Obligație de a face. Decizia 495/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.495
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 47/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata - - SRL, având ca obiect obligație a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în substituire avocat, în reprezentarea intimatei, și avocat, pentru pârâtul recurent lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul pârâtului recurent depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2073 lei, cu chitanța nr.-/30.04.2009 și timbru judiciar în sumă de 10 lei.
Reprezentanta intimatei depune delegația de substituire, adeverința medicală care atestă imposibilitatea prezentării avocatului titular, din motive medicale, dovada achitării onorariului de avocat și întâmpinare, calificată de către instanță concluzii scrise, nefiind formulată în termenul prevăzut de lege.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele, arătând că acțiunea reclamantei este prematur introdusă, întrucât prețul apartamentului nu a fost achitat în întregime la momentul introducerii acțiunii, în contract fiind inserat un pact comisoriu de gradul IV, iar oferta reală neurmată de consemnațiune nu înlătură aplicarea sancțiunii cuprinse în pact.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate, din probele administrate în cauză rezultă că ratele au fost achitate integral, pârâtul refuzând plata.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 47/12 februarie 2009, Tribunalul Arada respins apelul declarat de pârâtul în contradictoriu cu reclamanta - SRL A, împotriva sentinței civile nr. 7514/22.10.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, având ca obiect obligația de a face și a obligat apelantul să plătească intimatei - SRL A 1400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr. 7514/22.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Arada admis acțiunea formulată de reclamanta - - SRL, contra pârâtului pentru obligația de a face; a obligat pârâtul să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul înscris în CF 10666, nr.top 2333-2364/3003/662/3/VIII, compus din apartamentul nr.8 în suprafață de 71 mp, situat în,.302 în baza promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată la data de 12.07.2006 între părți având ca obiect imobilul arătat mai sus, iar în caz de refuz, hotărârea va ține loc de contract autentic; a autorizat înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF în baza sentinței definitive și irevocabile în baza documentației cadastrale; a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul principal contra reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumei de 5578 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că părțile au încheiat la data de 12.07.2006 o promisiune de vânzare-cumpărare și constituire drept de uzufruct, autentificată în fața notarului public cu nr. 2887/12.07.2008, având ca obiect imobilul înscris în CF 10666, cu nr.top 2333-2364/3003/662/3/VIII, privind apartamentul nr. 8, bloc 302,. A,. 2,. 8 prin care pârâtul s-a obligat să vândă reclamantei imobilul arătat pentru prețul de 41.000 de Euro, din care s-a achitat suma de 5.000 la momentul încheierii actului și restul în rate lunare de 2.400 de Euro. Reclamanta s-a achitat de obligația de plată a prețului, împrejurare care a rezultat din cele expuse, în timp ce pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată.
Astfel, în baza prevederilor art. 969 din Codul civil precum și a dispozițiilor art. 1073 Cod civil, care consacră principiul executării în natură a obligațiilor, creditorul obligației de a încheia contractul în formă autentică poate obține îndeplinirea exactă a obligației printr-o hotărâre judecătorească ce va suplini lipsa manifestării de voință a debitorului ce refuză încheierea actului autentic, s-a apreciat întemeiată acțiunea formulată, a admis-o și a obligat pârâtul să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare autentic cu privire la imobilul descris anterior, în baza promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată la data de 12.07.2006 între părți având ca obiect imobilul arătat, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract autentic.
Ca urmare a admiterii cererii, instanța a autorizat înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF în baza sentinței definitive și irevocabile.
În lipsa culpei promitentului cumpărător, s-a apreciat neîntemeiată acțiunea promitentului vânzător pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare putând fi cerută, în principiu, de partea care se declară să execute obligația asumată cu condiția, însă, a dovedi culpa contractantului.
Pârâtul a solicitat prin acțiunea reconvențională să se constate că promisiune sinalagmatică încheiată între părți este reziliată conform pactului comisoriu de grad IV, pentru neachitarea ratelor timp de 3 luni consecutiv, respectiv sunt îndeplinite condițiile pentru rezoluțiunea de drept a promisiunii.
Astfel, s-a reținut că ratele au fost achitate de către reclamantă, iar cele pentru lunile iulie, august, septembrie și octombrie, prin ofertă reală de plată, fiind detaliate motivele reținute mai sus, astfel că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute în promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la data de 12.07.2006 între părți.
Pentru considerentele arătate și expuse s-a apreciat acțiunea reconvențională formulată de pârâtul principal contra reclamantei ca neîntemeiată, fiind respinsă în consecință, atât capătul de cerere de constatare a rezilierii de drept a convenției, cât și cererea accesorie de radiere din cf. a dreptului reclamantei.
Împotriva sentinței, a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în întregime a sentinței, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii acțiunii reconvenționale.
În motivarea apelului, se arată că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația asumată, întrucât în luna aprilie 2007 nu s-a achitat rata, că depozițiile martorilor nu au fost interpretate corect și nu au fost examinate înscrisurile depuse la dosar, respectiv convocarea pentru conciliere, că plata ratelor iulie-septembrie 2007 s-a făcut cu întârziere, iar, în concluzie, se susține că reclamanta nu poate solicita obligarea pârâtului la încheierea contractului, câtă vreme prețul nu s-a achitat integral.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului cu motivarea că prețul s-a achitat integral, iar eventualul termen de trei luni de neplată s-ar fi calculat din 15 iulie 2007 și ar fi expirat la 15 octombrie 2007, dată la care prețul era deja achitat integral, iar demersurile pentru conciliere nu mai erau necesare, decât prezentarea la notar, ceea ce apelantul nu a făcut, fiind de rea credință.
Tribunalul, analizând apelul în condițiile art. 295 cod procedură civilă și prin prisma motivelor scrise a constatat că nu este fondat.
A apreciat astfel că prima instanță, atunci când a pronunțat hotărârea, a avut în vedere o stare de fapt corectă, făcând o analiză judicioasă probatoriului administrat.
Motivul principal invocat de apelantă și, de fapt, singurul care ar viza nelegalitatea și netemeinicia sentinței, este acela că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului. Or, din promisiunea de vânzare-cumpărare și constituire drept de uzufruct - fila 8 dosar, rezultă că ultima se achită la 15 octombrie 2007, iar dacă nu se achită ratele 3 luni consecutiv, promisiunea se reziliază, fără nici o somație sau punere în întârziere, desființându-se dreptul de uzufruct, iar beneficiara acestei promisiuni va pierde suma achitată până în acel moment, cu titlu de daune interese.
La dosar există procesul verbal încheiat de Biroul executor judecătoresc la 26 septembrie 2007, prin care pârâtului i se notifică oferta reală de plată privind suma de 7200 Euro, pe care însă pârâtul refuză să o primească. Numai din această stare de fapt se poate observa că în discuție sunt ultimele rate, iar procesul verbal de mai sus este încheiat cu o lună anterioară expirării scadenței ratelor.
Poziția pârâtului de a refuza încasarea ultimelor rate, nu este justificată decât poate de a se prevala de prevederile din contract, potrivit cărora banii plătiți cu titlu de rate i-ar fi rămas, situație în care ar fi rămas și cu apartamentul și practic și cu contravaloarea acestuia, mai puțin ultimele trei rate. Din nici o probă de la dosar nu rezultă că prețul nu a fost achitat, ba, mai mult, banii erau pregătiți încă înainte de data de 15 octombrie 2007. Față de convenția încheiată de părți în fața notarului, scopul urmărit a fost dobândirea apartamentului, respectiv plata prețului, ceea ce s-a realizat. În consecință refuzul pârâtului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentificată nu se justifică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâtul, solicitând modificarea în întregime a deciziei și sentinței, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe, cerere înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 14.04.2009.
În motivare, se arată că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, deoarece prețul apartamentului stabilit prin promisiunea de vânzare-cumpărare semnată de părți era de 41.000 Euro, echivalentul sumei de 146.284 lei, la un curs valutar de 3,5679 lei/Euro. La momentul încheierii convenției, s-a achitat suma de 5.000 Euro, diferența urmând a fi plătită în rate lunare egale a câte 2.400 Euro fiecare, până la data de 15 fiecărei luni, începând cu 15.08.2006 și până la 15.10.2007.
Au solicitat, prin întâmpinarea depusă, respingerea acțiunii, ca prematur introdusă, deoarece reclamanta nu a achitat în întregime până la momentul înregistrării acțiunii, prețul apartamentului, aspect dovedit cu înscrisurile depuse la dosar. Nici instanța de fond și nici cea de apel, nu au examinat apărările lor. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamanta a achitat un total de 131.308,44 lei, față de valoarea de contract. Mai mult, în luna aprilie 2007, nu s-a achitat nicio sumă, iar dovada plății se face cu înscrisuri, nu cu depoziții de martori.
Instanța nu a examinat nici adeverința nr. 3452/16.04.2008, convocarea pentru conciliere expediată la 20.09.2007 și nici demersurile ulterioare convocării, prin care reclamanta era invitată să rezolve pe cale amiabilă executarea contractului, atrăgându-se atenția asupra pactului comisoriu de gradul 4.
Ca atare, nu se poate concluziona că, în discuție sunt ultimele rate, aceste ultime rate fiind luate în discuție în acțiunea reconvențională în care au invocat intervenția pactului comisoriu de gradul 4, prin neplata a trei rate consecutive.
În mod nejustificat a reținut instanța de apel că s-a refuzat primirea banilor, cu scopul de a se prevala de pactul comisoriu, și acesta deoarece, din probele dosarului, rezultă că el a vrut în permanență executarea contractului, conform clauzelor sale, plata ratelor executându-se cu întârziere.
Era firesc ca pârâtul să refuze plata în data de 26.09.2007, după ce, timp de trei luni, i-a solicitat societății să facă plățile, venind în țară în acest scop.
Se mai arată că, în executarea contractului, fiecare dintre părțile contractului trebuie să-și execute obligațiile cu bună-credință, iar, raportat la probele dosarului, refuzul său la încheierea contractului era justificat. Nu au fost achitate toate ratele, iar instanțele de fond și apel nu au examinat această apărare a lor, achitare ce trebuie probată cu înscrisuri, iar instanța nu arată pe ce înscrisuri și-a întemeiat concluzia achitării integrale a prețului, pentru ca sentința să țină loc de contract.
În ceea ce privește cererea reconvențională, se reiterează afirmațiile privind întârzierea reclamantei la plata ratelor lunare și se arată că oferta reală de plată din 14.09.2007, neurmată de consemnarea în aceeași zi a sumei datorate, nu eliberează societatea de plată, obligațiile sale fiind executate cu întârziere, astfel că ajungerea la termen a obligației neexecutate are ca efect rezoluțiunea de plin drept a contractului. Oferta de plată constituie o probă pro causa, în momentul în care au primit convocarea pentru conciliere.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 12.05.2009, reclamanta - - SRL Aas olicitat respingerea recursului de față, ca neîntemeiat, cu motivarea că recurentul, prin criticile aduse hotărârii atacate, a invocat pentru prima oară în recurs, o sumă de argumente, iar, pe de altă parte, aceste susțineri sunt rezultatul unor greșite interpretări a termenelor contractului din litigiu. În ceea ce privește pretinsa diferență de 14.976 lei, aceasta nu constituie neachitată, ci o pretinsă diferență de curs valutar înregistrată între data scadenței și data efectivă a plății.
Se mai arată că singura sancțiune aplicabilă pentru întârzierea cu 3 luni a plății este rezilierea contractului, nu recalcularea sumei, astfel că recurenții și-au asumat riscul unui curs valutar defavorabil, iar, mai mult, plățile au fost făcute în Euro, nu în lei, doar chitanțele menționând echivalentul în lei, față de legislația română în materie de plăți aplicabilă societăților comerciale.
Se reiterează și celelalte argumente invocate în fața instanțelor de fond, ce nu vor mai fi reluate ( filele 14-15).
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și în limitele prevăzute de art. 304 și 3041Cod procedură civilă, față de probatoriul administrat în cauză, interpretat prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 969 Cod civil, instanța constată că prezentul recurs nu este întemeiat, Tribunalul Arad pronunțând o hotărâre temeinică și legală pentru considerentele expuse în conținutul său și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.
Astfel, înscrisurile depuse la dosar au fost apreciate prin coroborare cu probatoriul testimonial administrat în cauză, cu consecința stabilirii unei stări de fapt conforme cu realitatea, raportat la care s-au aplicat în mod just prevederile legale incidente în cauză.
Astfel, în mod corect s-a concluzionat în sensul achitării integrale a prețului convenit de părți pentru imobilul în litigiu, o parte la semnarea promisiunii de vânzare-cumpărare, o parte în rate lunare, iar restul pe calea procedurii ofertei reale de plată urmată de consemnarea restului de plătit. Toate aceste sume au fost achitate în valută, lucru ce rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, astfel că nu se poate vorbi de existența unui rest de plată ce ar rezulta din diferența de curs valutar dintre momentul plății efective și data scadenței, susținerile recurentului fiind neîntemeiate sub acest aspect.
Ca atare, nu se poate reține prematuritatea invocată a acțiunii principale.
Nu se poate constata nici o nepronunțare a celor două instanțe cu privire la susținerile recurentului sub aspectul neachitării integrale a prețului, și nici neachitarea ratei aferente lunii aprilie 2007, atâta timp cât, din conținutul celor două hotărâri judecătorești pronunțate anterior în cauză rezultă cu îndestulătoare evidență contrariul, în condițiile în care s-a constatat achitarea integrală a prețului de către reclamantă.
Eventualele întârzieri în plată, imputabile recurentului, potrivit probatoriului administrat în cauză, nu pot conduce la incidența pactului comisoriu expres invocat de el, în condițiile în care, potrivit voinței părților, acesta intervenea în situația neplății a trei rate lunare consecutive, și nu în cazul achitării cu întârziere a acestora.
În condițiile în care, la data promovării acțiunii principale, era achitat tot prețul convenit pentru apartament, nu sunt întrunite cerințele legale pentru a constata rezoluțiunea de drept a contractului.
În ceea ce privește rata aferentă lunii aprilie 2007, la filele 14-15 din dosarul primei instanțe, există dispoziția de plată emisă de reclamantă pentru contravaloarea sumei de 2400 Euro, astfel că această apărare va fi înlăturată, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește conținutul înscrisurilor invocate de recurent, și pretins neanalizate de instanțele de judecată, conținutul acestora nu este de natură să înlăture concluzia expusă anterior, privind achitarea integrală a prețului convenit de părți în modalitatea deja expusă, față de conținutul pactului comisoriu expres arătat și analizat anterior.
Este justă și concluzia tribunalului în sensul că refuzul recurentului de a primi plata este nejustificat, și aceasta având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, care au evidențiat demersurile repetate ale reprezentanților reclamantei, pentru a achita ratele, întârzierile fiind obiective, datorate imposibilității de a lua legătura cu mandatara recurentului. Ca atare, nu este justificat nici refuzul de a perfecta în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu.
Pentru aceste considerente, față de dispozițiile legale invocate, coroborate cu prevederile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, instanța constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, îl va respinge.
În baza art. 274 și urm. Cod procedură civilă, față de soluția pronunțată, va oblig recurentul la plata către intimată a sumei de 2800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat, potrivit facturii nr. 25/24.04.2009 aflată la fila 9 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 47/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata - - SRL
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 2800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.CR/28.05.2009
Dact./29.05.2009
Judecătoria Arad -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
