Obligație de a face. Decizia 444/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 444
Ședința publică din 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Grozescu Veronica
JUDECĂTORI: Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții, domiciliat în B,-, -.17,. B,. 28 și, domiciliată în G,- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 537 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în G,- jud.
Recurs timbrat cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. -/24.03.2008 și timbru judiciar de 2 lei, la fila 13 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții pârâți, personal și asistat de avocat din Baroul d e Avocați D potrivit împuternicirii avocațiale nr.21/11.04.2008 depusă la dosar și reprezentată de același avocat, intimata reclamantă reprezentată de avocat, în substituire pentru avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 11 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărătorul recurenților-pârâți, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Apărătorul intimatei-reclamante, arată că nu se opune la cererea formulată de apărătorul recurenților-pârâți.
Curtea, în baza disp.art.305 Cod pr.civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurenților-pârâți.
Astfel, se depune de către apărătorul recurenților-pârâți, avocat, o adresă emisă de Spitalul Clinic " " însoțită de un răspuns la solicitarea recurenților-pârâți.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, arată că la soluționarea cauzei instanțele anterioare au aplicat greșit textele de lege, încălcând dreptul la apărare pârâților întrucât judecata s-a făcut în lipsa lor, deoarece aceștia nu au fost legal citați.
De asemenea, arată că în mod greșit la efectuarea expertizei dispusă de instanță, s-a desemnat un expert horticol și nu unul apicol, iar obiecțiunile formulate de pârâți în ce privește calitatea expertului au fost respinse.
Precizează că în mod eronat instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus desființarea stupinei și arată că boala de care suferă intimata-reclamantă este una tratabilă și nu una incurabilă, împrejurare dovedită cu actele pe care le-a depus la dosar la termenul de judecată de astăzi.
Solicită admiterea recursului și casarea celor două hotărâri pronunțate de instanțele anterioare, cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că, potrivit disp.art.7 pct.3 din Legea apiculturii nr. 89/1998, instalarea stupinelor trebuie să se facă cu asigurarea protecției populației și a animalelor, iar albinele provoacă intimatei-reclamante serioase afecțiuni ale sănătății acesteia.
Mai arată că soluționarea cauzei de către instanțele anterioare s-a făcut cu citarea corectă și legală a pârâților care au luat cunoștință de întâmpinarea depusă și și-au formulat apărările, s-au prezentat la proces, formulând și obiecțiuni la raportul de expertiză.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2006 pe rolul Judecătoriei Găești reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora la tăierea crengilor a 6 pomi ce îi afectează construcția iar în subsidiar să fie autorizată să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților, totodată obligarea lor la scoaterea pomilor sădiți la distanță mai mică decât cea legală de gardul despărțitor și mutarea stupinei amplasată la 2,5 de gardul său.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că este proprietara unui teren învecinat cu proprietatea pârâților, iar o parte din pomii plantați de aceștia pe terenul lor se află la 2,5 de gardul despărțitor, situație în care crengile se întind asupra proprietății sale, distrugându- jgheaburile și tabla.
În continuare, reclamanta a mai susținut că este alergică la înțepăturile de albine și în repetate rânduri a ajuns în situație critică la spital iar medicii i-au recomandat îndepărtarea factorului de risc, respectiv stupina aflată în vecinătate, însă pârâții, cărora le aparține, refuză acest lucru.
Prin notele de ședință depuse la data de 2.03.2007, note având caracter de întâmpinare, pârâții au cerut respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că cei 6 pomi au fost tăiați în luna octombrie 2006, anterior promovării cererii de chemare în judecată și a rămas o singură tulpină ce nu produce prejudicii reclamantei.
În privința stupinei, s-a arătat că aceasta este amplasată legal, că Legea apiculturii nr.89/1998 nu prevede autorizarea amplasării stupilor în curți proprietate privată, precizând totodată că reclamanta a deținut stupi până în anul 2005, astfel că nu poate susține că este alergică la înțepăturile de albine.
Pârâții au mai învederat că au ridicat o perdea de protecție și deviere a zborului de peste 4 m înălțime pe toată lungimea zonei în care sunt amplasați stupii, iar pe raza orașului se află încă 20 de gospodării care dețin stupi ce nu prezintă pericol pentru populație și care ar putea pătrunde în curtea reclamantei.
Reclamanta la termenul din 8 iunie 2007 și-a modificat acțiunea, în sensul obligării pârâților de a desființa stupina, cererea fiind restrânsă doar la acest capăt al solicitărilor.
După administrarea probatoriilor cu martori, interogatoriu, expertiză și înscrisuri, Judecătoria Găeștia pronunțat sentința civilă nr.970/08.06.2007 prin care a admis acțiunea astfel cum a fost restrânsă și a dispus obligarea pârâților să desființeze stupina amplasată pe terenul din G,- și să plătească reclamantei suma de 758 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că proprietățile părților se învecinează pe latura de nord, iar pârâții dețin 33 familii de albine și au instalat o plasă de protecție pe linia ce desparte gospodăriile.
În cauză s-a stabilit că în vara anului 2006 în urma înțepăturilor de albine suferite, reclamanta a fost transportată de urgență la spital, pe biletul de trimitere fiind trecut diagnosticul prezumtiv de șoc anafilactic la veninul de albine. În acest sens, în scrisoarea medicală eliberată de medicul specialist în alergologie și imunitate din cadrul Spitalului clinic - s-a menționat că diagnosticul stabilit este de reacție sistemică IV la de, iar recomandarea este de a evita contactul cu acestea, având în vedere potențialul evolutiv de severitate al reacției - deces.
Totodată s-a concluzionat că, potrivit expertizei întocmite în cauză, stupina se află amplasată în apropierea aglomerărilor urbane și a unei străzi intens circulate, cu grad ridicat de poluare ce duce la irascibilitatea albinelor, care pot ataca trecătorii și animalele, astfel încât se impune necesitatea amplasării acesteia într-un alt loc, în condițiile în care sistemul de protecție instalat de pârâți este ineficient, fiind depășit de albinele care își continuă zborul de cules și de întoarcere, având traiectoria prin gospodăria reclamantei.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile din Legea nr.89/1998 și, dat fiind severitatea diagnosticului reclamantei, instanța a admis acțiunea, considerând că stupina, astfel cum a fost amplasată, prezintă pericol pentru aceasta, încălcând astfel prevederile legale.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate pe motiv că soluționarea cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură, întrucât au fost citați cu rea credință la altă adresă decât cea reală și au aflat întâmplător de existența litigiului în momentul depunerii unor înscrisuri la dosar, iar instanța de fond a fost lipsită de rol activ întrucât nu le-a pus în vedere că pot administra probe în cauza dedusă judecății.
O altă critică a vizat împrejurarea că, deși s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize apicole, aceasta a fost întocmită de un expert agricol și au fost respinse obiecțiunile formulate în acest sens. Pe fondul propriu zis al cauzei s-a apreciat că măsura dispusă de judecătorie le încalcă dreptul la proprietate garantat de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În atare situație s-a solicitat admiterea apelului și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Prin întâmpinarea formulată intimata-reclamantă a arătat că pârâții au fost prezenți în instanță și au formulat apărări, astfel că nu se poate susține lipsa procedurii de citare cu aceștia, iar în ce privește fondul cauzei, a apreciat ca fiind conformă cu probele administrate soluția pronunțată de instanța de fond.
Prin decizia civilă nr.537 din 29.11.2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de pârâți, a păstrat hotărârea instanței de fond și a obligat apelanții la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, deși în considerentele sentinței se arată că pârâții nu au formulat întâmpinare, prin înscrisul depus la dosar aceștia au formulat apărări de fond care constituie chiar întâmpinarea, astfel încât acest aspect nu este de natură a afecta temeinicia sau legalitatea sentinței.
În ceea ce privește critica formulată de apelanți cu privire la lipsa de procedură, tribunalul a apreciat că aceasta nu poate fi reținută, întrucât numai pârâtul a indicat alt de domiciliu, adresa pârâtei fiind cea arătată prin cererea introductivă, iar celelalte probe au fost administrate potrivit principiului contradictorialității, situație în care apelanții nu au dovedit vreo vătămare din acest punct de vedere.
Nici critica potrivit căreia expertiza efectuată în cauză nu este de specialitate nu a fost reținută de instanța de apel, întrucât deși expertul desemnat era horticultor de specialitate, acesta a lucrat la Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, în conlucrare cu Asociația de albine, Direcția Sanitar Veterinară și Siguranța Alimentelor, iar obiectivul expertizei a fost acela de a se stabili dacă amplasamentul stupilor este în concordanță cu prevederile legale și dacă prezintă pericol, pentru populație.
Considerând că nici critica potrivit căreia vătămarea reclamantei a fost cauzată de familii de albine aparținând altor persoane nu subzistă, deoarece din toate probele coroborate reiese că prin modul de amplasare a stupilor apelanților, reclamanta este expusă unui pericol, iar măsura de protecție a apelanților este ineficientă, a respins nemulțumirile lor sub acest aspect.
Referitor la încălcarea dreptului de proprietate, instanța de apel a apreciat că este nefondată, întrucât prin soluția apelată s-a dispus desființarea stupinei de pe terenul situat la adresa din G,- și nu s-a interzis apelanților să aibă în proprietate stupine.
Împotriva deciziei mai sus menționate au declarat recurs pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității și pe care le invocă în temeiul art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă se referă la încălcarea dreptului lor la apărare, la judecata în lipsa părții care nu a fost legal citată, precum și la aplicarea greșită a textelor de lege.
Au învederat recurenții că, deși întâmpinarea lor exista din punct de vedere fizic, nu a fost avută în vedere ca atare de instanța de fond, ceea ce a dus la imposibilitatea lor de a administra o probă esențială cauzei, respectiv cea testimonială și de a participa la administrarea acestei probe de către partea adversă.
Întrucât această probă a fost respinsă și de instanța de apel ca nefiind utilă, recurenții au considerat că, în condițiile în care ea nu a fost administrată și în ceea ce îi privește (dat fiind faptul că acest lucru era firesc în condițiile în care ea fusese încuviințată reclamantei) ne aflăm în prezența unei încălcări a CEDO cu privire la egalitatea în fața legii.
Totodată, s-a considerat că este de neconceput ca instanța de control judiciar să aprecieze că administrarea probatoriilor în lipsa părților, care nu au fost legal citate, nu ar fi produs nicio vătămare acestora, știut fiind că orice act săvârșit cu citarea nelegală a părților este lovit de nulitate.
O altă critică a vizat împrejurarea că în ceea ce îi privește pe recurenți, cu excepția interogatoriului, expertiza efectuată în cauză a fost singurul mijloc de probă și în condițiile în care ea a fost întocmită de o persoană care nu era specialist în apicultură, în mod nelegal Tribunalul Dâmbovița apreciază că o atare măsură nu este de natură să le lezeze interesele.
În continuare au precizat recurenții că raportat la dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea 89/1998 nu se poate concluziona că existența stupinei în gospodăria lor ar fi încălcat în vreun fel acest act normativ, cu atât mai mult cu cât ei au amplasat perdeaua de protecție pe toată lungimea gardului limitrof proprietății reclamantei la o înălțime de 4
Au învederat recurenții că instanța de apel nu a avut în vedere apărările lor, susținute de dovezile depuse la dosar, în sensul că afecțiunea reclamantei nu era una incurabilă ci una tratabilă, precum și înscrisul eliberat de Asociația de D, care specifică că toate familiile de albine de pe raza orașului G pot ajunge în curtea reclamantei, având în vedere distanța de zbor specifică acestora.
O ultimă critică formulată de reclamanți s-a referit la împrejurarea că, deși instanța de apel consideră că prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Găeștis -a dispus nu desființarea stupinei ci, de fapt, mutarea acesteia nu a avut în vedere împrejurarea că reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că dorește desființarea stupinei, acțiunea admisă fiind în acest sens.
Pe cale de consecință, considerând că instanța de fond este cea care, prin măsura dispusă a încălcat o normă legală, respectiv prevederile Legii 89/1998 și ale Legii 390/2006 care stabilesc că albinele fac parte din patrimoniul național și sunt ocrotite de lege, recurenții au solicitat admiterea recursului formulat și casarea celor două hotărâri.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
Referitor la nemulțumirile recurenților concretizate în critica vizând nelegala lor citare și, pe cale de consecință, imposibilitatea de administrare a probei testimoniale se impune a se face următoarea distincție:
În ceea ce o privește pe recurenta este de observat că în nici o fază procesuală a pricinii de față (fond, apel, recurs) aceasta nu a indicat că ar avea o altă adresă decât aceea unde a fost citată, respectiv G,- și chiar în petitul cererii de declarare a recursului ea indică drept domiciliu adresa menționată anterior.
În condițiile în care, cu ocazia judecării cererii de chemare în judecată la instanța de fond, pe tot parcursul procesului aceasta a fost citată la domiciliul din,-, astfel cum reiese din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar, nu se poate reține faptul că soluționarea cauzei în ceea ce o privește s-a realizat cu lipsă de procedură și nici împrejurarea că ar fi fost în imposibilitate de a administra probatoriile pe care le considera concludente. Având în vedere situația expusă anterior este evident că nimic nu o împiedica pe recurentă, încă de la primul termen de judecată să se prezinte în instanță pentru a-și exercita dreptul la apărare, așa cum aprecia de cuviință și pentru a administra probe în combaterea acțiunii.
În ceea ce privește pe recurentul, acesta a fost prezent în instanță prima oară la udecătoria Găești la termenul din 2.03.2007 (fila 51 dosar fond) ocazie cu care a învederat care este domiciliul său, a depus la dosar întâmpinare prin care și-a exprimat punctul de vedere cu privire la acțiunea formulată și un înscris, participând totodată la tragerea la sorți a experților.
Cert este că ulterior, la instanța de fond acesta a depus în apărarea sa înscrisuri invocând ca probe doar interogatoriul reclamantei, probă care a fost admisă și administrată și efectuarea unei alte expertize de specialitate ( fila 78 dosar fond și încheierea de ședință din 8 iunie 2007), fără a solicita însă proba testimonială sau reaudierea martorilor reclamantei în prezența sa.
În atare situație nu se poate reține că s-a încălcat egalitatea părților în fața legii.Pe de altă parte, faptul că instanța de apel le-a respins această probă (încuviințând recurenților numai proba cu acte) nu înseamnă că a încălcat vreo dispoziție legală, ci doar că a făcut uz de dreptul conferit de lege, art.295 alin.2 Cod pr.civilă statuând că se vor putea completa sau reface probele administrate la instanța de fond sau administrarea de probe noi numai dacă consideră că acestea sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Prin urmare, dacă instanța de control judiciar, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și probatoriului administrat atât la fond cât și în apel, a considerat că nu mai este necesar completarea acestuia, ea a uzat de un drept suveran de apreciere a mijloacelor de probă invocate în cauză.
Pe cale de consecință, în raport de aceste considerente nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului recurenților și nici de incidența în cauză a dispozițiilor art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește expertiza efectuată în cauză este de observat că instanța a încuviințat o expertiză agricolă specialitatea apicultură care a avut drept obiectiv să verifice dacă stupii aflați în grădina pârâților sunt amplasați cu respectarea dispozițiilor legale în materie și să precizeze dacă aceștia prezintă pericol pentru populație.
În speță, persoana desemnată în cauză figurează ca expert în lista de propuneri înaintată de Tribunalul Dâmbovița Biroului local de expertize judiciare tehnice și contabile (fila 37 dosar fond) Judecătoriei Găești, ca răspuns la adresa instanței din 16.02.2007 (fila 34 dosar fond) prin care solicită recomandarea unor experți în specialitatea agricultură-apicultură.
Având în vedere că expertul agro desemnat de instanță este horticultor de specialitate, care a lucrat la Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
în conlucrare cu Asociația de, instanța de apel, în mod corect ținând cont de obiectivele expertizei, dar și de faptul că aceasta nu a reprezentat singurul mijloc de probă care a stat la baza pronunțării soluției în cauză, a înlăturat criticile formulate sub acest aspect.
Celelalte critici formulate de recurenți, în sensul că în mod greșit au fost obligați să desființeze stupina, deși au dovedit că au amplasat o perdea de protecție pe toată lungimea gardului limitrof proprietății reclamantei, la o înălțime de 4 m, că afecțiunea de care suferă aceasta nu este incurabilă ci tratabilă, nu pot fi primite pentru argumentele care se vor arăta în continuare:
Conform art.7 alin. 3 din Legea apiculturii nr.89/1998, astfel cum a fost completată prin Legea nr.390/2006, instalarea stupinelor pe vetre permanente și de valorificare a culesului trebuie să se facă astfel încât să se asigure protecția populației și a animalelor.
Lucrarea efectuată în cauză de (filele 57-59 dosar fond) a concluzionat că zborul de cules al albinelor are traiectoria prin curtea reclamantei unde culeg polen din legumele cultivate, plantele ornamentale și cei câțiva pomi fructiferi, stupina pârâților în litigiu, formată din 33 familii de albine fiind amplasată într-o zonă fără surse de cules, limitrofă la punctul cardinal nord cu amplasări urbane și blocuri multietajate de locuințe, iar la sud cu gospodăria reclamantei, locație unde sursele existente nu acoperă sezonul activ de cules și necesită hrănirea artificială.
Prin actele depuse la dosar de reclamantă din 23.06.2006 (fila 27 dosar fond), 7.06.2006 (fila 71 dosar fond) și din 14.03.2007 (fila 68 dosar fond) confirmă împrejurarea că aceasta a făcut șoc anafilactic la de, în scrisoarea medicală emisă de Spitalul Clinic recomandându-i-se să evite contactul cu albinele având în vedere potențialul evolutiv de severitate a reacției - deces, diagnosticul său la acel moment fiind urticarie cronică formă continuă, reacție sistemică tip IV la de albine.
În acest context expertul desemnat în cauză, ținând cont și de legislația UE privind amplasarea stupinelor staționare sau în pastoral, de situația reală de la fața locului și de afecțiunile reclamantei a concluzionat că este necesară amplasarea stupinei în altă locație.
În cauză, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul Dâmbovița ceea ce s-a dispus de către instanța de fond (raportat la obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat) a fost desființarea stupinei de pe terenul situat în G,- și nicidecum nu s-a interzis pârâților să aibă în proprietate stupina, aceasta putând fi amplasată în altă locație cu respectarea normelor legale în materie.
Având în vedere considerentele mai sus expuse Curtea apreciază că hotărârea atacată nu este lipsită de temei legal sau dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv pentru care, în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând ca legală decizia recurată.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții domiciliat în B,-, -.17,.B,. 28 și domiciliată în G,- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 537 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în G,- jud.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
- - --- - -- -
GREFIER,
VG/VM
2 ex/14.05.2008
nr. 2703/232/Judec.
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Grozescu VeronicaJudecători:Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
