Obligație de a face. Decizia 4414/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- obligația de a face
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4414
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ SA, împotriva sentinței civile nr.577/16.02.2009, pronunțată de Tribunalului Dolj -,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă SOCIETATEA COMERCIALĂ SA și avocat pentru recurenta pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă SOCIETATEA COMERCIALĂ SA, solicită admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar.
Avocat pentru recurenta pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ SA, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 577 din 16 februarie 2009, Tribunalul Dolj, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 13.11.1973 - 29.05.1974 și 26.06.1975 - 01.04.2001 în cadrul unității pârâte a fost lucrată în condițiile de muncă ce se încadrează în grupa I-a de muncă.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 724 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 224 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul și-a desfășurat activitatea de rectificator în cadrul Secției din cadrul unității pârâte, în perioadele 13.11.1973 - 29.05.1974 și 26.06.1975 - 25.03.2006, așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă.
Potrivit raportului de expertiză, astfel cum a fost completat și care descrie activitatea de rectificator, anterior începerii procesului de rectificare se efectuează ascuțirea suprafețelor pietrei abrazive cu ajutorul unui dispozitiv special pe bază de, iar mașina de rectificat funcționează pe principiul șlefuirii dinamice pentru îndepărtarea adaosului de material metalic și proiectarea acestuia la distanță.
aflat în fața mașinii de rectificat, unde se proiectează o cantitate însemnată de particule nu este protejat și acest lucru deoarece apărătorile l-ar împiedica să urmărească cu atenție operațiile desfășurate (reglarea pietrei, urmărirea gradului de șlefuire, starea pietrei, etc.).
Expertiza a arătat faptul că, în timpul lucrului rectificatorul este nevoit să stea permanent în poziția ortostatică dar și ușor aplecat, cu implicații posibile asupra organismului și predispoziții evidente pentru afecțiuni dorsolombare, din procesul de prelucrare rezultând, împroșcări cu particule fine sau soluții de răcire pulverizate; de asemenea, în urma procesului de rectificare particulele metalice de la piesa de prelucrat și particulele de la piatra abrazivă prin amestec cu soluția de emulsionare, formează un șlam de structura unui nămol care se depune pe masa de prelucrat, atât mașina de rectificat cât și zona din imediata apropiere prezentând un grad însemnat de murdărire.
Expertul a precizat că în acest mediu își desfășoară activitatea permanent rectificatorul.
Față de constatările expertizei, coroborate cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei,s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamant ca rectificator în secția se încadrează în grupa a I-a de muncă potrivit Anexei I pct. 8 din Ordinul 50/1990.
La aprecierea timpului efectiv de lucru în aceste condiții, s-au avut în vedere atât concluziile expertizei în sensul că "în acest mediu își desfășoară activitatea permanent rectificatorul" cât și declarația martorului, care este în același sens.
Instanța nu a putut reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul 50/1990 a fost dat tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei I de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea acestuia de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Întrucât dispozițiile Ordinului 50/1990 au fost abrogate prin Legea 19/2000, intrată în vigoare la data de 01.04.2001, instanța a admis în parte acțiunea în sensul că a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 13.11.1973 - 29.05.1974 și 26.06.1975 - 01.04.2001 se încadrează în grupa a I-a de muncă, cu consecința obligării pârâtei să-i elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
În temeiul art. 274 cod pr. civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 724 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat 200 lei și onorariu expert 524 lei.
În temeiul art. 18 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în conformitate cu care "Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar au fost puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții a fost obligată la plata către stat a acestor sume", instanța a obligat pârâta la plata către stat a sumei de 224 lei cheltuieli de judecată, constând în diferența de onorariu de expert stabilită prin Încheierea din Camera de Consiliu de la 20 ianuarie 2009 prin care a fost soluționată cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar.
.Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In acest sens arată că nu este o acțiune în constatarea unui fapt, ci una în realizarea unui drept, pe care o consideră inadmisibilă.
Greșit instanța a făcut toată procedura impusă de ordin, adică determinări de noxe și martori având în vedere condițiile deosebite de muncă concrete în care s-a desfășurat activitatea, iar după abrogarea Ordinului nr.50/1990 aceste constatări se pot face numai în baza contractelor colective de muncă unde au fost trecute locurile de muncă și activitățile desfășurate.
Nici părțile, nici instanța nu mai pot să realizeze procedura, astfel că greșit instanța face încadrarea la punctul 8 din ordin, fără a observa că din expertiză nu rezultă că s-au folosit pietre abrazive e din cuarț și fără să țină cont de actele recurentei pârâte, în sensul că s-au folosit diferite dimensiuni și calități de pietre de polizor fabricate industrial, cu procent de 3% nisip în compunerea acestora, fără cuarț.
Nu rezultă că s-a lucrat cu pietre e din cuarț, astfel că nu este îndeplinită condiția impusă de punctul 8 din anexa 1, nefiind îndeplinite condițiile nici pentru punctul 34 aliniat ultim din anexa 2 la ordin care prevede " polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase".
În drept, invocă art.304 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă și solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea fondului cauzei.
În cauză nu s-a depus întâmpinare cu privire la aceste motive de recurs.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz. art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Nu este întemeiată critica privind inadmisibilitatea acțiunii întrucât aceasta a fost întemeiată pe Ordinul nr.50/90 a cărui rațiune așa cum rezultă din titulatura sa, a fost eliminarea unor inechități în salarizarea personalului și privește activități, categorii de personal și meserii, ce se desfășoară în condiții deosebite.
Instanța de fond a analizat aceste aspecte și a concluzionat judicios că accesul liber la justiție este în concordanță deplină cu art.6 din Convenție.
În cel de-al doilea motiv de recurs se critică raportul de expertiză efectuat în cauză, susținând că acesta ar încălca prevederile punctului 8 din ordin, dar raportul de expertiză efectuat în cauză s-a bazat pe înscrisuri privind condițiile deosebite de lucru și riscurile la care reclamantul a fost supus, respectiv că activitatea de rectificator se încadrează în grupa a I-a de muncă potrivit Anexei I punctul 8 din Ordinul nr.50/1990.
Condițiile concrete în care a desfășurat activitatea reclamantul în perioada supusă analizei,respectiv procedeul tehnologic pe care era obligat să-l folosească în meseria de rectificator,conduce la concluzia că aceasta se încadrează în grupa I de muncă și aceasta se coroborează și cu depoziția martorului audiat în cauză.
.Principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil.
Această concluzie se regăsește în nota de fundamentare la HG nr.1223/1990 - principiul de bază privind extinderea acordării grupelor de muncă, fiind analizarea condițiilor de muncă.
Prin notase specifică că această analiză trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă, respectiv lucrul în aer liber, sub acțiunea intemperiilor, programul de lucru de 10 sau 12 ore, efortul fizic mare, factori nocivi.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.258 din 20.09.2004, că Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Nici critica care se referă la punctul 34 din Ordinul nr.50/1990 nu este întemeiată întrucât nu s-a reținut încadrarea activității în aceste dispoziții, avându-se în vedere numai perioada desfășurată de reclamant până la 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Nici celelalte critici nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă și care să atragă casarea sau modificarea sentinței, care este legală și temeinică și în cauză nu există nici motive de ordine publică, care în condițiile legale pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în temeiul art.312 Cod pr.civilă se respinge.
In temeiul art.274 Cod pr.civilă recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ SA, împotriva sentinței civile nr.577/16.02.2009, pronunțată de Tribunalului Dolj -,în contradictoriu cu intimatul.
Obligă pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ SA, la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamantul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /01.07.2009.
Jud. fond..
.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Carmen Tomescu, Sorina Lucia
