Obligație de a face. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 469
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier:
S-a luat în recursul declarat de Municipiul I împotriva deciziei civile nr. 331 din 3.04.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurent și avocat - pentru intimata
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la al patrulea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Consilier juridic depune la dosar delegație de reprezentare în instanță pentru recurent și înscrisuri cu privire la valoarea terenului din litigiu ca fiind de 63915,00 lei (adresa nr. 94580/2009 și fișa mijlocului fix), cu duplicat ce se înmânează apărătorului intimatei.
Instanța, față de valoarea indicată de reprezentantul recurentului, pune în discuția părților inadmisibilitatea căii de atac a recursului și acordă cuvântul asupra acesteia.
Consilier juridic arată că, având în vedere că valoarea imobilului este sub un miliar lei vechi, hotărârea trebuia atacată cu recurs și nu cu apel, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare. Învederează instanței că va depune la dosar concluzii scrise până la sfârșitul zilei.
Avocat solicită admiterea excepției.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta Iac hemat în judecată pârâtul Municipiul I, prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i atribuie în proprietate suprafața de 686. teren aferent imobilului de locuit, proprietatea sa din I,-.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că autoarea sa a fost chiriașă în imobilul de locuit din I,- din anul 1983 și, în continuare a fost ea, prin contract având închiriată atât locuința cât și terenul în suprafață de 686. În anul 1997 cumpărat locuința închiriată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 71/1997 și suprafața de 81. aferenți construcției.
A susținut reclamanta că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare,care s-au succedat în timp, ultimul fiind art. 9 și art. 33 din HG11/1997, în situațiile de vânzare a apartamentelor către chiriași se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului aferent, condiții în care ei trebuia să i se fi vândut întreaga suprafața de teren de 686. aferentă construcție și nu doar 81. ca fiind doar suprafața de sub construcție.
În drept reclamanta a invocat prevederile art. 26 din Legea nr.112/1995, Normele metodologice pt. aplic. Legea nr. 112/1995 și HG 11/1997.
Legal citat, pârâtul depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În cuprinsul întâmpinării pârâtul a susținut că Legea nr. 112/1995 reglementează situația juridică a imobilelor cu destinația de locuință, terenurile fiind exceptate de la vânzare, condiții în care nu are un temei legal pentru înstrăinarea către reclamantă a acelei suprafețe de teren; mai mult nu există vreo prevedere legală care să instituie obligația proprietarului actual de a vinde un imobil.
Pe cale de excepție pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că, în conformitate cu art. 26 alin. 3 din Legea 112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului, condiții în care calitatea procesuală ar reveni statului român, prin reprezentantul său legal.
În conformitate cu art. 137. proc. civ. în condiții de procedură completă și corect îndeplinită instanța de judecată a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive și a procedat la soluționarea acesteia:
Prin sentința civilă nr. 12840 din 6.11.2008 Judecătoria Iașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință a respins acțiunea civilă formulată de I, domiciliată în I,- în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I, prin Primar ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Municipiul I, prin Primar, să-i atribuie în proprietate suprafața de 686. teren aferent imobilului de locuit, proprietatea sa din I,-, motivat de faptul că autoarea sa a fost chiriașă în imobilul de locuit din I,- din anul 1983 și în continuare a fost ea, prin contract având închiriată atât locuința cât și terenul în suprafață de 686. În anul 1997 cumpărat locuința închiriată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 71/1997 și suprafața de 81. aferenți construcției, însă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare,( care s-au succedat în timp, ultimul fiind art. 9 și art. 33 din HG 11/1997)în situațiile de vânzare a apartamentelor către chiriași se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului aferent, condiții în care ei trebuia să i se fi vândut întreaga suprafața de teren de 686. aferentă construcție și nu doar 81. ca fiind doar suprafața de sub construcție.
În primul rând, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată ( pârâtul) și C care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Cu alte cuvinte, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în procesul civil.
Astfel, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Reclamantul, fiind C care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cat și pe cea pasivă.
Calitatea procesuală se analizează în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiție, precum și în condiția unei identități între persoana pârâtului și persoana celui obligat în raportul de drept substanțial.
Or, în cauză, raportat la art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului, condiții în care calitatea procesuală ar reveni statului român, prin reprezentantul său legal.
Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 331 din 3.04.2009 a admis apelul declarat de către reclamanta -I și a desființat sentința judecătoriei.
A fost respinsă excepția de lipsă calitate procesuală pasivă și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iași.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că art. 26 alin 3 din Legea 112/1995 reglementează situația juridică a suprafețelor de teren care depășesc suprafața aferentă construcțiilor. Nu este insă ipoteza terenului asupra căreia se poartă litigiul de față și cu privire la care susține reclamanta că este teren aferent construcției pe care a cumpărat-
Susținerea reclamantei este confirmată prin mențiunile fișei de calcul nr. 18813 din 22.11.1995 (fila 14 dosar) in care, la rubrica nr. 15 denumită "curte și grădină aferentă locuinței închiriate", este înscrisă suprafața de 686 mp.
În consecință terenul nu este excedentar categoriei legale de teren aferent construcției, iar soluția instanței de fond de stabilire a calității procesuale prin raportare la art. 26 alin 3 din Legea 112/1995 este nelegală.
Municipiul I, prin Primar, declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, se susține că tribunalul a interpretat greșit noțiunea de teren aferent construcției, reținând că suprafața de 686 reprezintă curtea și grădina aferentă locuinței închiriate, nefiind teren excedentar categoriei de teren aferentă construcției.
Învederează recurenta că nu mențiunea de pe fișa de calcul este înscrisul care conferă terenului din litigiu caracterul de teren aferent construcției, ci, conform literaturii de specialitate, prin teren aferent se înțelege terenul de sub construcție și calea de acces spre aceasta.
Recurenta mai arată că, în raport de această definiție, numai suprafața de 81. este teren aferent construcției și a și fost vândută - reclamantei, diferența de teren de 686. rămânând în proprietatea statului, potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995.
Legal citată, intimata nu formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din 30.10.2009, Curtea din oficiu invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului raportat la valoarea terenului din litigiul dedus prezentei judecăți și la prevederile art. 182 ind. 1 Cod procedură civilă.
Recurentul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise solicitând să se constate admisibilitatea recursului.
Apreciază recurentul că instanța de recurs trebuie să analizeze, în raport de principiul legalității căilor de atac, dacă instanța inferioară a calificat corect calea de atac cu care a fost sesizată și, în caz contrar, să dea ea calificarea, în condițiile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, după care să trimită cauza pentru judecarea recursului la instanța competentă, potrivit art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
Intimata a solicitat admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, conform prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, Curtea reține că aceasta este întemeiată.
În acest sens, Curtea constată că, prin cererea cu care a investit instanța de fond, - Ias olicitat obligarea Municipiului I, prin primar, de a- atribui în proprietate suprafața de 686. teren, situat în I,-, conform Legii nr. 61/1990, Legii nr. 112/1995 și HG nr. 11/1997, HG nr. 20/1996.
Curtea apreciază că finalitatea urmărită prin promovarea acestei acțiuni constă în sporirea patrimoniului reclamantei cu suprafața de 686 teren.
Față de această finalitate, litigiul dedus judecății este unul patrimonial.
Din adresa nr. 94560/29.10. 2009, înaintată de Municipiul - Direcția de Administrare a Public și Privat rezultă că suprafața de 686 teren are o valoare de inventar de 63915 lei.
Potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect au o valoare de până la 100 000 lei.
Raportat la aceste texte, rezultă că hotărârea dată în primă instanță în prezenta cauză este spusă numai căii de atac a recursului, cale de atac care se soluționează de tribunal, conform art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Astfel, dacă, potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului, iar recurentul a uzat de această cale de atac, ce a fost soluționată de tribunal, el nu mai poate exercita un nou recurs la curtea de apel.
Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din doi judecători și nu în complet de trei judecători nu este de natură să confere recurentului dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II- Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul I, prin primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul I împotriva deciziei civile nr. 331 din 3.04.2009 a Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
27.11.2009
Tribunalul Iași
Jud.
jud.
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Viorica
