Obligație de a face. Decizia 472/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.472
Ședința publică din data de 4 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B, Cartier V,.22,.B,.32, județ B, împotriva sentinței civile nr.59 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, cu sediul în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă personal, lipsind intimata-pârâtă Primăria comunei.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în raport de dispozițiile Decretului nr.92/1976, care este încă în vigoare, iar recurenta având cuvântul apreciază că Tribunalul Buzău și nu judecătoria este competent să soluționeze cauza pe care a formulat-o, ca instanță de fond.
Solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar și pe fond admiterea acțiunii.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se reconstituie vechimea în muncă a reclamantei pe perioada lucrată între 1.01.1971 și 31.01.1972, la fostul CAP.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1991 predat carnetul de muncă la Camera de Muncă B, iar în anul 1999, când din motive obiective vrut să îl ridice, a constatat că acesta a fost pierdut de către lucrătorii camerei de muncă, motiv pentru care a publicat în Monitorul Oficial pierderea carnetului de muncă.
mai susținut reclamanta că a reconstituit toată perioada lucrată, cu excepția intervalului de timp 1.01.1971 - 31.01.1972, când a lucrat la CAP, județ P, arhiva CAP fiind deteriorată din cauza precipitațiilor, iar primăria localității eliberând reclamantei o adeverință în vederea reconstituirii vechimii în muncă.
Legal citată, Primăria comunei nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea formulată și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventuale apărări.
În cauză au fost administrate, la solicitarea reclamantei, probe cu înscrisuri, fiind audiată, la cererea reclamantei și martora.
Prin sentința civilă nr.59/30.01.2008 Tribunalul Buzăua respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că legiuitorul a prevăzut posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă conform procedurii instituite prin Decretul nr.92/1976, rămas în vigoare până la 1.01.2009, instituția care este abilitată să reconstituie vechimea în muncă fiind comisia constituită în acest sens pe lângă consiliul județean de la domiciliul solicitantului.
S-a mai arătat că împotriva măsurii dispuse de această comisie, petentul poate formula plângere la judecătorie, iar împotriva hotărârii acestei instanțe se poate formula recurs la tribunal, astfel încât reclamanta nu se poate adresa direct instanței de judecată pentru reconstituirea vechimii în muncă.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca netemeinică.
Susține recurenta că la dosarul cauzei a depus adeverința de la CAP, având nr.2042/26.09.2007, din care rezultă că arhiva CAP a fost deteriorată din cauza precipitațiilor, adeverința nr.599/12.04.2006 din care reiese perioada în care recurenta a fost retribuită în norme convenționale, precum și adeverința de la Direcția Agricolă a județului P, din care rezultă că în arhiva acesteia nu sunt statele de plată ale lucrătorilor cu studii medii.
De asemenea, recurenta a prezentat copie de pe cartea de muncă a numitei, ce a fost audiată în cauză, ca martoră, susținându-se de către recurentă că în perioada în care a lucrat la CAP au fost plătite cu salariu numai trei persoane, și anume: șeful contabil, martora audiată în cauză și recurenta, care pe atunci se numea G.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata -pârâtă Primăria comunei nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul formulat.
La termenul din 4 aprilie 2008, în ședință publică, Curtea pus în discuție competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în raport de prevederile Decretului nr.92/1976.
Astfel, se constată că prima instanță, după ce a administrat în cauză probele solicitate de reclamantă, cu înscrisuri și proba testimonială, a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, practic, pe cale de excepție, invocând în argumentarea soluției dispozițiile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Or, pentru a se pronunța cu privire la acțiunea promovată, trebuia ca tribunalul să fie competent material să soluționeze cauza în primă instanță, situație ce nu se regăsește în speță.
Procedura reconstituirii vechimii în muncă este reglementată de art.14 - 17 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, stipulându-se la art.296 alin.2 Codul muncii că cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr.92/1976, cu modificările ulterioare - abrogare ce va avea loc pe data de 1.01.2009, conform art.298 alin.3 Codul muncii - se vor soluționa potrivit acestui act normativ.
La art.17 alin.2 din Decretul nr.92/1976 se prevede că împotriva procesului-verbal al comisiei, care este constituită și funcționează potrivit art.15 din același act normativ, solicitantul sau unitatea unde lucrează acesta se va putea adresa, cu plângere, judecătoriei în a cărei rază teritorială funcționează comisia - respectiv comisia competentă, după locul unde solicitantul își are domiciliul, conform art.16 alin.1 din același act normativ - în termen de 15 zile de la comunicare, hotărârea judecătoriei fiind definitivă.
În consecință, în mod greșit Tribunalul Buzăua procedat, prin sentința atacată în recursul de față, la soluționarea cauzei ca instanță de fond, art.2 pct.1 lit.c Cod pr.civilă stabilind că tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, competența de soluționare a pricinii revenind, în raport de considerentele mai sus arătate, Judecătoriei Buzău.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul reclamantei ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, în cauză fiind incident motivul de casare a sentinței prev. de art.304 pct.3 Cod pr.civilă, iar conform art.312 alin.2, 3 și 6 Cod pr.civilă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la udecătoria Buzău.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B, Cartier V,.22,.B,.32, județ B, împotriva sentinței civile nr.59 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria comunei, cu sediul în comuna, județ P și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare la udecătoria Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
--- - - - -
fiind plecată din instanță
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/ 3 ex./30.04.2008
/FA
Trib.B nr-
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
