Obligație de a face. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 49/
Ședința publică din 2 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător -
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta Comuna prin primar, cu sediul în comuna,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.1146 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta intimată, av., în substituirea av., lipsă pârâta apelantă Comuna, prin primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar delegația de substituire și declară că nu mai are alte cereri în probațiune.
Neformulându-se cereri, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 1146/5 iunie 2008, Tribunalul Mureșa admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei și, drept consecință:
- a obligat pârâtul să soluționeze notificarea reclamantei, înregistrată la Primăria comunei cu nr. 99/13.09.2005, prin emiterea unei dispoziții de admitere sau respingere a acesteia;
- a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 3.300 lei.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 27 și urm. din Legea nr. 247/2005, unitatea deținătoare a imobilului care face obiectul Legii nr. 10/2001 și a cărui restituire se cere, este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată, însă, astfel cum rezultă din comunicările făcute reclamantei ( filele 4-5), Primăria, prin primar, s-a rezumat să-i comunice acesteia că cererea nu poate fi soluționată și că a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii.
Constatând că, în baza art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, instituția notificată era obligată să soluționeze notificarea ( cererea ) în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia, emițând o dispoziție de admitere sau de respingere, astfel încât cel în cauză să aibă posibilitatea de a recurge la exercitarea căilor legale pentru obținerea dreptului pretins, tribunalul a admis acțiunea reclamantei.
Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând respingerea acțiunii, iar la termenul de judecată din 5 martie 2009, Curtea a dispus, din oficiu, recalificarea căii de atac în apel, raportat la prevederile art.282 alin. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea căii de atac, s-a arătat, în esență, că reclamanta nu a depus notificarea în termenul și forma prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv prin intermediul executorului judecătoresc, astfel că, nefiind respectate prevederile art. 22 din legea menționată, aceasta a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, demersul judiciar inițiat fiind doar un șiretlic avocățesc, de natură a induce în eroare instanța și de a obține repunerea în termen.
Reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat menținerea hotărârii primei instanțe, arătând că aspectele invocate în susținerea căii de atac promovate vizează fondul problemei, or, în cauză s-a solicitat doar obligarea unității deținătoare a imobilului revendicat la soluționarea notificării, prin emiterea unei dispoziții de admitere sau de respingere, potrivit dispozițiilor art. 27 și urm. din Legea nr. 247/2005.
Examinând apelul prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în considerarea caracterului devolutiv al căii de atac, consacrat de art. 292, 295 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr. 99/13 mai 2005, reclamanta a solicitat Primăriei restituirea imobilului situat în localitatea, nr. 59, județul M, preluat de Statul Român în anul 1985, arătând că se obligă a restitui suma primită cu titlu de despăgubire. ( fila 3 dosar fond ).
Reținând că, din cuprinsul acestei cereri rezultă împrejurarea că reclamanta se prevalează de dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin adresa nr. 99/14 octombrie 2005 i s-a comunicat acesteia că solicitarea nu îi poate fi soluționată, deoarece nu a depus notificarea în termenul legal, respectiv până la 14 februarie 2002, întrucât modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu au prelungit termenul de depunere a notificărilor. ( fila 4 dosar fond ).
Prin urmare, Primăria comunei, prin Primar, s-a considerat învestită cu soluționarea unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, context în care era obligată să se pronunțe asupra cererii, prin emiterea unei dispoziții motivate, de admitere sau respingere, conform prevederilor art. 25 din lege.
Împrejurarea că notificarea nu a fost transmisă prin intermediul executorului judecătoresc nu constituie un impediment legal pentru soluționarea acesteia, în caz contrar fiind încălcat dreptul persoanei interesate de a se adresa instanței de judecată, prin formularea contestației împotriva dispoziției de respingere a notificării, drept conferit prin dispozițiile art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Nici critica vizând nerespectarea termenului prevăzut de art. 22 alin. 1 din lege nu exonerează instituția notificată de a răspunde solicitantului, prin emiterea unei dispoziții motivate, un atare aspect putând constitui, eventual, un argument al respingerii notificării, însă tot sub forma pretinsă de art.25 din lege.
Susținerea conform căreia, prin demersul inițiat, reclamanta tinde a obține repunerea în termenul de formulare a notificării, excede obiectului cauzei, iar, pe de altă parte, aprecierea asupra unei astfel de cereri aparține instanței învestită cu soluționarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată cu apelul supus examinării răspunde cerințelor de legalitate, Curtea va dispune respingerea acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Primarul comunei, cu sediul în comuna,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.1146 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 02 aprilie 2009, în ședință publică.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./12.05.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
