Obligație de a face. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 486
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 3: Andronic Adriana
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul și pe intimata, având ca obiect obligația de a face împotriva deciziei civile numărul 483 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și cons. jr. pentru societatea intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată;
- la primul termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității cererii de recurs întrucât motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 punctele 1 - 9 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul pe excepția nulității cererii de recurs.
Recurentul arată că nu a avut posibilitatea să-și angajeze apărător și consideră că recursul este motivat.
Cons. jr. pentru societatea intimată solicită admiterea excepției întrucât motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 punctele 1 - 9 Cod procedură civilă.
Cauza rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1550/2009 a Judecătoriei Iașis - admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta " " L, com. -, DN 28, în contradictoriu cu pârâtul, com., Sat -,. 90,. B,. 3,. 14.
A fost obligat pârâtul la ridicarea pe cheltuiala sa a autovehiculului 1.4, cu nr. -, identificat prin VIN - din incinta Unității aparținând " " L I, situată în com. -, DN 28, jud.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea paratului la plata taxei de parcare, ca nefundat.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea paratului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta " ", în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat obligarea paratului la ridicarea pe cheltuiala sa a autoturismului cu nr. de înmatriculare -, din incinta unității service aparținând reclamantei, precum si la plata taxei de parcare de 10 Euro/zi, potrivit notificării 2481/05.06.2008.
În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 05.09.2007, paratul a introdus in unitatea service autoturismul cu nr de înmatriculare -, pentru efectuarea reviziei planificate la 15.000 km, autoturismul fiind predat in aceeași zi paratului. Cu toate acestea, arata ca la inventarierea autovehiculelor din incinta unității service s-a constatat faptul ca pârâtul nu a ridicat autovehiculul, sens in care a cesta a fost notificat sa-si ridice mașina avariată.
In drept, reclamanta a invocat disp. art. 1075 si urm Cod civil, art. 10 Cod procedură civilă.
Pentru dovedirea cererii, reclamata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Arată că, în fapt, la data de 19.09.2007 a suferit un accident rutier cu autoturismul cu nr. de Înmatriculare -, data la care autovehiculul a fost transportat la " " L, prin adresa nr. 2481/05.06.2008 fiind înștiințat de către " " L, că autovehiculul a fost catalogat de câtre asiguratorul drept "dauna totală" și a fost invitat să se prezinte la unitatea service pentru a-l ridica.
Arată că a refuzat ridicarea autoturismului datorita faptului ca o parte din piesele care nu au fost afectate in urma accidentului lipseau, formulând în acest sens și plângere la poliție.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
În cauza, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 05.09.2007, autoturismul proprietatea pârâtului marca cu nr. de înmatriculare - a fost introdus in unitatea service situata în Com. -, DN 28, jud. I, aparținând " "
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar si declarațiilor părților, pârâtul nu a ridicat acest autoturism nici pana in prezent, motivat de faptul că acesta ar fi constatat lipsa din autoturism a unor piese care nu fuseseră afectate in accidentul in care autoturismul a fost implicat la data de 19.09.2007.
Față de situația de fapt constată, și având în vedere dispozițiile art. 1075 Cod civil, potrivit cărora orice obligație de a face sau de a nu face se schimba în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului, instanța retine obligația pârâtului de a ridica pe cheltuiala sa autovehiculul 1.4, cu nr. -, identificat prin VIN - din incinta aparținând " " L I, situata în com. -, DN 28, jud. I, acțiunea fiind întemeiată sub acest aspect.
Cât privește capătul doi de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata taxei de parcare de 10 Euro/zi, cu începere de la data de 12.06.2008, în cuantum de 3.942,2 lei, instanța constată că reclamanta nu a produs nici o dovadă din care să rezulte că societatea are ca obiect de activitate și desfășurarea de activități de parcare, astfel că pârâtul nu poate fi obligat la plata unei asemenea taxe, acest capăt de cerere fiind nefondat.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată aferente capătului de cerere admis, respectiv la plata sumei de 8,3 lei reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.
Întrucât paratul a căzut în pretenții, instanța va respinge cererea acestuia privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta " " arătând că în mod greșit instanța de fond i-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata taxei de parcare.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Cu actele depuse la dosar reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale pentru taxa de parcare.
Prin înștiințarea nr. 2481 /5.06.2008 pârâtul a fost pus în întârziere asupra faptului că în caz de neridicare a automobilului în termen de 48 ore de la data primirii înștiințării unitatea va percepe o taxă de parcare în valoare de 10 euro/zi.
Astfel, înștiințarea în scris a pârâtului, a început a-și produce efecte juridice potrivit art. 1079 și 1082 cod civil - începând cu data primirii scrisorii de către acesta (09.06.2009).
De aici a început a curge termenul de 48 ore și, mai apoi cel de calculare a taxei de parcare.
În al doilea rând, greșit s-a reținut de către prima instanță, cum că reclamantul ar fi trebuit să dovedească existența unui obiect de activitate, acela de desfășurare activități de parcare.
Apelanta este o unitate service prestatoare de servicii de întreținere și reparare a autovehiculelor ( 4520).
Dată fiind specificul activității desfășurate implicit, atunci când în unitate vine un autovehicul pentru reparații, acesta trebuie parcat.
Parcarea unui automobil în service înseamnă că, pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp, funcție de caz, mașina ocupă un spațiu / o suprafață din service.
Această suprafață ocupată are și ea un preț/un cost în bani.
Taxa de parcare pentru auto - a început a fi calculată cu începere de la data de 12.06.2008 (după notificare) și nu din data aducerii efective a automobilului la service (19.09.2007).
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 296.pr.civ. urmează a admite apelul și a schimba în parte sentința Judecătoriei Iași în sensul admiterii capătului de cerere referitor la taxa de parcare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta " "
Prin decizia civilă nr. 483 din 27 iunie 2009 Tribunalului Iașis - admite apelul formulat de reclamanta " " împotriva sentinței civile nr. 1550 /3.02.2009 pronunțată de Judecătoria Iași pe care admite în parte.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3942,2 RON cu titlu de daune.
A păstrat restul dispoziției sentinței apelate.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei 323 RON cheltuieli de judecată la fond și 162,89 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Iașia fost obligat la ridicarea autoturismului pe cheltuială proprie, iar tribunalul l-a obligat la plata taxei de parcare începând cu data de 12.06.2008, obligându-l la plata sumei de 3.942,2 lei.
Cuantumul de 10 euro pe zi este unul stabilit în mod absolut unilateral fără niciun fundament și fără a fi probat și fără temei.
Se susține că nu înțelege formula matematică prin care reclamantul a ajuns la suma de 3.942,2 lei pentru perioada 12.06.2008-01.10.2008 cât timp taxa de parcare este de 10 Euro/zi.
Pentru toate daunele pârâtul a încheiat polița de asigurare casco nr. A-- la, în temeiul căreia asiguratorul despăgubește proprietarul și preia piesele înlocuite.
În speță asiguratorul avea obligația ridicării autovehiculului ca urmare a despăgubirilor acordate proprietarului pentru dauna totală.
În data de 14.09.2007 când a avut loc accidentul mașina a fost transportată la " ", chiar de către reprezentanții acesteia care semnează de primire a vehiculului și exemplarul doi al devizului, document anexat.
La data de 05.06.2008 prin adresa nr. 2481 fost înștiințat de " " că autovehiculul a fost catalogat de către asiguratorul drept daună totală și a fost invitat să o ridice din service.
Susține recurentul că a dat curs acestei invitații și la data de 19.06.2008 s-a prezentat în vederea ridicării autovehiculului însă, datorită faptului că o parte din piese care nu au fost afectate în urma accidentului lipseau a refuzat să-l ridice până la data la care piesele lipsă vor fi înapoiate.
În acest sens a depus la registratura " " o adresă în care a prezentat situația constatată și a solicitat înapoierea elementelor care au fost luate, adresă la care nu a primit răspuns și nici piesele nu au fost restituite, motiv pentru care va formula plângere penală.
Susținerile reclamantului cu privire la documentele prin care acest autovehicul a fost introdus la ei în societate sunt absolut contradictorii.
Astfel, întâi se susține că există o notă de constatare din partea asiguratorului, și anterior se referise la comanda de reparație.
Cu privire la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, consideră că nu este posibil acest lucru deoarece pârâtul a făcut demersuri pentru ridicarea autoturismului.
La termenul din 14 octombrie 2009 instanța a invocat excepția nulității recursului, excepție ce va fi avută în vedere la soluționarea recursului raportat la dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă.
Recursul este nul în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 3021 lit. "c" Cod procedură civilă cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) Cod procedură civilă indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 Cod procedură civilă, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, nu numai că recurentul nu s-a conformat exigențelor art. 3021al. (1) lit. "c" Cod procedură civilă, neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 Cod procedură civilă pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici, care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare adoptată de recurent constă practic în redarea istoricului cererii, prin indicarea demersurilor întreprinse de pârât, a modalității de apreciere a probelor și a susținerilor reclamantei, fără însă a arăta concret în ce constă greșeala instanței de apel a cărei hotărâre a atacat-
Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată extinde controlul juridic în recurs.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Curtea a constatat nulitatea recursului, conform art. 3021al. (1) Cod procedură civilă, coroborat cu art. 306 alin. (3) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 483 din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - ---
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
03.12.2009
2 ex.
Președinte:Buliga GeorgetaJudecători:Buliga Georgeta, Gheorghiu Elena, Andronic Adriana
