Obligație de a face. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 464/
Ședința publică din 7 aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în G,- și de pârâții și, domiciliați în G,-, împotriva deciziei civile nr.124 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 31 martie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 7 aprilie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 451 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Gheorgheni, în rejudecarea cauzei, în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții și; s-a respins capătul 1 al cererii privind obligarea pârâților să-i permită reclamantului să instaleze țeavă pe terenul proprietatea acestora, pentru a conduce apa în pârâul; pârâții au fost obligați să desființeze umplutura de pământ de pe lângă hotarul ce conduce la intrarea în casa acestuia; s-a admis în parte cererea reconvențională a pârâtului-reclamant; reclamantul a fost obligat să desființeze canalul de scurgere, uluc de lângă poarta reclamantului; s-a respins cererea pârâtului privind obligarea reclamantului să-și conducă apa de ploaie de pe acoperiș în spatele clădirii; s-au compensat cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 124 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția Civilă în dosarul nr-, s-au respins apelurile declarate de, și, împotriva sentinței civile sus-menționate; s-au compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamantul și pârâții și.
Reclamantul a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de el împotriva sentinței civile nr. 451 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Gheorgheni, cu cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesului, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că prin hotărârea atacată s-a reținut că prin instalarea unor țevi subterane în zona terenului grevat cu servitute de trecere prin care apele pluviale ce curg din curtea reclamantului să fie conduse subterane în pârâul, s-ar institui o servitute fără să existe acordul pârâților, ceea ce este de natură a aduce o îngrădire a dreptului de proprietate a acestora. În raport de această motivare a instanței de fond și de apel reclamant a arătat că varianta solicitată de el și propusă de expert ca fiind singura variantă prin care apele pluviale să fie conduse în pârâul nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate al pârâților asupra terenului grevat cu servitute de trecere.
S-a susținut că pârâții nu au indicat ce pagubă ar suferi și cum s-ar încălca dreptul lor de proprietate prin instalarea unor conducte. Pe de altă parte, datorită aproprierii conductei de fundația casei reclamantului, aspect ce rezultă din planul de situație - anexă la raportul de expertiză - acea zonă de trecere nu este folosită de pârâți nici când trec cu mașini nici când trec pe jos.
Reclamantul a mai invocat faptul că varianta în discuție este de natură să profite și pârâților, întrucât prin dirijarea apelor pluviale prin conducta subterană drumul nu ar mai fi cu noroi și ar face trecerea mult mai accesibilă.
Reclamantul a precizat, de asemenea, că pentru a atenua consecințele negative, generate de curgerea apelor, care afectează și fundația casei sale, se impune dirijarea lor spre pârâul.
S-a mai arătat că în tot cursul procesului pârâții nu au invocat nici un motiv care să justifice opoziția lor la montarea unei conducte subterane, făcând doar referire la prerogativele dreptului de proprietate pe care îl au asupra porțiunii terenului în litigiu. Dreptul lor de proprietate nu este însă cu nimic afectat prin instalarea conductei la care s-a făcut referire, aceasta atitudine a pârâților constituind în opinia reclamantului un abuz de drept.
Pârâții și au solicitat modificarea deciziei pronunțate de tribunal în sensul admiterii apelului declarat de ei, împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința civilă nr. 451/24 aprilie 2008 Judecătoriei Gheorghenia fost pronunțată în rejudecarea cauzei și cu toate că instanța a reținut că din CF nr. 12529 G rezultă că asupra imobilului cu nr. top 1783/2, 1784, au calitatea de coproprietari atât cât și soția sa, totuși au omis a stabili cadrul procesual corect prin introducerea în cauză și a coproprietarei. Sub acest aspect s-a arătat că în dosarul nr- aflat pe rolul tribunalului Harghita la termenul din 6 sept.2007 pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pe motiv că aceasta nu poate fi promovată de un singur coproprietar.
Pârâții au mai arătat că este nelegală dispoziția prin care au fost obligați să desființeze umplutura de pământ de pe lângă hotarul ce conduce la intrarea în casa pârâților, întrucât curtea reclamantului este mai înaltă decât a acestora și dacă nu există o umplutură de aceeași înălțime, există posibilitatea ca toată apa pluvială să curgă în curtea pârâților.
Decizia instanței de apel a fost criticată și în ceea ce privește dispoziția de compensare a cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că în mod greșit instanța de apel a considerat că se compensează toate cheltuielile de judecată prin faptul că reclamantul a plătit taxele de expertiză, taxe care se compensează cu onorariile avocațiale, taxele de timbru și cheltuielile de deplasare achitate de pârâți. S-a susținut că acest fapt nu corespunde realității, deoarece cheltuielile cu expertiza constituie taxe la o probe solicitată de reclamant, care a profitat doar acestuia și ambelor părți, deoarece nu este vorba de o grănițuire sau ieșire din indiviziune.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, precizată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților și să îi permită să instaleze o țeavă cu diametrul de 100 mm în pământ, pe lângă casa acestora pentru a conduce apa de pe acoperișul său și din curte în albia pârâului și să desființeze umplutura de pământ de pe lângă trotuarul ce conduce la intrarea în casa acestuia.
Prima instanță a respins primul capăt de cerere și a admis cel de-al doilea capăt de cerere, această soluție fiind apreciată de către instanța de apel ca fiind legală și temeinică.
Totodată, instanța de fond a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul și a obligat reclamantul să desființeze canalul de scurgere, uluc de lângă poarta reclamantului, dispoziție menținută, de asemenea, de instanța de apel.
Reclamantul a criticat decizia pronunțată doar în ceea ce privește dispozițiile referitoare la respingerea cererii de instalare a un ei țevi de scurgere a apelor pluviale în pârâul.
Din actele dosarului rezultă că în favoarea terenului pe care este situată locuința reclamantului, înscris în CF nr. 183 CN G, nr. cad. 223, s-a constituit o servitute de trecere, servitutea respectivă fiind constituită pe terenul proprietatea pârâților, înscris în CF nr. 12361 G, nr. top. 1783/1.
Pârâții s-au opus cererii reclamantului de instalare a țevii de scurgere a apelor pluviale.
În condițiile în care pârâții, care sunt proprietarii fondului aservit, nu și-au dat acordul pentru instalarea țevii sus-menționate, în mod justificat a reținut instanța de fond că nu este admisibilă cererea formulată de reclamant, deoarece în caz contrar s-ar aduce atingere prerogativelor de care se bucură proprietarii unui imobil, conform prevederilor art. 480 Cod civil. Pe de altă parte, din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că există și o altă variantă de a asigura evacuarea apelor meteorice, astfel că în mod nejustificat se susține că opoziția pârâților față de cererea formulată de reclamant constituie un abuz de drept.
Terenul proprietatea pârâților este grevat de o servitute de trecere, însă aceasta nu înseamnă că drepturile proprietarilor fondului aservit nu trebuie protejate. În condițiile în care prin constituirea servituții de trecere dreptul de proprietate a suferit deja unele limitări, proprietarilor fondului aservit nu li se mai pot impune și alte îngrădiri ale prerogativelor conferite de dreptul de proprietate, în lipsa acordului lor, or, prin montarea țevii de scurgere dreptul de proprietate al pârâților ar suferi o nouă limitare, fiind afectată folosința normală a fondului aservit.
Pârâți au criticat soluția instanței de apel referitoare la menținerea dispoziției de obligare a lor la desființarea umpluturii de pământ de pe lângă trotuarul ce conduce la intrarea în casa pârâților. Având în vedere că, din probele administrate în cauză rezultă că umplutura de pământ existentă pe lângă trotuarul pârâtului provine din executarea branșamentului de apă, iar excesul de apă adunată în gropi împiedică scurgerea apei de ploaie spre și prin aceasta a fost afectată infrastructura clădirii reclamantului, în mod corect s-a apreciat că se impune obligarea pârâților să desființeze această umplutură de pământ.
Susținerile pârâților că acțiunea reclamantului este inadmisibilă pe motiv că nua fost promovată de ambii coproprietari ai imobilului, sunt nefondate, întrucât cererile formulate de reclamant se încadrează în categoria actelor de conservare și de administrare și nu în categoria actelor de dispoziție.
În ceea ce privește compensarea cheltuielilor de judecată, ținând seama de faptul că în primă instanță pretențiile părților au fost admise în parte, în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 276 Cod procedură civilă și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată. Nua re relevanță faptul că expertiza efectuată în cauză s-a dispus ca urmare a cererii de probațiune formulată de reclamant, deoarece la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată se are în vedere poziția de parte câștigătoare în proces și culpa procesuală, or, din moment ce atât reclamantul, cât și pârâții au formulat pretenții proprii, care au fost admise în parte, trebuie să se țină seama de toate cheltuielile suportate de părți, indiferent cu ce titlu au fost achitate (taxa de timbru, onorarii expert, onorarii avocat, etc.).
Față de cele ce preced, constatând că în speță nu se regăsesc niciunul din motivele de recurs invocate de părți, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursurile deduse judecății urmează să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în G,-, județul H și de pârâții și, domiciliați în G,-, județul H, împotriva deciziei civile nr.124 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru ,fiind
în concediu de odihnă, semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
pentru, fiind
în concediu de odihnă, semnează
Prim grefier,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
Jud.apel:; Sz.
-7.07.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
