Obligație de a face. Decizia 4816/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2535/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4816R
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.181 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI, având ca obiect-obligație de a face acordarea a 3 zile în plus la concediul legal de odihnă.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentință civilă nr.181 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, și, împotriva pârâților Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției și au fost obligați pârâții să acorde reclamanților câte 3 zile de concediu de odihnă în plus față de cel acordat până în prezent pentru anul 2008 și pentru viitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, otrivit p. art.65 din Legea nr.567/2004 reclamanții beneficiază de 30 zile de concediu plătit de odihnă, această normă fiind derogatorie parțial de la dispozițiile art.140 alin.1 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, în sensul că durata concediului este prevăzut în lege și nu se negociază conform art.140 alin.2 din Codul Muncii privind plafonul minim de 20 zile.
Totuși această prevedere nu înlătură celelalte dispoziții ale Codului Muncii unde la art.142 este prevăzut că salariații care lucrează în condițiile grele beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare, dispoziția legală fiind de această dată imperativă și nu facultativă dacă este întrunită condiția "condițiile grele".
Reclamanții au dovedit existența condițiilor grele prin depunerea la dosar a Ordinului Ministerului Justiției nr.910/C/2007 și anexei nr.1 la acest ordin, din care rezultă că judecătorii își desfășoară activitatea în condiții de muncă, grele, vătămătoare și periculoase. Prin acest ordin se acordă și un spor de 15% din salariul de bază.
Odată stabilit faptul că judecătorii lucrează în condiții grele și vătămătoare, angajatorul (Ministerul Justiției) pe lângă sporul salarial era obligat să acorde și zilele de concediu suplimentare expres prevăzute de legea generală, față de care nu există dispoziții derogatorii.
Zilele de concediu de odihnă suplimentare nu sunt reglementate de Legea nr.303/2004 care nu are nici dispoziții derogatorii.
Fiind prevederi cu caracter imperativ angajatorul nu le poate înlătura și era obligat să le acorde.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, în termen legal pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, care întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. a susținut că instanța de fond, în baza art.142 din Codul Muncii, în mod greșit, a admis cererea reclamanților, acordându-le acestora un concediu suplimentar de 3 zile, în afara concediului de odihnă anual prevăzut de art.65 alin.1 din Legea nr.567/2004.
Potrivit art. 65 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar"(1) personalul auxiliar de specialitate beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare."
Având în vedere că textele de lege enunțate mai sus sunt dispoziții cu caracter special, potrivit principiului "specialia generalibus derogant", acestea au prioritate față de dispozițiile din Codul Muncii. Reclamanții nu pot invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii din moment ce actele normative speciale nu reglementează zile de concediu suplimentare pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
De altfel, în acest sens invocăm art.1 alin.2 din Codul Muncii: "Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii."
Recurentul a mai invocat aplicabilitatea dispozițiilor art.1 alin.2 și a art. 295 din Codul Muncii stabilește că: "Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."
Acordarea unui număr de 3 zile la concediul de odihnă nu are un temei legal, atâta timp durata concediului de odihnă a fost fixată de legiuitor, instanța de fond neavând dreptul de a modifica actele normative aplicabile întrucât ar intra în competența altei puteri, respectiv a puterii legislative.
Mai mult Curtea Constituțională ale cărei decizii sunt general obligatorii a reținut că beneficiul unor sporuri întemeiate pe discriminare, nu constituie un drept constituțional fundamental și, prin urmare doar legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori săi înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada și categoria de salariați cărora le acordă, invocându-se și deciziile nr.818, 819, 820 și 821 ale Curții Constituționale din data de 3 iulie 2008, prin care s-au admis excepțiile de neconstituționale a prevederilor art.1, art.2 alin.3, art.27 alin.1 din OG nr.137/2000.
Mai mult, prin Decizia nr.1325/4.12.2008, Curtea Constituțională a constatat că înțelesul dispozițiilor OG nr.137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești, competența de a desființa normele juridice sau de a le substitui cu normele cuprinse în actele normative, este neconstituțional, încălcând principiul separației puterilor în stat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Astfel, Curtea reține că intimații încadrați ca personal auxiliar de specialitate, personal conex și personal contractual în cadrul Tribunalului Călărași, sunt îndreptățiți potrivit art.65 alin.1 din Legea nr.567/2004 la efectuarea a 30 de zile de concediu de odihnă.
Cu toate că potrivit dispozițiilor art.142 ale Codului Muncii - dispoziții cu caracter general - se prevede că salariații ce lucrează în condiții grele beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare, totuși, în cazul personalului auxiliar și conex al organelor autorității judecătorești, drepturile salariale, concediul de odihnă și celelalte elemente ale statutului de personal sunt reglementate prin dispozițiile unei legi speciale, respectiv a Legii nr.567/2004.
În aceste condiții, apar ca fondate, susținerile recurentului privind greșita aplicare a principiului de interpretare a legii, potrivit căruia legea specială derogă de la legea generală, înlăturând aplicarea acesteia.
Mai mult, făcând aplicarea dispozițiilor art.142 din Codul Muncii, în condițiile în care dispozițiile Legii nr.567/2004 nu prevăd - în cazul personalului auxiliar și conex al instanțelor și parchetelor ce își desfășoară activitatea în condiții grele - posibilitatea efectuării unui concediu de odihnă suplimentar, prima instanță a adăugat la lege fiind fondat, prin urmare, și motivul de recurs ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.4 pr.civ.
Cu toate acestea apar, ca nefondate, susținerile recurentului referitoare la împrejurarea că prima instanță ar fi avut în vedere în cauză caracterul discriminatoriu al neacordării beneficiului celor 3 zile suplimentare la concediu de odihnă al personalului conex și auxiliar, câtă vreme aceasta și-a întemeiat hotărârea pe un principiu de aplicare a legii, iar nu pe dispozițiile OG nr.137/2000, sau ale art.5 și urm. Codului Muncii.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în tot, sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.181 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, G, și, împotriva pârâților Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
03.09.2009
Jud. fond.: G;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
