 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005. Pârâta a eliberat adeverința nr. -61 la data de 19.06.2007, în care sunt înscrise veniturile, inclusiv sporurile, realizate de reclamantă în perioada ianuarie 1951-iunie 1961.
În urma eliberării acestei adeverințe, reclamanta a formulat, în luna iulie 2007, cerere de recalculare a pensiei la Casa Județeană de Pensii, care a emis decizia nr. 52858 din 12.06.2008, stabilind pentru aceasta o pensie de 387,17 lei, în plată de la data de 01.03.2005.
Anterior depunerii cererii de recalculare însă, Casa Județeană de Pensii Dar ecalculat pensia reclamantei în condițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007 și a stabilit o pensie de 508 lei în plată începând cu data de 01.07.2007, prin decizia nr. 52858 din 01.07.2007.
După depunerea adeverinței -61/19.06.2007, Casa Județeană de Pensii Dap rocedat și la recalcularea punctajului anual în conformitate cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, stabilind o pensie de 530 lei, în plată de la data de 01.07.2007, prin decizia din data de 20.06.2008.
Potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, decizia recalculată în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, drepturile astfel stabilite acordându-se de la data de la care a beneficiat de eșalonare.
În speță, reclamanta fiind pensionată la data de 01.08.1977, a beneficiat de eșalonarea pensiei în prima etapă de plată, respectiv de la data de 01.03.2005. Ca urmare, toate cererile de valorificare a stagiilor de cotizare, formulate de reclamantă ulterior reeșalonării pensiei sale, au determinat plata pensiei în noul cuantum, începând cu data de 01.03.2005.
Începând cu data de 01.07.2007, prin modificările aduse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, pensionarii au beneficiat de recalcularea pensiei, determinată de mărirea punctajului anual pentru stagiile realizate în perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963. Conform art. 3 alin. 2 drepturile stabilite în condițiile acestei ordonanțe se acordă începând cu pensia aferentă lunii iulie 2007.
Instanța a constatat că deși adeverința cu venituri solicitată de reclamantă a fost eliberată cu întârziere de pârâtă, stagiul de cotizare realizat de reclamantă a fost valorificat corespunzător dispozițiilor legale în vigoare, începând cu data de 01.03.2005, respectiv cu data de 01.07.2007.
Prin inserarea dispozițiilor privind valorificarea stagiilor ce nu au fost avute în vedere la recorelarea pensiilor, de la data corespunzătoare etapei de eșalonare ( în cazul reclamantei data de 01.03.2005), legiuitorul a avut în vedere tocmai eliminarea oricăror discriminări ale pensionarilor, determinate de greutatea obținerii actelor doveditoare a acestor stagii. Astfel, pensionarii beneficiază de un termen de 5 ani (prin modificările aduse art. 7 alin. 6 ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, de Legea nr. 262/2008) în care pot cere recalcularea pensiilor ca urmare a valorificării unor stagii de cotizare care nu au fost avute în vedere la recalculare (art. 5 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005).
În consecință, atâta timp cât actele ce dovedesc stagiile de cotizare nevalorificate la stabilirea pensiei, în condițiile Ordonanțelor de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 și nr.19/2007, sunt depuse la casele teritoriale de pensii în termenul de 5 ani de la data etapei de eșalonare, pensionarul nu este prejudiciat în urma eliberării cu întârziere a acestor acte de către angajator, diferențele de pensie fiindu-i achitate retroactiv, de la data corespunzătoare etapei de eșalonare.
În speță, așa cum s-a reținut, reclamanta a beneficiat de recalcularea pensiei în conformitate cu dispozițiile legale menționate, drepturile de pensie fiindu-i stabilite de la data de 01.03.2005, respectiv de la data de 01.07.2007 și achitate integral prin deciziile nr. 52858 din12.06.2008 și din 20.06.2008 emise de Casa Județeană de Pensii
Instanța constatat astfel că reclamanta nu a suferit un prejudiciu ca urmare a eliberării cu întârziere a adeverinței nr. 61/19.06.2007 de către UM 02405 Pitești, motiv pentru care apreciază neîntemeiată acțiunea, urmând să o respingă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs susține că la datele de 15 02 2006,15 04 2006,20 06 2006 s-a adresat UM 02405 Pitești în vederea eliberării unei adeverințe cu salariul tarifar de încadrare și a sporurilor primite în perioada 1951-1961 de care a beneficiat pe timpul cât a fost angajată iar intimata a expediat prin poștă această adeverință la data de 03 07 2007 și depusă la CJP D la 07 07 2007,cu o întârziere de 1 an și 5 luni.
Recurenta a mai arătat că recalcularea pensiei trebuia efectuată în baza OUG.nr.4/2005 dar nefiind în posesia adeverinței recalcularea s-a efectuat din oficiu dar fără să primească diferențele de pensie care să cuprindă indicele de inflație.
A mai susținut că prin întârzierea emiterii adeverinței solicitate a suferit un prejudiciu și din această cauză a cerut daune materiale rezultate din diferențele de pensie,actualizate cu indicele de inflație.
Un alt motiv de recurs invocat se referă la faptul că hotărârea este dată cu încălcarea formelor de procedură conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă deoarece lipsește minuta și încheierea de dezbateri.
A mai susținut recurenta că instanța de fond nu a soluționat cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 48 lei reprezentând taxe judiciare de timbru și a luat în considerare a deciziilor de pensionare nr.52858/12 06 2008,52858/20 06 2008,52858/01 07 2007 emise de CJP -D care nu era parte în proces deși acțiunea sa avea ca obiect pretențiile bănești de 943 lei reprezentând diferența dintre pensia nerecalculată și pensia recalculată.
În drept a invocat dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
La data 30 04 2009 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Motivul de recurs privind lipsa din dosar a minutei și încheierii de dezbateri, prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă este nefondat deoarece în cauză instanța nu a dispus amânarea pronunțării în conformitate cu art.260 Cod procedură civilă astfel că toate susținerile părților sunt consemnate în preambulul sentinței iar minuta reprezentând dispozitivul sentinței întocmită conform art.258 alin.1 Cod procedură civilă există la dosar fiind consemnată pe ultima încheiere din data de 24 09 2008(fila 27,verso).
În ceea ce privește cererea de restituire a taxei de timbru,Curtea constată și reține următoarele:
Potrivit art. 23 alin.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele de timbru,republicată sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri: a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;d) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat; e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă; f) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională.
4 al aceluiași articol prevede că cererea de restituire se adresează instanței judecătorești sau, după caz, parchetului la care s-a introdus acțiunea sau cererea.
În raport de aceste dispoziții,recurentul trebuie să urmeze procedura reglementată expres de Legea nr.146/1997 pentru restituirea taxei de timbru în cuantum de 48 lei.
Motivul privind greșita soluționare a cererii având ca obiect obligarea pârâtei la acordarea sumei de bani reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu ca urmare a întârzierii cu care fostul angajator a emis adeverința cu salariile de încadrare și sporurile de care a beneficiat reclamanta în perioada de activitate,necesară recalculării drepturilor de pensie conform OUG.nr.4/2005 atâta timp cât între data solicitării în acest sens-15 06 2006,și până la emiterea adeverinței solicitate a trecut mai mult de un an de zile.
Chiar dacă pensia reclamantei a fost recalculată conform OUG.nr.4/2005 iar diferențele de pensie rezultate ca urmare a acestui proces au fost acordate retroactiv,aceste sume de bani nu au mai avut, în anul 2007, aceeași valoare ca în anul 2006,puterea de cumpărare a fost erodată din cauza inflației din această perioadă.
Curtea constată că recurenta,deși a depus toate eforturile pentru a obține adeverința necesară recalculării pensiei-a adresat mai multe cereri fostului angajator,s-a adresat instanței, a fost prejudiciată ca urmare a atitudinii de pasivitate a acestuia,pe de o parte că nu i-a fost recalculat punctajul și majorată corespunzător pensia din anul 2006 iar pe de altă parte diferențele de pensie acordate retroactiv de la data de 01 03 2005 au fost afectate de inflație.
Reglementarea de către legiuitor a unui termen de 5 ani pentru a se depune adeverințele în vederea recalculării drepturilor de pensie și acordarea retroactivă de la data recalculării a diferențelor rezultate s-a făcut în favoarea pensionarilor și nu reprezintă un motiv întemeiat pentru ca foștii angajatori să nu înainteze aceste adeverințe în termen rezonabil. Se poate observa că adeverința 61/19 06 2007 fost emisă după ce reclamanta s-a adresat instanței de judecată ( data de 15 06 2007).
Față de aceste aspecte,Curtea constată că instanța nu a soluționat fondul cauzei,astfel că urmează ca în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă,să admită recursul,să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării cauzei,instanța va efectua verificări cu privire la diferența de pensie de care a beneficiat recurenta în urma recalculării conform OUG.nr.4/2005,data la care a primit-o și care este valoarea în raport de indicele de inflație în perioada 2006-2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 5476/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale - UM 02405 Pitești, având ca obiect obligația de a face.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -că |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/15 07 2009
fond:
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Marin Covei, Mihaela
