Obligație de a face. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.444/
Ședința publică din 09 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul și de intervenienta, domiciliați în,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.309/A din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții și, domiciliați în,-, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 26.02.2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual, care răspunde și pentru recurenta-intervenientă lipsă și intimatul-pârât - asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 05.03.2009, emisă de Baroul O l t-Cabinet individual, care răspunde și pentru intimata-pârâtă lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, precum și a chitanței nr.- din 26.02.2009, emisă de Trezoreria Municipiului Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții și, susține oral recursul așa cum este motivat, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Precizează că recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii și 304 pct.9 Cod procedură civilă-hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Intimații-pârâți nu au solicitat autorizație de construire pentru extinderea imobilului ci doar pentru consolidare, în fapt trecându-se fără forme legale la extinderea imobilului.
Prin această extindere, a fost afectat dreptul de proprietate al intimaților-pârâți, întrucât terenul aferent construcției se află în indiviziune.
Noua construcție edificată de intimați a fost efectuată fără a se respecta autorizația de construire, aceasta a început în anul 2001 și a fost finalizată în anul 2007. Din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că proiectul autorizat este pentru reparații și consolidarea locuinței, iar în realitate s-a făcut o extindere pe verticală peste demisolul existent, cu demolarea parterului, autorizația eliberată nefiind respectată nici ca dimensiuni în plan, nici ca regim de înălțime. Această construcție nu prezintă nicio siguranță din punct de vedere al securității și rezistenței sale, fiind realizată fără un proiect de rezistență.
Precizează că recurenții au formulat nenumărate plângeri la autoritățile competente, însă nu are cunoștință dacă au fost aplicate intimaților sancțiune potrivit Legii nr.50/1991.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar note de ședință.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-pârâți - și, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și pe cale de consecință menținerea sentinței instanței de fond și a deciziei tribunalului, ca fiind legale și temeinice. Apreciază că ambele instanțe au făcut o interpretare corectă a situației de fapt și a probelor administrate în cauză.
Este adevărat că recurenții dețin terenul în indiviziune, însă nu cu intimații din caza de față, ci cu alte persoane.
Clădirea proprietatea exclusivă a intimaților a fost edificată în anul 1921, fiind cumpărată de aceștia, pe bază de act autentic, de la SC SA și pentru că se afla într-o avansată stare de degradare, aceștia au efectua lucrări de consolidare și reparații în baza autorizației emisă de organele competente, în anul 2001, iar aspectul de legalitate al lucrărilor edificate este conferit de procesul-verbal de recepție a lucrărilor.
Potrivit disp.art.129 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe numai asupra obiectului acțiunii. Recurenții, la instanța de fond, au susținut inexistența autorizației de construire, iar în apel au susținut încălcarea acesteia. În opinia sa, prin depunerea de către intimații-pârâți, la instanța de fond, a autorizației de construire, instanța trebuia să respinsă acțiunea.
Precizează că terenul de sub construcție nu se află în indiviziune, ci că doar cu privire la terenul aferent construcției a existat o înțelegere între părți, în sensul ca recurenții să aibă o servitute de trecere.
Apreciază că autorizația de construire a fost respectată. În situația în care autorizația de construire nu ar fi fost respectată, organele abilitate, în termen de 2 ani, ar fi constatat acest lucru, în prezent aceasta nefiind anulată.
Înțelege să invoce excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, în acțiunea de a solicita demolarea imobilului, motivat de faptul că nu există autorizație de construire.
Precizează că cele două imobile ale părților sunt lipite, neexistând spațiu între ele, însă au fiecare peretele său. În proiectul tehnic al imobilului există referiri și cu privire la rezistența acestuia.
Curtea pune în discuție excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, invocată de apărătorul intimaților-pârâți.
Avocat, având cuvântul pentru recurenți, apreciază că în cauză de față nu există autorizație de construire, ceea ce li s-a eliberat intimaților li s-a eliberat în baza unor înscrisuri care nu au nicio legătură cu situația de fapt. Au solicitat și obținut autorizație de consolidare a imobilului, iar intimații au procedat la demolarea imobilului și edificarea unuia nou.
Atâta timp cât Legea nr.50/1991 nu face distincție între persoana care poate solicita demolarea construcției, fie autoritate publică sau persoană fizică, apreciază că nici instanța nu poate face distincție în acest sens.
Construcția intimaților-pârâți fiind lipită de cea a recurenților, neexistând nici un spațiu între acestea și neavând proiect de rezistență, apreciază că pune în pericol construcția recurenților. În raportul de expertiză efectuat la instanța de fond, (62) expertul precizează că în cauză trebuia efectuată o expertiză T, situație de fapt care nu a fost avută în vedere de instanța de apel.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-pârâți, precizează că autorizația de construire a fost respectată, aceștia nu au făcut altceva decât să consolideze imobilul. Mai mult proiectul de construire prevedea încă un nivel în înălțime, însă din lipsa posibilităților materiale nu
s-a mai realizat acest lucru.
De asemenea, apreciază că nu se poate dispune demolarea unei clădiri, în lipsa unei autorizații de demolare.
La solicitarea instanței, apărătorul recurenților precizează că nu s-a opus continuării construcției, întrucât a aflat de lipsa proiectului de construire în anul 2006, construcția fiind finalizată în anul 2007.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr.4412/288/30.05.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții - și, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să demoleze construcțiile, ridicate abuziv, anexate la imobilul în care locuiesc părțile sau să fie autorizat reclamantul să procedeze la demolarea acestora, pe cheltuiala pârâților.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că locuiește cu pârâții în imobilul situat în orașul,-, județul V și că, în anul 2001, pârâții au adăugat 2 camere și mansardă, lipite de imobil, fără autorizație de construire și fără acordul celorlalți proprietari.
Reclamantul a precizat că aceste construcții au fost edificate și în dreptul imobilului său, afectându-i dreptul de proprietate și a arătat că imobilul alcătuit din: parter, beci, etaj și mansardă a fost proprietatea autorilor părților.
Prin partajul de ascendent realizat prin testamentul din 21.07.1948 (4), autorul comun (străbunicul reclamantului) a împărțit acest imobil moștenitorilor, apoi reclamantul a cumpărat partea indiviză ce se cuvenea altor doi moștenitori, astfel că, în prezent, în imobil, locuiesc două familii: familia reclamantului cu tatăl acestuia și pârâții cu tatăl pârâtului.
În finalul cererii, reclamantul a precizat că a încercat să soluționeze litigiul pe cale amiabilă și a formulat plângere la instituțiile specializate, arătând că a fost ridicată o construcție fără autorizație, dar nu a obținut nici un răspuns.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.1088 od civil.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, susținând că imobilul lor a fost achiziționat în anul 1998, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.109/26.02.1998 și este separat și distinct (fără să aibă elemente comune) de cel în care locuiește reclamantul, în indiviziune cu alte persoane, inclusiv cu - și, părinții pârâtului, situație în care dreptul de proprietate al reclamantului nu este afectat.
De asemenea, au arătat că au obținut autorizație de construire și proces-verbal de recepție pentru repararea și consolidarea locuinței, pe baza certificatului de urbanism și a proiectului tehnic.
Au susținut pârâții că lucrările amintite au fost realizate în anul 2001, iar reclamantul a devenit proprietarul cotei-părți indivize din imobilul în care locuiește în anul 2006, astfel că nu sunt întemeiate susținerile reclamantului, cum că ar fi trebuit să obțină acordul său.
Aceștia au precizat că, odată cu locuința, au dobândit în proprietate și terenul aferent.
Prin cerere distinctă, pârâții au solicitat introducerea în cauză a soției reclamantului, în calitate de persoană care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, motivând că intervenienta este soția reclamantului, iar imobilul în care locuiesc a fost dobândit în timpul căsătoriei, situație în care susținerea reclamantului că ar fi trebuit să obțină acordul tuturor coproprietarilor se referă și la intervenientă.
Prin sentința civilă nr.3307 din 30 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamant, precum și cererea de chemare în judecată a altei persoane formulate de pârâți în contradictoriu cu.
De asemenea, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâți în contradictoriu cu intervenienta, iar reclamantul a fost obligat să plătească pârâților suma de 3.389 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, imobilul situat în orașul,-, județul V, este alcătuit din mai multe corpuri de clădire redate în schița de la fila 10, întocmită de expert și avizată de V, în speță interesând corpul de clădire notat 1, în care locuiesc pârâții, și corpul de clădire notat 2 în care locuiesc reclamanții, (tatăl pârâtului) și (tatăl reclamantului).
Din corpul de clădire 2, reclamantul și soția sa, intervenienta, au dobândit în proprietate, în anul 2000, o cameră de locuit de la etajul I, o cameră și o de la mansardă, precum și dreptul de coproprietate forțată asupra părților aflate în folosința comună a tuturor coproprietarilor și dreptul de folosință asupra terenului aflat în indiviziune (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3/29.01.2000 de din Râmnicu V - 59).
În 26 ianuarie 2006, aceștia au cumpărat de la cota de din beciul de la parter (încăperile 1 și 2 din releveu), două dormitoare de la parter (încăperile 3 și 4), un dormitor și un grup sanitar de la etaj (încăperea nr.2 și WC în releveu), iar la mansardă au cumpărat 3 dormitoare (notate nr.1, 2 și 3 în releveu) - contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.87/16.01.2006 de - - 12 și 13 și schițele anexă de la 6-9).
Odată cu aceste încăperi, au dobândit dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra spațiilor aflate în folosința comună, precum și cota indiviză de 50. din terenul în suprafață de 598.
Pârâții au cumpărat imobilul din spatele clădirii C 2, imobil alcătuit din 2 camere și dependințe în suprafață utilă de 23,52. precum și cota-parte indiviză de 100% din terenul în suprafață de 31,50. (contractul de vânzare-cumpărare nr.109/26 februarie 1998 încheiat cu " " - 46, schița anexă de la 47, procesul-verbal de predare-primire de la 115 și 116).
Începând cu anul 2001, pârâții au demolat locuința (regim parter și pod) și dependințele, situate peste construcția de la demisol, menținând pereții comuni cu C 2, și au edificat o construcție, regim parter + mansardă (în prezent imobilul C 1), efectuând consolidări cu 5 stâlpi de beton implantați în spațiul de la demisol, pe care se sprijină o grindă întoarsă din beton armat, înglobată în planșee, peste demisol și parter, 3 dintre stâlpi coborând pe partea cu imobilul C 2 și descărcându-se în fundație (constatările efectuate de expert și planșele foto efectuate - 62-67).
Pârâții au obținut autorizația de construire nr.21/19 aprilie 2001, pentru reparații - consolidări locuință (48) și proces-verbal de recepție lucrări nr.2343/15.03.2007 (49), imobilul clădire fiind înscris în Cartea funciară nr.635.
Expertul a răspuns că autorizația anterior-menționată nu a fost respectată ca dimensiuni și ca regim de înălțime și nici nu putea fi respectată, întrucât proiectul tehnic nu a ținut cont de ce s-a făcut.
Autorizația a fost emisă pentru lucrări și consolidări la clădire regim demisol + parter + etaj + mansardă, cu dimensiuni în plan 7,6 x 6,8. iar proiectul avea în vedere o construcție cu dimensiuni pe plan de 3,38 x 9,37. regim o clădire ce se execută cu tot cu demisol, în timp construcția era deja executată, demisol și parter (schița proiectului tehnic a fost depusă la 99).
Expertul a răspuns că din constatarea la fața locului, după 6 ani de la edificare, construcția pârâților nu a afectat imobilul C 2. Nu au apărut tasări, fisuri sau alte degradări de orice natură. Expertul a precizat că părerea sa nu este legală fără opinia unui expert, fără un proiect de execuție lucrări de rezistență și proces-verbal de lucrări ascunse și de calitate a lucrărilor.
De asemenea, expertul a răspuns că imobilul pârâților se învecinează în partea de S și S-V cu imobilul C 2, pe o lungime de 6,40. iar reclamantul deține spațiile de locuit și anexe în partea de Eai mobilului 2, precum și că demisolul peste care a fost construit 1 a fost cumpărat de reclamant în anul 2006.
Expertul a concluzionat că acoperișul imobilului 1 acoperă, parțial, lucarna de la grupul sanitar al toaletei de la etajul 2 al imobilului 2, toaletă care se află în coproprietatea celor care locuiesc în imobilul 2 (planșa foto notată C de la fila 64 și 111 și releveul de la fila 8).
Împotriva sentinței și în termen legal au declarat apel reclamanții și, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru că a fost dată cu aprecierea eronată a probelor și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel:
Prima instanță a apreciat greșit din probatoriul administrat că apelanții și-au exprimat acordul tacit în edificarea construcției în litigiu, făcând trimitere în acest sens la tranzacția încheiată și consfințită prin sentința civilă nr.290/28.01.2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și la declarațiile martorilor audiați în cauză.
De asemenea, tot greșit a statuat instanța de fond că noua construcție realizată cu nerespectarea autorizației de consolidare și construcție de către intimații-pârâți - și nu le afectează dreptul lor de proprietate.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că noua construcție a intimaților le acoperă fereastra de la boxa amplasată la etajul doi, diminuând funcția de vedere și aerisire, existând oricând pericolul să afecteze întreaga structură de rezistență și a imobilului lor.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.309/A din 19 decembrie 2008, respins ca nefondat apelul declarat de apelanții și, cu consecința obligării acestora, în solidar, la plata sumei de 4.400 lei cu titlu cheltuieli de judecată față de intimații - și.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, in raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert tehnic, că imobilul intimaților-pârâți nu are niciun element comun cu cel al apelanților-reclamanți, ci constituie o clădire distinctă și de sine stătătoare.
Clădirea a aparținut numitului -, a fost construită în anul 1921, iar prin decizia nr.350/1984 a fostului Consiliu popular al județului Vat recut în proprietatea statului, fiind administrată de "", iar prin contractul nr.109/1998 a fost vândută intimaților.
Construcția se afla în grad avansat de degradare și au executat în anul 2001 lucrări de consolidare și extindere (parter + etaj + mansardă) în baza autorizației nr.21/19.04.2001 eliberată de Primăria orașului (48-49 dosar).
Din conținutul raportului de expertiză tehnic efectuat în cauză și răspunsurile date la obiecțiunile formulate de părți, a rezultat că intimații nu au respectat întocmai autorizația de construcție, dar nici nu putea fi respectată pentru că proiectul tehnic de rezistență nu a luat în calcul și cota de înălțime a imobilelor.
S-a reținut că după șase ani de la edificare, construcția intimaților nu a afectat imobilul apelanților (notat prin imobilul 2), nu au apărut tasări, fisuri sau alte degradări de altă natură, iar acoperișul intimaților (1) acoperă doar parțial lucrarea de la grupul sanitar al etajului doi din imobilul apelanților.
Imobilul apelanților, cât și al intimaților, a fost edificat pe un teren în suprafață de 598. și se află în coproprietate asupra acestuia, în acest sens fiind și mențiunile la cartea funciară nr.635 (152).
Tribunalul a constatat că în mod corect a statuat prima instanță că regimul coproprietății este guvernat de principiul unanimității proprietarilor și în cauza de față acordul în executarea lucrărilor a fost realizat în mod tacit.
Atât timp cât apelanții coproprietari ai terenului nu s-au opus la lucrările executate de intimați, s-a considerat că și-au exprimat acordul.
Jurisprudența a statuat că nu poate fi considerat constructor de rea-credință coproprietarul care construiește pe un teren comun aflat în indiviziune, în prezența și fără opunerea celuilalt coproprietar.
De asemenea, s-a reținut că în mod corect prima instanță a statuat că intimații sunt constructori de bună-credință și nu se impune demolarea construcției realizată în urmă cu șase ani.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamantul și intervenienta, criticând-o ca nelegală, astfel:
1. Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv de nulitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Instanța de apel a apreciat în mod greșit că în cauză este aplicabil principiul unanimității proprietarilor care guvernează regimul coproprietății, întrucât, nu a existat un acord de voință în acest sens, iar dacă s-ar fi analizat motivele de apel formulate și nu s-ar fi raportat la motive străine de natura pricinii, ar fi ajuns la aceeași concluzie.
Instanța a mai constatat, în mod greșit că noua construcție edificată de către pârâți, deși este edificată fără respectarea autorizației de construcție, acoperă geamul de la B recurenților de la etajul al doilea, diminuând funcția de vedere și aerisire și afectează întreaga structură de rezistență a imobilului, nu ar afecta în niciun mod dreptul de proprietate al recurenților.
2. Hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de nulitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Acest motiv de nulitate circumscrie și prima critică, formulată mai sus, deoarece, la pronunțarea hotărârii, instanța a ignorat prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.50/1991, modificată, conform căroraconstrucțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură, se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
De asemenea, în același sens sunt și prevederile art.37 alin.5 din lege, care statuează căconstrucțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație, se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9, Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarelor de fond, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecința trimiterii cauzei în rejudecare.
Astfel, prima critică, referitoare la greșita apreciere a aplicabilității principiului unanimității proprietarilor, care guvernează regimul coproprietății și la lipsa documentelor întocmite potrivit prevederilor legale în vigoare și nerespectarea legii la edificarea noii construcții, de către pârâți, se circumscrie de fapt tot celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct.9 Cod procedură civilă urmând a fi analizate împreună.
Din această perspectivă, Curtea reține că, cea de-a doua critică este întemeiată, instanța de apel pronunțând o soluție nelegală, cu ignorarea dispozițiilor legale a căror încălcare se reclamă în cauză și limitându-se a relua/rezuma inexact concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții, efectuat în cauză de exp. (filele 61-67 dosar fond).
Astfel, potrivit art.1 din Legea nr.50/1991 republicată și modificată, xecutarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
Deosebit, art.3 din același act normativ condiționează realizarea construcțiilor civile, industriale, agricole, pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură, de respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor pentru: - a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art.11, respectiv acelea care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor.
În speță, instanța de apel respingând apelul ca nefondat, în mod greșit nu a manifestat suficient rol activ și nu a insistat în clarificarea legalității edificărilor a căror demolare se solicită, mai ales prin raportare la concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit de expert.
Astfel, în lucrarea întocmită, expertul a arătat în mod lipsit de echivoc aceea că autorizația de construire nr.21/19 aprilie 2001 nu a fost respectată ca dimensiuni și ca regim de înălțime și nici nu putea fi respectată, întrucât proiectul tehnic nu ar fi ținut cont de ceea ce s-a făcut.
Autorizația invocată de pârâții-intimați a fost emisă pentru reparații - consolidări locuință la clădire regim demisol + parter + etaj + mansardă, cu dimensiuni în plan 7,6 x 6,8, iar proiectul a avut în vedere o construcție cu dimensiuni pe plan de 3,38 x 9,37, regim o clădire ce se execută cu tot cu demisol, în timp construcția era deja executată, demisol și parter (schița proiectului tehnic a fost depusă la fila 99).
Este adevărat că, din constatarea la fața locului, după 6 ani de la edificare, expertul concluzionează că nu au apărut tasări, fisuri sau alte degradări de orice natură a afecta imobilul C2, însă același expert a mai precizat și că părerea sa nu este legală fără opinia unui expert, fără un proiect de execuție lucrări de rezistență și proces-verbal de lucrări ascunse și de calitate a lucrărilor, care nu a fost efectuat în cauză.
Or, în aceste condiții instanța de apel nu putea da o soluționare legală cauzei, fără a suplimenta probatoriul în sensul de mai sus, astfel încât, să se poată stabili cu certitudine dacă modalitatea în care a fost pusă în aplicare autorizația de construire eliberată în favoarea intimaților este de natură a aduce prejudicii recurenților, sub aspectul afectării structurii de rezistență a imobilului proprietatea acestora, pe termen îndelungat.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, tribunalul a reținut în mod eronat că autorizația de construire nr.21/19.04.2001 eliberată de Primăria orașului viza lucrări de consolidare și extindere (parter + etaj + mansardă), în timp ce, din actele dosarului reiese că aceasta avea în vederedoar reparații - consolidare locuință(a se vedea 48-49 dosar fond).
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanți, va casa decizia civilă nr.309/A din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru suplimentarea probatoriului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul și de intervenienta, domiciliați în,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.309/A din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții și, domiciliați în,-, județul.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./06.04.2009
Ț/GM/4 ex.
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
