Obligație de a face. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 469
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC SA împotriva deciziei civile nr. 412 din data de 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 2552 din data de 2 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de consilier juridic și intimatul reclamant reprezentat de avocat și procurator, lipsind intimata pârâtă - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru intimatul reclamant a depus întâmpinare comunicând un exemplar reprezentantului recurentei pârâte.
Instanța, pentru a da posibilitatea reprezentantului recurentei pârâte SC SA să ia cunoștință de conținutul întâmpinării depuse și comunicate la acest termen, a lăsat dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de consilier juridic și intimatul reclamant reprezentat de avocat și procurator, lipsind intimata pârâtă - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă SC SA, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Avocat pentru intimatul reclamant, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Tribunalul Gorj, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg J, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Energetic, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să strămute imobilele compuse din una casă de locuit compusă din 4 camere și dependințe, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, un grajd cu 4 încăperi, construit din lemn și acoperit cu țiglă, o magazie din lemn, acoperită cu țiglă, un saivan de porci, construit din lemn și acoperit cu țiglă și un teren de 0,10 ha cultivat cu pruni, iar în subsidiar, în măsura în care este imposibilă strămutarea, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să-l despăgubească la valoarea de piață a acestor imobile.
La termenul de judecată din 30.05.2007, reclamantul și-a precizat acțiunea formulată inițial, în sensul că a solicitat ca pârâta să-i reconstruiască imobilele pe un teren atribuit într-o zonă neafectată de poluare, vibrații și zgomote, eventual în zona în care pârâta construiește gospodăriile locuitorilor satului care sunt afectați de către lucrările ui Energetic, iar în subsidiar a solicitat să fie despăgubit cu valoarea de piață a imobilelor.
Societatea pârâtă formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 9.127,83 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor pe care reclamantul le-a primit ca urmare a exproprierii imobilului, arătând că la data exproprierii a fost realizată evaluarea construcțiilor deținute de reclamant, urmare a memoriului tehnic întocmit cu acea ocazie, iar reclamantul a primit în anul 1977, pentru construcțiile expropriate suma totală de 19.809 lei ROL, respectiv 1,9809 lei RON compusă din 18.000 lei vechi pentru locuință și 1.809 lei pentru anexă.
Prin sentința civilă nr. 2552/02.04.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-, s-au respins excepțiile invocate de societatea pârâtă; a fost admisă acțiunea civilă, precizată ulterior, pentru obligația de a face formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC Energetic și de Construcții Montaj Minier.
A fost obligată pârâta SC Energetic SA să-i reconstruiască reclamantului imobilele, astfel: o casă de locuit compusă din 4 camere și dependințe construite din cărămidă și acoperită cu țiglă, un grajd cu 4 încăperi construit din lemn acoperit cu țiglă, într-o zonă nepoluată, pe un teren pus la dispoziția de către pârâtă, iar în subsidiar a fost obligată societatea pârâtă să-l despăgubească pe reclamant la contravaloarea imobilelor calculată conform rapoartelor de expertiză, fiind respinsă cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Decretul de expropriere nr. 278/1977, în scopul executării unor lucrări industriale, în scopul exploatării rezervelor de cărbune din Bazinul Oltenia, au fost expropriate mai multe imobile, printre care și cel al reclamantului I, stare de fapt atestată prin tabelul anexă la Decretul de expropriere menționat mai sus, ce cuprinde proprietarii ale căror imobile situate în județul G se expropriază și trec în proprietatea statului, iar în articolul 9 al acestui decret, s-a precizat că se aprobă demolarea construcțiilor expropriate, iar proprietarii acestor imobile ale căror gospodării se strămută vor beneficia de prevederile Hotărârii Consiliului de Miniștri nr.243/1975 pentru aprobarea planului de măsuri privind strămutarea gospodăriilor afectate de lucrările de exploatarea cărbunelui.
S-a mai reținut că imobilele proprietatea reclamantului, compuse dintr-o casă de locuit cu 4 camere și dependințe, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, precum și anexele: un grajd cu 4 încăperi, construit din lemn și acoperit cu țiglă, o magazie din lemn și un saivan de porci, au fost expropriate în baza Decretul de expropriere nr.278/1977, în scopul extinderii lucrărilor de investiții pentru exploatarea cărbunelui din Bazinul Oltenia, iar art.4 din Decretul 467/1979, în vigoare la acea dată, prevedea că imobilele expropriate treceau în proprietatea statului la data preluării efective a acestora în vederea demolării, de unde rezulta că în cazul în care un imobil compus din teren și o construcție a fost expropriat, proprietatea nu s-a transmis de la expropriat la expropriator, dacă nu a avut loc preluarea efectivă în vederea demolării în condițiile prevăzute în art.4 din dec. 467/1979, astfel că momentul transferului dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator are loc numai în momentul demolării construcției.
În speță, exproprierea bunurilor proprietatea reclamantului nu și-a atins scopul pentru care a fost făcută nefiind o expropriere efectivă, proprietatea nu s-a transmis de la expropriat la expropriator atâta timp cât nu a avut loc o preluare efectivă în vederea demolării și astfel că reclamantul, în calitatea sa de proprietar al acestor imobile, are dreptul la respectarea garanțiilor pe care i le conferă dreptul său de proprietate.
Reclamantul a făcut dovada proprietății imobilelor ce i-au fost expropriate, întrucât nu putea fi expropriată decât o persoană proprietar la data exproprierii și de altfel, a făcut dovada degradării imobilelor și imposibilității exercitării atributelor dreptului de proprietate, respectiv posesie, folosință, dispoziție asupra acestor imobile, a imposibilității locuirii în aceste imobile, datorită stării degradante imobilelor datorate celor două benzi transportoare aparținând societății pârâte.
Referitor la excepțiile invocate de către societatea pârâtă, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantei, în sensul că nu este proprietarul imobilelor atâta timp cât acesta a fost expropriat, instanța a constatat că această excepție este neîntemeiată, în condițiile în care exproprierea nu și-a atins scopul, imobilele nu au fost demolate și astfel că nu a operat transferul dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârâtă, ce are ca obiect obligarea reclamantului de a înapoia contravaloarea despăgubirilor ce le-a primit cu ocazia exproprierii, instanța a constatat-o neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada afirmațiilor pretinse.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta ui Energetic, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut apelanta că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamantul nu și-ar fi pierdut dreptul de proprietate asupra imobilelor expropriate, invocând încă o dată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția de necompetență materială a judecării cauzei de Judecătoria Tg. J, precizând că reclamantul trebuia să uzeze de procedura specială prevăzută de Legea 10/2001 și de asemenea a invocat excepția prescripției extinctive, arătând că dreptul la acțiune a fost prescris în 3 ani de la data emiterii decretului de expropriere.
A susținut de asemenea apelanta că în mod greșit instanța de fond a obligat unitatea să achite valoarea de reconstrucție a casei, fără să aibă în vedere că aceasta era în curs de construcție în momentul exproprierii, aspect pentru care acțiunea era admisibilă doar pentru suma de 28200 lei, care reprezintă valoarea casei, așa cum se află în prezent, nefiind de acord nici cu plata sumei de 39000 lei, reprezentând c/valoarea terenului în suprafață de 1540. precizându-se că expertul nu avea specialitatea necesară de a evalua acest teren.
În ședința publică din 19.09.2008, s-a invocat de către apărătorul reclamantului excepțiile tardivității motivării apelului și a netimbrării, potrivit Legii 146/1997, excepții ce au fost respinse de instanță prin încheierea din 19.09.2008.
Prin decizia civilă nr.412 din 17 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanta pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr. 2552/02.04.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-.
A obligat apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din probatoriile dosarului a rezultat că imobilele proprietatea reclamantului au fost expropriate prin Decretul de Expropriere nr. 278/1977, însă din rapoartele de expertiză efectuate în cauză a rezultat că imobilele reclamantului nu au fost niciodată demolate, astfel că exproprierea nu a fost efectivă, iar reclamantul este proprietarul imobilelor, nepierzând niciodată acest drept de proprietate.
Prin urmare, primul aspect invocat de apelantă nu este întemeiat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active invocată de apelantă, atât la fond, cât și în apel, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada proprietății asupra construcțiilor în litigiu.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamantul este proprietarul unei case de locuit compusă din 4 camere și dependințe, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, un grajd de lemn acoperit cu țiglă, imobile pentru care reclamantul a plătit impozitele, fiind înregistrate pe numele acestuia.
Ca o dovadă că efectul exproprierii nu s-a produs este și faptul că terenul de sub construcții și curtea casei au fost retrocedate reclamantului, prin emiterea titlului de proprietate la Legea fondului funciar.
Cât privește lipsa excepției de competență materială a judecării cauzei de către Judecătoria Tg. J, aceasta a fost respinsă, avându-se în vedere precizarea obiectului cererii de chemare în judecată, ce a fost formulată de reclamant în ședința publică din 30.05.2007 și față de această precizare, tribunalul a apreciat că instanța competentă în soluționarea cauzei era Judecătoria Tg.
Referitor la excepția prescripției extinctive, tribunalul a apreciat că nici aceasta nu este întemeiată, din moment ce reclamantul a avut atât proprietatea, cât și posesia asupra bunurilor ce fac obiectul litigiului, nepunându-se niciodată problema pierderii dreptului său de proprietate.
Cât privește celălalt aspect invocat de apelantă prin care a arătat că nu putea fi obligată să reconstruiască un alt imobil pe un alt teren ce urma să fie pus la dispoziție nu este întemeiat, din probele administrate în cauză rezultând că starea imobilelor este degradată, datorită benzilor transportoare a cărbunelui ce aparțin apelantei, iar zgomotul acestor benzi, la care se adaugă și cel al stației de concasare fac imposibilă locuirea în acest imobil a reclamantului în condiții de sănătate și siguranță.
Cum proprietatea reclamantului după apariția Decretului de expropriere nu a fost transmisă la expropriator, neavând loc o preluare efectivă, intimatul reclamant, în calitatea sa de proprietar al acestor imobile, are posibilitatea de a-și apăra dreptul său de proprietate, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâta SC SA, considerând-o nelegală și netemeinică.
O primă critică vizează faptul că intimatul reclamant nu are calitate procesuală activă, deoarece el nu mai este proprietarul imobilelor care au fost expropriate în baza Decretului Prezidențial nr. 278/12.11.1977, iar acesta putea să solicite despăgubiri în baza Lg. 10/2001.
Pe de altă parte, Judecătoria Tg. J nu era competentă să soluționeze o astfel de cauză, deoarece obiectul litigiului îl constituia un imobil expropriat înainte de anul 1989, iar procesele în materia exproprierii sunt de competența tribunalelor, ca primă instanță.
O altă critică vizează împrejurarea că recurentul nu locuiește în condiții de poluare, neavând domiciliul unde se aflau imobilele expropriate, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța, în baza cererii reconvenționale formulată, nu s-a pronunțat asupra restituirii despăgubirilor primite la data exproprierii, actualizată cu indicele de inflație.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate prevăzute în situațiile de la pct. 1-9.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că la fond intimata a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat, în cazul admiterii cererii de chemare în judecată, să fie obligat reclamantul să restituie despăgubirile primite la data exproprierii, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, către unitatea noastră.
Aceste aspecte din cererea reconvențională au fost invocate și în motivele de apel, însă instanța, în motivarea respingerii apelului, a omis să cerceteze acest motiv.
În consecință, având în vedere dispoz. art. 312 pct. 5 Cod pr. civ. urmează să admită recursul, să caseze decizia tribunalului și să trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj, pentru a se pronunța și asupra acestui motiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva deciziei civile nr. 412 din data de 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 2552 din data de 2 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./22.04.2009
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
