Obligație de a face. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 48/
Ședința publică din 14 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții: și, împotriva deciziei civile nr.288 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/14.02.2008, emisă de Cabinetul individual-Baroul B, recurenta-pârâtă prin același apărător și intimatul-reclamant -.G, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.3/17.01.2008, emisă de Cabinetul individual-Baroul
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 0,15 lei-timbru judiciar și cu 10,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform chitanței depusă la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin intermediul serviciului registratură, recurentul-pârât a depus la dosar note de ședință și cerere de înscriere în fals, în două exemplare, precum și un set de 8 fotografii.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților admisibilitatea recursului de față, în raport de dispozițiile art. 2821(1) Cod procedură civilă.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți și, solicită scoaterea dosarului de pe rol și trimiterea cauzei spre soluționare la tribunal, instanță competentă să judece recursul, în compunere legală. În sensul celor susținute depune la dosar concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant -.G, susține că, în raport de obiectul și valoarea litigiului, recursul de față este inadmisibil și solicită respingerea lui, cu obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.615 din 8 martie 2007, Judecătoria Câmpulunga admis acțiunea prin care reclamantul -.G solicitase obligarea pârâților și de a-și demola construcțiile edificate pe terenul proprietatea sa cu întinderea de 10,5 mp. sau alternativ să-i plătească reclamantului valoarea manoperei de demolare, stabilită de instanță la suma de 1.050 lei. Au fost totodată obligați pârâții la plata sumei de 510 lei cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că reclamantul este proprietarul terenului de 1.800 mp. cămin de casă situat în comuna, județul A ce se învecinează pe latura de sud cu pârâtul.
Acesta, deși somat de către autoritățile locale ale comunei să sisteze lucrările începute pe terenul reclamantului, fiind amendat în condițiile Legii nr.50/1991, a edificat, împreună cu, o șatră de lemne, pe care cea din urmă s-a arătat de acord să o demoleze.
Expertiza întocmită în cauză a constatat că edificiile au fost durate pe proprietatea reclamantului, situație în care acțiunea a fost admisă în condițiile art.1075 și art.1076 Cod civil, dându-se posibilitatea reclamantului de a efectua el însuși demolarea pe cheltuiala pârâților.
Apelul declarat de către pârâți prin care a fost criticată sentința ca netemeinică și nelegală, a fost respins, prin decizia civilă nr.288/4 octombrie 2007 Tribunalului Argeș.
În motivare, s-a reținut în fapt că excepția de inadmisibilitate a acțiunii de demolare fără existența uneia și în revendicare este nefondată, câtă vreme pârâții nu contestă dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului.
Cât despre prestația pozitivă în ceea ce privește obligația de demolare, s-a arătat că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
Totodată, criticile aduse raportului de expertiză întocmit în fața primei instanțe de fond au fost constatate neavenite, câtă vreme cu prilejul discutării lucrării de expertiză nu s-a invocat nulitatea relativă în ceea ce privește specialitatea, chestiune ce a fost considerată o achiesare tacită asupra lucrării de topografie efectuată de către un expert agronom.
Pe de altă parte, nu s-a invocat vreo vătămare prin depășirea competențelor expertului.
În sfârșit asupra situației de fapt, tribunalul a reluat spre examinare atât raportul de expertiză cât și schița terenului depusă de către pârâți și a constatat că într-adevăr construcțiile sunt amplasate pe terenul reclamantului, situație ce contrazice declarațiile martorilor ce au pretins că ele s-ar afla pe același aliniament cu alte edificii ale pârâților.
Aceleași concluzii s-au contestat a se desprinde și din hotărârea de partaj și schița cadastrală care de altfel au fost avute în vedere și în fața primei instanțe de fond.
Împotriva deciziei, în termen, au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru greșita acordare a mai mult decât s-a cerut sub aspectul soluționării excepției de inadmisibilitate a acțiunii formulate de către reclamant, care nu a înțeles să cheme în judecată pe toți coindivizarii din titlul de proprietate al autorului său, dar și dat fiind că reclamantul a formulat singur această acțiune în revendicare deși nu deține un drept exclusiv și determinant asupra terenului.
În acest sens, se invocă un înscris nou, emis la data de 2 octombrie 2007, mai înainte ca tribunalul să se fi pronunțat prin decizia sa, prin care Primăria ar fi adeverit cum că pârâții nu ocupă vreo parte din proprietatea reclamantului.
Se mai critică modul de numire al expertului, concluziile lucrării întocmită de acesta, se pretinde că, în afară de necompetența materială a expertului, acesta ar fi înscris constatări false în lucrare, nerespectarea procedurii cu prilejul discutării raportului de expertiză în fața primei instanțe de fond, greșita respingere a cererii de suplimentare a probelor făcută în apel, neluarea în considerare a apărărilor și motivelor de apel, necuprinderea motivelor pe care hotărârea se sprijină și inserarea de motive contradictorii și străine de natura pricinii, greșita interpretare a actului și schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, lipsa de temei legal și încălcarea și aplicarea greșită a legii în pronunțarea hotărârii, lipsa incidenței dispozițiilor art.1075-1076 Cod procedură civilă, în lipsa dovedirii de către reclamant a dreptului său de proprietate, necitarea părților de către expert cu prilejul deplasării la locul efectuării lucrării, nedepunerea acesteia cu 5 zile înainte de termenul de judecată, ignorarea de către instanță a situației pârâților, respectiv a faptului că nu au beneficiat de apărare calificată, ceea ce a condus la încălcarea dreptului lor la apărare, dar și a dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă, nearătarea motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței printr-o motivare sumară și confuză, neanalizarea unui capăt de cerere, respectiv a motivului de apel prin care s-a arătat că cei doi pârâți nu s-au bucurat de judecarea unui proces în mod echitabil, asigurarea dreptului la apărare.
În susținerea recursului au fost depuse copia sentinței civile nr.2319/29 noiembrie 2006, adeverința nr.4697 din 2 octombrie 2007, fotocopia unei schițe ce poartă un aviz din anul 1972 dat de către Consiliul Popular Județean A, cereri adresate Judecătoriei Câmpulung și copii ale actelor întocmite în dosarul de față în această instanță și aflate deja la dosar.
În ședința publică din data de 24 ianuarie 2008, recurentului i-a fost încuviințată cererea de angajare a unui apărător care în sprijinirea motivelor de recurs a depus o serie de planșe foto despre care a pretins că ar viza situația construcțiilor în litigiu și a formulat o cerere de înscriere în fals împotriva raportului de expertiză întocmit în fața primei instanțe de fond, solicitând înaintarea dosarului la procuror pentru a se efectua cercetări sub aspectul infracțiunilor de fals și mărturie mincinoasă, dar și al celor de instigare la fals și mărturie mincinoasă, față de expertul cauzei și respectiv reclamant.
Înainte de a se trece la discutarea admisibilității cererii de probe asupra falsului, Curtea în ședința publică de astăzi, 14 februarie 2008, pus în discuția părților admisibilitatea căii de atac.
Potrivit dispozițiilor art.2821alin.1, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de un miliard lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față, obiectul litigiului îl constituie demolarea construcției edificată de către pârâți pe proprietatea reclamantului.
Această construcție, la fel ca și operațiunea de desființare a ei sunt bunuri evaluabile, situație ce poate fi observată cel mai simplu în ipoteza juridică a pe proprietatea altuia, când se pune problema valorii manoperei și materialelor sau a sporului adus proprietații.
În cauza de față, această manoperă de demolare a și fost stabilită prin expertiză la valoarea de 1.050 lei, deci sub valoarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă.
Prin urmare, criteriul avut în vedere de legiuitor se întâlnește și în pricina de față, operațiunea de demolare ce se solicită și respectiv, fiind de o valoare mai mică de un miliard lei, motiv pentru care, constatăm că în cauză soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
În această situație, hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de disp.art.299 alin.1 Cod procedură civilă, ea nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă, motiv pentru care ea are a fi respinsă, fără ca aceasta să semnifice îngrădirea liberului acces la justiție sau de încălcare a dreptului la un proces echitabil. Aceasta, pentru că pricina s-a bucurat de dublul grad de jurisdicție pe care legiuitorul i l-a prevăzut, apelul fiind, chiar mai permisiv în privința termenelor de motivare, a probelor ce pot fi administrare, decât recursul.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul civil declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.288 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul -..
Obligă pe pârâți să plătească intimatului-reclamant suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./19.02.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
