Obligație de a face. Decizia 471/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 471/
Ședința publică din 12 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva deciziei civile nr.216/A din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimatul-reclamant Cabinet Medical Veterinar-Doctor, în baza împuternicirii avocațiale nr.101/2008, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual, lipsind recurenta-pârâtă Agenția Domeniului Statului.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a ordinului de plată nr.2198/2008, pentru achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul registratură, relațiile solicitate la termenul anterior, precum și note de ședință din partea intimatului-reclamant.
Apărătorul intimatului-reclamant precizează că a luat cunoștință de relațiile depuse la dosar și, în raport de răspunsul Agenției Domeniului Statului, solicită admiterea probei cu înscrisuri, în sensul emiterii unei adrese către recurenta-pârâtă pentru a depune la dosar dovezile referitoare la faptul că a solicitat notificatorului să depună actele necesare, așa cum prevede Legea nr.10/2001. Mai arată că la dosar nu există decizia primăriei, iar notificarea a fost transmisă la de 3 ani.
Curtea, față de relațiile și actele depuse la acest termen, privește cererea privind administrarea probei cu înscrisuri ca neîntemeiată și o respinge ca atare.
Apărătorul intimatului-reclamant arată că la dosar nu se află decizia primăriei prin care s-a respins notificarea și este împotriva prevederilor stabilite de legile aplicabile acestui teren și solicită administrarea probei cu înscrisuri în baza dispozițiilor art.1 alin.4 din nr.OUG89 cum a fost modificată prin Legea nr.387, care prevede că bunurile imobile fac obiectul vânzării după clarificarea situației juridice și după întabulare. Notificarea a fost respinsă o dată pe motiv că terenul nu face obiectul Legii 10/2001 și a Legii nr.18/1991 și apreciază că s-a stabilit situația juridică a terenului.
Pentru aceleași considerente, expuse mai sus, curtea respinge și această probă.
Apărătorul intimatului-reclamant precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant Cabinet Medical Veterinar-Doctor, solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor prezentate în scris și susținute oral în ședința publică, cu cheltuieli de judecată. Arată că a depus la dosar toate actele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Motivul de recurs este mincinos, în sensul că intimatul nu ar fi depus toate înscrisurile necesare vânzării. În toate notele de ședință a arătat pe larg că s-a clarificat situația juridică a terenului. . este o operațiune ulterioară clarificării situație juridice a terenului și este făcută pe numele persoanei din 2005. În adresa Primăriei se arată motivul respingerii notificării și arată că terenul face obiectul Legii 18/1991. Consideră că nici recurentul, dacă va ajunge la soluționarea notificării nu va putea găsi altă concluzie cu privire la situația juridică. Și prin deciziile judecătorești depuse la dosar în mod irevocabil s-a stabilit că terenul nu face obiectul Legii 10/2001. Apreciază că nimic nu împiedică recurenta să procedeze la vânzarea terenului, obligație prevăzută de lege în sarcina sa.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PITEȘTI sub nr-, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. a solicitat obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului să-i vândă imobilele situate în, str.-.- nr. 5, județul V, compuse din clădire în suprafață de 101. și teren aferent în suprafață de 926,05. cu nr. cadastral 1168, astfel cum sunt identificate în CF nr.1271 orașului, la prețul stabilit de evaluatorul Reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâtei la daune cominatorii în valoare de 50 de lei/zi, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației, cât și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că potrivit art.3 din nr.OUG89/2004 avea dreptul să cumpere imobilele care formează obiectul contractului de concesionare nr.10/28.04.2000, modificat prin actul adițional nr.2/18.04.2005, contract în care are calitatea de concedent Agenția Domeniilor Statului. A formulat cerere de cumpărare înregistrată la sub nr.2161/25.03.2005, cerere la care au fost anexate toate documentele cerute de lege în acel moment. Ulterior, în conformitate cu modificările aduse prin Legea nr.378/2005 la nr.OUG89/2004, a făcut dovada faptului că a fost clarificată situația juridică a imobilelor și acestea au fost înscrise în cartea funciară, având drept proprietar Agenția Domeniilor Statului. Cât privește obligarea pârâtei la daune cominatorii, reclamantul a arătat că cererea de cumpărare a fost depusă cu mai bine de doi ani în urmă, iar tergiversarea îndeplinirii obligației de către pârâtă este de natură să-i producă prejudicii.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința civilă nr.25/F/2007, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând că, potrivit art.1 pct.1 Cod procedură civilă, competența soluționării litigiilor reglementate de Legea nr.236/2006, revine judecătoriei în primă instanță.
Prin sentința civilă nr.310 din 01 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar Doctor în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului și obligată pârâta să vândă reclamantului imobilele situate în, str. -.- nr.5, județul V, compuse din clădire în suprafață de 926,05 cu numărul cadastral 1168, astfel cum sunt identificate în nr.1271 al orașului la prețul stabilit în raportul de evaluare efectuat de
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la daune cominatorii în valoare de 50 lei/zi, iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 1508,3 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat).
În argumentarea soluției date, instanța de fond a reținut în esență, că la data de 28.04.2000, între Ministerul Agriculturii și Alimentației pe de o parte, și dr. pe de altă parte, s-a încheiat contractul de concesionare nr.10, având ca obiect clădirea în suprafață de 101. și terenul aferent clădirii, exclusiv suprafața ocupată de clădire 825. situat în,-.
La data de 18.04.2005 s-a încheiat actul adițional nr.2 la contractul de concesionare, prin care a fost modificat acest contract, în sensul că a dobândit calitatea de concedent Agenția Domeniilor Statului, iar cea de concesionar Cabinet Medical Veterinar dr.. Imobilul a fost înscris în cartea funciară nr.1271 orașului, cu nr. cadastral 1168, având drept proprietar Agenția Domeniilor Statului. La solicitarea, a efectuat un raport de evaluare, stabilind prețul de piață al imobilelor.
S-a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile stabilite de nr.OUG89/2004 pentru vinderea prin atribuire directă concesionarului, a imobilelor care formează obiectul contractului de concesiune nr.10 din 28.04.2000, care apar în anexa la nr.OUG89/2004 la poziția 1 județul Prețul va fi cel stabilit prin raportul de evaluare efectuat de evaluatorul, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat imediat după efectuarea raportului de evaluare din culpa pârâtei, condițiile pentru vânzare fiind îndeplinite încă de atunci.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în valoare de 50 de lei pe zi până la îndeplinirea obligației, instanța a reținut că pentru neexecutarea obligației de a face, reclamantul poate proceda în conformitate cu art.5803alin.1 Cod procedură civilă, în faza de executare silită și poate sesiza instanța pentru ca aceasta să-l oblige pe debitor la plata unei amenzi civile, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal Agenția Domeniilor Statului, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, susținând în esență, că instanța de fond a dispus obligarea sa la vânzarea imobilelor în care se desfășoară activități de asistență sanitar-veterinară, conform prevederilor nr.OUG89/2004, dar fără ca intimatul să depună la dosar întreaga documentație așa cum i se pusese în vedere și în procedura prealabilă administrativă parcursă.
În concret, intimatul trebuia să mai depună: certificat fiscal eliberat de Primăria orașului, certificat fiscal eliberat de V, adresă de la Primăria din care să rezulte că bunurile imobiliare nu sunt litigioase, adică nu există cereri de retrocedare în baza Legii nr.10/2001 și a Legii nr.247/2005 și documentația cadastrală.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.216/A din 07 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că, n apel, intimatul și-a completat întreaga documentație, anexând actele solicitate, astfel că îndeplinește condițiile legale de cumpărare a spațiului în care desfășoară activități sanitar-veterinare, în baza contractului de concesiune nr.10/28.04.2000.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs pârâta Agenția Domeniilor Statului, invocând următoarele motive:
Hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea formelor de procedură și cu aplicarea greșită a legii (motive prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă).
Recurenta-pârâtă susține că a învederat instanței de fond și instanței de apel faptul că intimatul-reclamant nu și-a îndeplinit obligațiile privind întocmirea dosarului de vânzare a Circumscripției Sanitar Veterinare, județul V, în sensul că nu a depus actele prevăzute la punctul 4 din procesul-verbal de negociere nr.42360/07.06.2007 (proces-verbal pe care reclamantul nu l-a mai semnat), acte solicitate reclamantului și prin adresa nr.44071/01.11.2007, instanța de fond a ignorat aceste apărări ale pârâtei, iar instanța de apel a considerat că această apărare nu este fondată întrucât intimatul-reclamant a completat întreaga documentație, anexând actele solicitate de pârâtă prin adresa nr.44071/01.11.2007, astfel că îndeplinește condițiile legale de cumpărare a spațiului în care își desfășoară activitatea sanitar-veterinară, în baza contractului de concesiune nr.10/28.04.2000.
Se susține că motivarea instanței de apel este nelegală și netemeinică, întrucât pârâta a fost îndreptățită să respingă cererea intimatului-reclamant de a vinde imobilul aferent Circumscripției Sanitare Veterinare, județul
Prin depunerea actelor de către intimatul-reclamant abia în fața instanței de apel, acesta a recunoscut că nu a depus actele solicitate de către pârâtă și pe cale de consecință din propria culpă nu a putut cumpăra imobilul aferent Circumscripției Sanitare Veterinare, județul
Mai mult, actele pe care intimatul-reclamant le-a depus în fața instanței de apel nu au fost comunicate pârâtei pentru a le putea combate, neavând cunoștință de conținutul acestora.
Conform art.292 Cod procedură civilă, intimatul-reclamant nu putea să se folosească înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Se menționează că nici până în prezent intimatul-reclamant nu a depus actele solicitate de pârâtă prin procesul-verbal nr.42360/07.06.2007 și adresa nr.44071/01.11.2007.
Mai arată recurenta că, deși a depus la dosar acte din care rezultă că a comunicat intimatului-reclamant faptul că, trebuie să mai depună niște documente pentru a putea vinde Circumscripția Sanitar Veterinară, județul V, acesta nu a făcut dovada depunerii actelor solicitate de la sediul
Pentru ca instanța de fond să admită acțiunea formulată de intimatul-reclamant și pentru ca instanța de apel să respingă apelul formulat de pârâtă, intimatul-reclamant trebuia să facă dovada depunerii actelor solicitate de pârâtă la sediul acesteia și nu să le depună pentru prima dată în fața instanței de apel.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului aferent Circumscripției Sanitare Veterinare, județul V, se consideră că, în situația în care pârâta ar fi obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare în condițiile impuse de reclamant, instanța s-ar subroga în drepturile și obligațiile pârâtei.
Se arată că, atât din practica judiciară cât și din legislația în vigoare, instanța nu se poate substitui părților la încheierea unui act juridic, acesta fiind atributul exclusiv al părților contractante.
În situația în care instanța ar obliga recurenta-pârâtă la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a imobilul aferent Circumscripției Sanitare Veterinare, județul V, acest contract ar fi lovit de nulitate absolută, întrucât nu exista acordul de voință al pârâtei.
De asemenea, se arată că nr.OUG89/2004 nu instituie obligația pârâtei de a vinde bunurile imobile în care se desfășoară activități de asistență sanitar-veterinară, ci doar posibilitatea.
Mai mult, conform Legii nr.387/2005 privind aprobarea nr.OUG115/2005 pentru modificarea nr.OUG89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfășoară activități de asistență sanitar-veterinară, "unurile imobile - clădiri și terenuri aferente -, prevăzute în anexă, care fac obiectul reglementării Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și a celorlalte acte normative în materia proprietății vor fi vândute după clarificarea situației juridice a acestora și intabularea în cartea funciară, potrivit legislației în vigoare".
Se menționează că prin adresa nr.18556/18.12.2007 Primăria, județul V, a comunicat că terenul aferent Dispensarului Veterinar a fost solicitat de către doamna în baza Legii nr.247/2005, cerere ce se află în curs de soluționare la Comisia Locală de aplicare a Legilor de Fond Funciar, județul
Mai mult, Direcția Sanitar Veterinară V, a comunicat pârâtei spre competentă soluționare notificarea formulată de doamna în baza Legii nr.10/2001, notificare prin care a solicitat imobilului situat în,- în suprafață de 1.000 teren intravilan.
Având în vedere că pentru imobilul aferent Circumscripției Sanitare Veterinare, județul V, există formulate cereri de restituire întemeiate pe dispozițiile Legii nr.247/2005 și Legii nr.10/2001, recurenta susține că nu poate fi obligată să vândă aceste bunuri atâta timp cât pentru aceste bunuri există cereri de restituire formulate în baza unor legi speciale, în caz contrar încălcându-se prevederile legale în materie (Legea nr.387/2005), iar actul juridic încheiat ar fi lovit de nulitate absolută.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului și în principal casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât actele depuse de intimatul-reclamant în fața instanței de apel nu i-au fost comunicate, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii primului capăt de cerere al acțiunii reclamantului, ca fiind netemeinic și nelegal.
În drept, ecursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, Legea nr.268/2001, cu modificările ulterioare, nr.HG626/2001, Legea nr.387/2005 și nr.OUG89/2004.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Una din criticile formulate de recurentă vizează nelegalitatea hotărârilor pronunțate sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor Legii nr.387/2005, care interzic vânzarea imobilelor în care se desfășoară activități de asistență sanitar-veterinară înainte de clarificarea regimului juridic al acestora.
Prin Legea nr.387/2005, s-a aprobat Ordonanța de urgență a Guvernului nr.115 din 14 iulie 2005 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfășoară activități de asistență sanitar-veterinară care prevede că, "la articolul 1, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins: "Bunurile imobile - clădiri și terenuri aferente -, prevăzute în anexă, care fac obiectul reglementării Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și a celorlalte acte normative în materia proprietății vor fi vândute după clarificarea situației juridice a acestora și intabularea în cartea funciară, potrivit legislației în vigoare".
Deși s-a susținut constant de pârâtă atât în apel cât și în recurs că foștii proprietari au solicitat restituirea imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, instanțele nu au fost preocupate să clarifice acest aspect, esențial de altfel în soluționarea pricinii.
Din adresa nr.18556/2007, emisă de Primăria orașului, rezultă că "terenul aferent Dispensarului veterinar a fost solicitat de către doamna în baza Legii nr.247/2005 prin cererea nr.9477/2005, cerere ce se află în curs de soluționare la Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului funciar".
La data de 10 martie 2009, aceeași primărie comunică instanței stadiul soluționării cererii de retrocedare, arătând că, "s-a discutat în principiu despre oferirea unui alt amplasament în compensare petentei pentru terenul în suprafață de 926, "urmând ca în cel mai scurt timp această propunere să fie înaintată și Comisiei Județene V".
Același imobil a fost solicitat de fosta proprietară și prin notificarea nr.356/2001, care așa cum rezultă din adresa nr.12377/2009, emisă de recurentă, ce se află în curs de soluționare.
Din înscrisurile la care am făcut referire rezultă cu certitudine că în prezent situația juridică a imobilului nu este clarificată, cererile de restituire formulate atât în baza Legii nr.18/1991, republicată, cât și ale Legii nr.10/2001, modificate prin Legea nr.247/2005 nefiind soluționate.
Sub acest aspect recursul este fondat, soluțiile instanțelor de fond fiind pronunțate cu aplicarea greșită a art.1 din nr.OUG89/2004 modificată prin Legea nr.387/2005, precum și ale art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 care statuează că, "sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea,. a bunurilor imobile notificate potrivit prezentei legi".
Urmează ca, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, să fie admis recursul și modificată decizia în sensul admiterii apelului cu consecința respingerii acțiunii.
Față de soluția pronunțată nu se mai impune analizarea celorlalte critici, care privesc fondul cauzei, atâta timp cât cererea reclamantului apare ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva deciziei civile nr.216/A din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul CABINET MEDICAL VETERINAR DOCTOR.
Modifică decizia în sensul că admite apelul și pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./23.03.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Florinița Ciorăscu, Corina Pincu
