Obligație de a face. Decizia 445/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.445/
Ședința publică din 09 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtele, domiciliată în comuna, sat, nr.19, județul A, și, domiciliată în comuna, sat, nr.136 județul A, împotriva deciziei civile nr.179 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și, domiciliați în comuna, sat, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-pârâtă asistată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.12 din 24.12.2008, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual, care răspunde și pentru recurenta-pârâtă lipsă și intimatul-reclamant asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.27/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual, care răspunde și pentru intimata-reclamantă lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr.- din 02.02.2009, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care
învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, un memoriu din partea recurentelor-pârâte.
Avocat -, pentru intimații-reclamanți, depune la dosar copie de pe actul de vânzare-cumpărare din 15.11.1957 și copie de pe procesul-verbal nr.2406/1010 din 27.11.2957, acte care sunt comunicate și apărătorului recurenților-pârâți. Precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Avocat -,având cuvântul pentru recurentele-pârâte,
precizează că înscrisurile depuse la acest termen de judecată de intimații-reclamanți nu au legătură cu pricina de față, acesta referindu-se la terenul care i-a fost reconstituit în nume propriu intimatului-reclamant. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul
asupra acestuia.
Avocat -, având cuvântul pentru recurentele-pârâte
și, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, practic acestea au oficializat un abuz făcută de Comisia de fond funciar, atunci când a eliberat titlu de proprietate pentru intimații-reclamanți.
Precizează că recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurentele-pârâte nu au calitate procesuală pasivă, pentru că din înscrisul sub semnătură privată invocat nu rezultă că autorul acestora s-a obligat să încheie un act de schimb cu reclamantul. Autorul pârâților nu putea încheia un asemenea contract atâta timp cât nu deținea un titlu de proprietate, terenul în litigiu fiind atribuit și figurând în titlul de proprietate al reclamanților.
Simpla semnătură a autorului recurenților-pârâți pe cererea adresată primarului de către intimatul-reclamant, cerere care nu poartă nici un număr de înregistrare, nu angajează cu nimic responsabilitatea acestuia. Împrejurarea că înscrisul din data de 23.09.1991 nu a fost depus la primărie, ci a rămas asupra reclamantului, rezultă, implicit, din faptul că originalul acestui înscris a fost depus la dosarul cauzei pentru a fi expertizat, chiar de reclamant.
De asemenea, apreciază că recurentele-pârâte nu au calitate procesuală pasivă în acțiunea prin care a solicitat prezentarea pârâtelor la notar pentru a încheia contractul de schimb în formă autentică, pentru că acestea, până în prezent, nu dețin titlul de proprietate pentru terenul respectiv.
Reclamantul nu prezintă un interes actual și legitim pentru a formula această acțiune, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că terenul ce a aparținut autorului recurentelor-pârâte a fost atribuit reclamantului și trecut în titlul de proprietate eliberat acestuia.
Chiar și sub aspectul că acea cerere ar reprezenta un act de schimb, la momentul respectiv reclamantul nu avea ce să schimbe, întrucât terenul pretins a fi dat în schimb recurentelor-pârâte nu aparținea intimatului-reclamant, acesta la momentul respectiv nu avea nici cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind formulată abia în anul 1993.
Apreciază că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a disp.art.1179, 1407 din Codul civil și art.51-52 din Legea nr.18/1991, în vigoare la acel moment.
Potrivit disp.art.1179 alin.1 Cod civil, actele sub semnătură privată care cuprind convenții sinalagmatice nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâta exemplare câte părți cu interese contrare sunt, iar întrucât se pretinde că înscrisul invocat este un contract de schimb, acesta ar fi trebuit întocmit cel puțin în două exemplare originale, iar nerespectarea acestei condiții atrage nevalabilitatea acestuia.
De asemenea, disp. art.51, 52 din Legea nr.18/1991forma inițială, impun condiția formei autentice pentru validitatea actului de schimb, însă examinând actul invocat rezultă că acesta nu întrunește condițiile de fond și formă impuse de lege.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, întrucât intimații nu au făcut dovada existenței convenției dintre părți.
Avocat -, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei tribunalului, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Cei doi autori ai părților, înainte de cooperativizare au deținut două proprietăți de câte 2.500 fiecare.
Terenul de 2500 aparținând autorului recurentelor-pârâte se afla în aproprierea gospodăriei autorului intimaților-reclamanți, care a solicitat să-și întemeieze o gospodărie, obținând și autorizație de construire.
Celălalt teren de 2500 aparținând autorului intimaților-reclamanți se afla în aproprierea gospodăriei autorului recurentelor-pârâte, și din acest motiv s-a făcut acest schimb de teren.
Titlul de proprietate al intimaților-reclamanți a fost eliberat în anul 1993, însă aceștia au folosit terenul de pe vremea -ului.
De asemenea, precizează că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost făcută în anul 1991, titlul de proprietate fiind eliberat în anul1993, iar dacă autorul recurentelor-pârâte ar fi înțeles să conteste acest titlul, ar fi făcut-o, acesta decedând în anul 1999.
Comisia de fond funciar a avut în vedere această cerere din 23.09.1991, dând eficiență acesteia, conform voinței părților, intimaților eliberându-li-se și titlu de proprietate.
Terenul ce a aparținut autorului recurentelor-pârâte este folosit de intimații-reclamanți de pe vremea -ului, iar terenul ce a aparținut autorului intimaților-reclamanți se află lângă gospodăria recurentelor, care refuză să-l folosească.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței, apărătorii părților precizează că dosarul având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate este suspendat până la soluționarea cauzei de față.
Avocat -, având cuvântul în replică pentru recurenții-pârâți, invocă excepția privind lipsa de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, apreciază că atâta timp cât aceștia au titlu de proprietare nu mai au interes să solicite chemarea recurentelor-pârâte la notar în vederea încheierii actului în formă autentică.
Avocat -, având cuvântul pentru intimatele-reclamante precizează că recurentele au formulat acțiunea având ca obiect anularea titlului de proprietate emis pe numele intimaților, iar aceștia, pentru a se apăra, au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat încheierea actului în formă autentică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 14.04.2006, reclamantul în contradictoriu cu pârâtele, și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligați pârâții să se prezinte la notar în vederea încheierii actului de schimb sub semnătură privată încheiat între el și autorul pârâților la data de 23.09.1991.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 23.01.1991, a convenit cu autorul pârâților, să efectueze un schimb de terenuri, în suprafață de câte 2.500 mp fiecare, situate în apropierea casei fiecăruia.
S-a mai arătat că înțelegerea lor a fost determinată de faptul că în perioada existenței, el a stăpânit terenul fosta proprietate a autorului reclamantelor, situat în imediata vecinătate a gospodăriei sale, și, prin urmare a solicitat, potrivit statutului, dreptul de a construi o casă de locuit pe acest teren, a solicitat și primit autorizația pentru executarea acestei lucrări, cu nr.4/20.05.1973, pe care o anexează în copie, iar în conformitate cu această autorizație a construit o casă de locuit și anexe gospodărești.
Totodată s-a arătat că potrivit acestei înțelegeri a primit titlu de proprietate conform prevederilor Legii nr.18/1991, cuprinzând terenul primit în schimb.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.1682/14.03.2008 a admis acțiunea și a obligat pârâtele să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului de schimb conform înscrisului sub semnătură privată încheiat între reclamant și autorul pârâților la data de 23.09.1991. A fost respinsă cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 23.09.1991 între reclamant și, autorul pârâtelor, s-a convenit efectuarea schimbului de teren de 2500 mp, terenuri aflate în apropierea locuinței fiecăruia, pârâtele fiind descendentele defunctului.
S-a reținut că înainte de cooperativizare, (autorul pârâtelor) a deținut un teren în suprafață de 2.500 mp. situat lângă gospodăria reclamantului și a fost validat în calitate de moștenitor al mamei sale cu acest teren, acest teren fiind inclus în titlul de proprietate nr.5948/1993 emis reclamantului.
S-a reținut că înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 23.09.1991, semnat de autorul pârâtelor, conform expertizei grafice, a fost adus la cunoștința Comisiei Locale de Fond Funciar, punerea în posesie fiind făcută cu loturile schimbate față de amplasamentele inițiale existente la colectivizare; că s-a luat act de înțelegerea părților în ceea ce privește schimbul de teren, atribuindu-se părților teren în suprafață echivalentă (0,25 ha.) pentru fiecare parte, înscrisul fiind deci încheiat cu intenția de a produce efecte juridice.
S-a concluzionat că încheierea unui înscris în scopul producerii de efecte juridice, coroborat cu folosirea terenurilor în sensul voinței exprimate de părți, la care se adaugă și imposibilitatea obiectivă a autorului pârâtelor (și anume decesul acestuia) de a încheia actul în formă autentică, nu ar putea produce efectele avute în vedere de părțile contractante decât prin obligarea pârâtelor de a se prezenta la notar în vederea încheierii actului autentic conform înscrisului din data de 23.09.1991.
Împotriva sentinței civile susmenționate au declarat apel pârâtele, și criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, astfel:
- Înscrisul sub semnătură privată invocat de reclamant nu întrunește condițiile prev. de art.1176 - 1180 din Codul Civil si nu poate produce efecte juridice astfel că, examinând rigorile dispozițiilor menționate se constată că înscrisul contestat nu poate fi considerat un contract si nu poate produce efecte juridice. Astfel, înscrisul este o simplă cerere prin care reclamantul solicită primarului să aprobe schimbul de teren de 2500 cu autorul pârâtelor. Această cerere nu apare înregistrată si nici nu poartă o rezoluție sau alte elemente care să ateste depunerea ei la Primăria sau la.F în plus comparând semnăturile menționate pe acest înscris cu restul cererii este evident că acesta nu a fost scris nici de reclamant si nici de autorul pârâtelor si chiar dacă cererea a fost semnată de acesta din urmă ea nu are nici o valoare câtă vreme nu sunt indicate si identificate terenurile ce se pretinde că au făcut obiectul schimbului.
- A doua critică adusă sentinței se referă la faptul că înscrisul invocat nu întrunește condițiile dispozițiile art.1405-1409 raportat la art.1294 și urm. Cod civil, întrucât nu conține nici unul din elementele esențiale ale unei convenții.
- S-a mai susținut că pretinsa convenție a fost încheiată cu nerespectarea dispozițiilor art.51-52 din Legea nr.18/1991 inițială, situație ce atrage nulitatea acesteia.
- Ultima critică adusă sentinței se referă la inadmisibilitatea acțiunii, întrucât nu se poate încheia un act de schimb pentru un teren pe care apelantele nu îl dețin și pentru care nu le-a fost eliberat titlul de proprietate, terenul fiind deținut în fapt de reclamant care figurează cu el în titlul de proprietate.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.179/14 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți și a obligat pe apelanți la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 23.09.1991 între reclamant și autorul pârâtelor s-a convenit efectuarea schimbului de teren de 2500 mp, terenuri aflate în apropierea locuinței fiecăruia, la fila 22 dosarului de fond fiind depusă cererea adresată primarului localitătii prin care solicită schimbul de teren de 2500 mp cu din satul, fiind făcută mentiunea în înscris că terenurile pe care de comun acord vor să le schimbe se află în apropierea locuintei fiecăruia; prin urmare, tribunalul a arătat că înscrisul reprezintă manifestarea de vointă exprimată în sensul ca actul să producă consecinte juridice, semnăturile aparținând - contrar sustinerilor apelantelor - și autorului acestora.
Susținerea potrivit cu care cererea astfel semnată nu poate avea valoare întrucât nu indică terenurile ce constituie obiectul schimbului, a fost înlăturată cu argumentul că s-a făcut mențiunea amplasamentului terenurilor ca fiind apropiate de locuința fiecăreia dintre părți, precum si că s-a indicat suprafața de 2500 mp.
S-a reținut că punerea în posesie s-a făcut cu loturile schimbate față de amplasamentele inițiale existente la colectivizare, conform actului de înțelegere a părților în ceea ce privește schimbul de teren.
S-a mai reținut că prin cererea de efectuare a schimbului de loturi în titlurile părților și-au exprimat ambele părți consimțământul, prin semnarea înscrisului de către acestea.
În ceea ce priveste critica legată de nerespectarea prevederilor art. 51 alin.1si 52 din Legea 18/1991 s-a constatat că este neîntemeiată, întrucât tocmai ca urmare a decesului autorului apelantelor s-a produs imposibilitatea obiectivă de a se încheia actul în formă autentică, aspect corect reținut și de instanța de fond.
Susținerea apelantelor din cadrul ultimei critici referitoare la inadmisibilitatea acțiunii reclamantului motivată prin aceea că acesta deține terenul pe care de altfel îl are inclus si în titlul de proprietate s-a apreciat ca neîntemeiată, deoarece cererea de efectuare a schimbului ce exprimă consimțământul părților la realizarea lui, nu poate rămâne fără eficiență juridică, ceea ce s-ar întâmpla în lipsa unei obligări a apelantelor de a se prezenta la notar în vederea încheierii în formă autentică a înscrisului arătat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâtele criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel:
- recurentele-pârâte nu au calitate procesuală pasivă, pe de o parte pentru că din înscrisul invocat nu rezultă că autorul lor s-a obligat să încheie un act de schimb cu reclamantul, iar pe de altă parte pentru că nu pot încheia acest contract, câtă vreme nu dețin un titlu de proprietate pentru terenul ce a aparținut autorului lor, teren ce este înscris în titlul reclamantului. De altfel, înscrisul invocat a rămas asupra reclamantului, ci nu la sediul primăriei, astfel că adresele de relații emise de aceasta din urmă sunt nerelevante pentru că nu arată aspecte ce reies din registrele și evidențele sale;
- reclamantul nu are un interes actual și legitim în formularea acțiunii. Potrivit recunoașterii reclamantului terenul ce a aparținut autorului recurentelor a fost atribuit reclamantului, prin titlu de proprietate; acesta nu deține însă titlu de proprietate pentru terenul ce a aparținut autoarei reclamantului, situație în care apare ca lipsită de interes acțiunea acestuia pentru a fi obligate pârâtele să încheie un contract de schimb prin care să-i transfere dreptul de proprietate pentru un teren ce se află deja în proprietatea sa;
- hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.1179, art.1407 cod civil și ale art.51-52 din Legea nr.18/1991, forma inițială. Astfel, referitor la încălcarea dispozițiilor art.1179 Cod civil, s-a arătat că prin apel s-a invocat faptul că înscrisul sub semnătură privată nu întrunește condițiile prevăzute de art.1176, 1180 Cod civil, critica fiind greșit respinsă de tribunal, cu motivarea că actul sub semnătură privată are același efect cu actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care reprezintă drepturile lor, fără a mai analiza dacă înscrisul întrunește și celelalte condiții prevăzute de lege pentru a fi valabil.
Respectiv, trebuia analizată condiția impusă de art.1179 alin.1 Cod civil privind numărul de exemplare, cerință a cărei nerespectare atrage nevalabilitatea actului și pierderea caracterului de probă preconstituită.
S-a susținut că s-au încălcat dispozițiile art.1407 Cod civil și art.51-52 din Legea nr.18/1991, forma inițială; astfel, se arată că instanța de apel a acceptat susținerea reclamantului în sensul că înscrisul din 23.09.1991 este un contract de schimb.
Greșit s-a răspuns criticii privind încălcarea dispozițiilor art.51-52 din Legea nr.18/1991, ignorându-se aceste dispoziții ce impun analiza valabilității actului juridic la momentul încheierii lui.
S-a ignorat faptul că reclamantul nu era proprietarul terenului pe care pretinde că l-a dat în schimb autorului recurentelor, nefiind validat în calitate de moștenitor al mamei sale, precum și faptul că la data respectivă, reclamantul nu putea oferi autorului recurentelor un alt teren în schimbul terenului proprietatea acestuia.
Recursul este nefondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Recurentele-pârâte au calitate procesuală pasivă, întrucât s-a dovedit că autorul lor a semnat înscrisul din 23.09.1991, prin care a convenit cu reclamantul ca terenurile aparținând fiecăruia dintre aceștia, în suprafață de câte 2500, să fie trecute în titlurile de proprietate, conform înțelegerii lor.
Efectele actului juridic se produc și față de succesorii părților, astfel că, fiind succesoarele defunctului, pârâtele au calitate procesuală pasivă.
Prin înscrisul datat 23.09.1991, reclamantul a renunțat la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului său de 2500, pe amplasamentul pe care l-a deținut anterior cooperativizării și de asemenea, autorul pârâtelor, numitul, a renunțat la atribuirea amplasamentului terenului cu aceeași întindere, fiecare exprimându-și consimțământul ca reconstituirea dreptului de proprietate să li se facă pe amplasamentul celuilalt.
Rezultă deci că înscrisul materializează un act juridic de dispoziție al părților semnatare, în sensul că fiecare renunță la atribuirea pe amplasamentul inițial al terenurilor pentru care li s-a recunoscut dreptul real în procedura Legii nr.18/1991 privind fondul funciar; câtă vreme nici o dispoziție din lege nu interzice această renunțare, rezultă că legea permite acest "schimb".
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, dacă prin norma cuprinsă în art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 se arată că se permite comisiilor locale ca atribuirea efectivă a terenurilor să se poată face și pe alte amplasamente stabilite de comisie, ci nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, a fortiori, titularului dreptului real reconstituit trebuie să i se recunoască dreptul de a renunța la atribuirea efectivă a terenului pe amplasamentul său și să ceară atribuirea pe un alt amplasament consimțit de titularul dreptului terenului situat pe acest din urmă amplasament.
De altfel, norma cuprinsă în art.13 alin.2, fiind una de recomandare, ci nu imperativă, părțile semnatare ale înscrisului din 23.09.1991, aveau posibilitatea legală de a consimți ca titlurile lor de proprietate să fie emise pentru terenuri aflate pe amplasamentele schimbate între cele două părți semnatare.
Fiind însă vorba de un act de dispoziție, se impunea forma autentică a acestuia, astfel că președintele comisiei locale de fond funciar, pentru a lua act de înțelegerea celor două părți în sensul inversării amplasamentelor, trebuia să solicite actul în formă autentică, tocmai pentru a evita contestarea operațiunilor de punere în posesie și eliberare a titlurilor de proprietate de către succesorii părților.
Pentru considerentele de simetrie juridică, câtă vreme prin art.51 din Legea nr.18/1991 se impune pentru schimbul de terenuri-actul autentic, și pentru schimbarea amplasamentului convenită de titularii dreptului real, se impune tot forma autentică a actului.
Pentru aceste considerente, în mod corect instanța de apel a apreciat că părțile trebuie să se prezinte la notariat în vederea autentificării înscrisului din 23.09.1991.
Interesul reclamantului în formularea acțiunii este justificat tocmai de contestarea de către pârâte, prin acțiunea ce formează obiectul dosarului din care s-a disjuns acțiunea de față, a valabilității titlului reclamantului.
Câtă vreme înscrisul din 23.09.1991 nu reprezintă o convenție sinalagmatică nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.1176-1180 Cod civil, a căror încălcare o pretind recurentele prin motivele de recurs, după cum nu îi sunt aplicabile nici dispozițiile art.1406 Cod civil, nici cele ale art.51-52 din Legea nr.18/1991.
Pentru toate aceste considerente, recursul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă urmează să fie respins.
În baza art.274 Cod procedură civilă, vor fi obligate recurentele să plătească intimaților suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-pârâte și, împotriva deciziei civile nr.179 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și.
Obligă pe recurente să plătească intimaților suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./8.04.2009
GM//2 ex.
Jud.apel:
Opinie separată
Recursul este fondat pentru argumentele ce urmează:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele să fie obligate acestea de pe urmă să se prezinte la notariat pentru a încheia actul de schimb în formă autentică la care s-a obligat autorul acestora de pe urmă printr-o promisiune bilaterală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 23.01.1991 a încheiat cu autorul pârâtelor o promisiune de schimb în sensul că pe terenul asupra căruia a fost edificată casa și anexele gospodărești să se reconstituie drept de proprietate reclamantului, iar terenul avut în proprietatea acestuia de pe urmă să fie atribuit autorului pârâtelor.
La data de 23.09.1991, reclamantul a solicitat Comisiei Locale de aplicare a Legii nr.18/1991 să țină cont de actul de schimb pe care l-a încheiat cu privitor la suprafața de teren ce face obiectul cauzei.
Actul invocat de către reclamant ca fiind o promisiune bilaterală de schimb nu are semnificația unui antecontract care să dea naștere obligației de a face, respectiv aceea de a încheia actul în formă autentică pentru transmiterea valabilă a dreptului de proprietate, ci este un act din care rezultă acordul părților să li se reconstituie dreptul de proprietate, respectiv să fie puși în posesie pe alte suprafețe de teren decât acelea ce au fost în proprietatea acestora înainte de cooperativizare.
Acest acord de voință a fost avut în vedere de către Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 atunci când pentru suprafața de 2500 lui i-a fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit titlului emis de Comisia Județeană A de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor la data de 17.02.1993.
Față de situația juridică creată, reclamantul nu mai justifică nici un interes în promovarea acțiunii, deoarece asupra imobilului are un titlu de proprietate eliberat în conformitate cu acordul său, dar și cu acordul autorului pârâtelor.
Pentru toate aceste considerente recursul este întemeiat, urmând să se modifice decizia în sensul respingerii acțiunii ca lipsită de interes.
Judecător,
-
Tehnored.
08.04.2009.
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
