Obligație de a face. Decizia 4538/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1289/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4538/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta pârâtă SC CO SRL, împotriva sentinței civile nr.7528 din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 11289/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimatul reclamant, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/12.05.2009 atașată la fila 11 dosar, lipsind recurenta pârâtă SC CO SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 7528/03.12.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea precizată și restrânsă, formulată de reclamantul.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei SC Co SRL să elibereze reclamantului adeverință privind vechimea în muncă pentru perioada martie 1999-septembrie 2003, precum și să-i plătească drepturile salariale cuvenite și neachitate pentru perioada 01.07-19.07.2007 și compensarea în bani a concediului de odihnă aferent perioadei efectiv lucrate în anul 2006.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata de daune interese la nivelul dobânzii legale pentru drepturile bănești reprezentând drepturile salariale și compensarea în bani a concediului de odihnă, calculată de la data introducerii acțiunii, 11.03.2008 și până la data plății efective.
S-au respins celelalte capete de cerere ale acțiunii.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic;
- instanța a considerat că pârâta a refuzat să plătească drepturile salariale pe perioada 01.07-19.07.2007, fără însă a lua în calcul și cele menționate de pârâtă în ședință publică, prin reprezentant, în sensul că reclamantul a refuzat să se prezinte la unitate în vederea achitării acelor salarii și a lămuririi eventualelor probleme;
- în mod nejustificat pârâta a fost obligată la plata de daune interese la nivelul dobânzii legale pentru drepturile bănești reprezentând drepturile salariale și compensarea în bani a concediului de odihnă, calculată de la data introducerii acțiunii, 11.03.2008 și până la data plății efective;
- acest prejudiciu nu poate fi suportat de pârâtă, întrucât aceasta nu poartă nici o vină, reclamantul nu s-a prezentat la societate nici măcar pentru a-și încasa plata pe ultima lună de activitate, iunie 2007.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea recursului nu pot fi primite.
Conform art. 39 alineatul 1 lit. a din Codul Muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar potrivit art. 40 alineatul 2 lit. c, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Totodată, art. 162 alineatul 1 din același cod prevede că "salariul se plătește direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta", iar art. 163 alineatul 1 statuează că "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit."
Din interpretarea textelor legale precitate rezultă că angajatorul (în speță recurenta-pârâtă) are obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite persoanei îndreptățite, iar dovada îndeplinirii acestei îndatoriri se face prin semnarea statelor de plată ori prin alte documente justificative.
Or, din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond nu rezultă că recurenta-pârâtă ar fi plătit intimatului-reclamant drepturile salariale cuvenite acestuia pe perioada 01.07-19.07.2007, fapt recunoscut și de recurentă, care însă arată că nu a putut face această plată deoarece intimatul-persoană fizică nu s-a prezentat la unitate în vederea achitării acelor salarii și a lămuririi eventualelor probleme.
Această susținere și apărare a recurentei în legătură cu neprezentarea intimatului-reclamant nu poate fi luată în considerare, neavând nici un fel de relevanță în cauză. Într-o asemenea situație, pentru a face dovada achitării drepturilor salariale și a existenței bunei sale credințe din acest punct de vedere, recurenta trebuia să apeleze la procedura ofertei reale de plată urmată de consemnațiune, în condițiile reglementate de art. 586 și urm. proc. civ. și art. 1114 și urm. Cod Civil. În acest fel recurenta ar fi fost exonerată de obligația ce-i revenea față de intimat și ar fi avut și un document justificativ ce atesta efectuarea plății drepturilor salariale în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul Muncii.
Cât privește dispoziția din sentință de obligare a recurentei-pârâte la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale neplătite intimatului-reclamant, trebuie arătat că și aceasta este legală și temeinică, deoarece conform art. 1088 cod civil la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani (situația din speță), daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC Co SRL, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 7528/03.12.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./10.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
