Obligație de a face. Decizia 506/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 506
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 3: Cristiana
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile numărul 82/A din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și intimații G și,lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al patrulea termen de judecată,recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 923,5 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei;nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru recurenta depune la dosar chitanța nr. - din 02 2008 în sumă de 923,50 lei și timbre judiciare mobile în sumă de 5 lei,prin care face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta având cuvântul,apreciază că sentința pronunțată de Judecătoria Bârlad și decizia pronunțată de Tribunalul Vaslui sunt nelegale,întrucât instanțele nu au respectat și nu au dat eficiență dispozițiile Codului civil referitoare la contractul de schimb.
Apărătorul arată că instanța de apel a considerat că acel încheiat la data de 01 aprilie 2005 sub semnătură privată îndeplinește condițiile de valabilitate a contractului de schimb,în condițiile în care nu s-au respectat regulile privind solemnitatea contractului și în condițiile în care se pune problema transmiterii unui drept de proprietate aflat în indiviziune.
Avocat apreciază că nu s-a respectat forma solemnă a contractului de schimb,astfel încât decizia instanței de apel este nelegală.
Apărătorul susține că instanța de apel a greșit atunci când a reținut că nu a existat o denunțare a contractului de schimb,în condițiile în care în anul 2005 s-a încheiat și un act adițional la contractul de schimb,ce a fost depus trunchiat la dosar,prin acoperirea unei părți din conținutul acestuia,din care rezultă că părțile au înțeles să denunțe contractul de schimb și să încheie un contract de vânzare-cumpărare și alăturat contractului de vânzare-cumpărare un contract de întreținere.
Astfel,este evident că în aceste condiții nici una dintre părți nu a fost ținută de contractul de schimb,că din analiza înțelegerii din august 2005 rezultă că ambele părți au denunțat contractul de schimb,imposibil de executat. Faptul că s-a consemnat că s-a recurs la întocmirea actelor de vânzare-cumpărare a imobilelor din B și nu reprezintă o punere în executare a contractului de schimb.
Avocat susține că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 1404 Cod civil,potrivit cărora " Schimbul este un contract prin care părțile își dau respectiv un lucru pentru altul". Fiecare parte este simultan înstrăinătorul unui bun și dobânditorul altuia. transmiterii unui lucru nu poate fi o sumă de bani sau o creanță bănească,deoarece contractul ar fi de vânzare-cumpărare.
În speță nu este vorba despre un schimb al garsonierei din B cu cea din B,ci de vânzarea garsonierei din către recurentă și vânzarea garsonierei din unei alte persoane.
Apărătorul apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la contractul de schimb,iar părțile pur și simplu și-au vândut bunul. Nu are relevanță faptul că părțile au denumit convenția lor " contract de schimb ",ci important era ca acea convenție chiar să fie una de schimb a bunurilor părților,iar actul adițional trebuia să fie înrocmit în sensul executării convenției de schimb și nu a unui alt contract.
De esența contractului de schimb este primirea și respectiv predarea unui lucru de aceeași valoare sau cu valori apropiate. În condițiile în care părțile și-ar fi transmis efectiv imobilele reciproc,valorile lor nu sunt egale,ci extrem de disproporționate.
Practica a stabilit că în condițiile în care valorile bunurilor schimbate nu sunt egale,se pot complini prin plata unei sulte. de 10 milioane lei vechi nu poate complini sub nici o formă diferența de preț și nici pretinsa sumă de 30 milioane lei vechi pe care a stabilit-o instanța.
La momentul transmiterii garsonierei din B prețul era de 1.218.840 lei vechi,conform unui raport de expertiză din 2008,iar valoarea garsonierei din B este de 280 milioane lei,fiind astfel evidentă disproporția dintre valoarea bunurilor și nu se putea complini disproporționalitatea cu sumele menționate,de 10 milioane și de 30 milioane lei.
Apărătorul apreciază că recurenta este o persoană aflată în declin,în vârstă și foarte bolnavă,fără moștenitori,care a fost înșelată de intimați și este evident faptul că recurenta și-ar fi dorit întreținerea.
Avocat susține că modul în care a fost redactată convenția din aprilie denotă reaua credință a intimaților,care nu au mai menționat despre întreținerea recurentei,ci au menționat despre această întreținere într-o altă convenție,pentru ca apoi să nu mai recunoască această obligație,prezentând doar contractul de vânzare- cumpărare.
Apărătorul apreciază că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 5 din Codul civil,potrivit cărora " nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare,la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri " și ale art. 1 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice,potrivit cărora " Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale,materiale,culturale,în acord cu interesul obștesc,potrivit legii și regulilor de conviețuire socială".
Susține că nu se poate aprecia că sunt îndeplinite condițiile contractului de schimb,în condițiile în care intimații și-au însușit suma de 1.200.000 lei,au obținut o garsonieră,și-au achiziționat un autoturism și au efectuat și îmbunătățiri. Acestea sunt menționate în declarația norei intimaților,dată în fața organelor de poliție,întrucât s-a formulat și plângere penală ce nu a fost soluționată în favoarea recurentei,apreciindu-se că este vorba de o cauză ce trebuie soluționată de instanța civilă.
Instanța de fond și instanța de apel rețin că nu este valabil încheiat contractul de întreținere dintre recurentă și intimați.
Intenția intimaților de fraudare în intereselor recurentei rezultă și din faptul că nici nu mai recunosc înțelegerea privind acordarea întreținerii,chiar dacă era vădit defectuoasă și în imposibilitate să producă efecte juridice.
Avocat susține că instanța a făcut o greșită apreciere și încadrare a situației și a schimbat natura pricinii.
Apreciază că probele administrate în cauză dovedesc cele susținute de recurentă și solicită a se avea în vedere și poziția pe care au avut-o intimații,din care rezultă clar că aceștia au urmărit îmbogățirea fără justă cauză,în condițiile în care se solicită din partea intimaților o complicitate pentru a nu se putea rezolva în favoarea recurentei cauza.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,casarea deciziei Tribunalului Vaslui și a sentinței Judecătoriei Bârlad,admiterea acțiunii,cu cheltuieli de judecată efectuate la fond,apel și fără cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Intimatul G având cuvântul,susține că motivele de recurs invocate,nu sunt reale și nu sunt sprijinite de probele administrate în cauză.
Dorința recurentei a fost aceea de a pleca din B,unde a mai încheiat și alte contracte de întreținere pe care le-a anulat ulterior.
Intimatul susține că a dorit încheierea unui contract de schimb,nu s-a putut autentifica actul,au renunțat la un schimb și s-a recurs la acel act adițional prin care s-a stabilit și ce urmează să se întâmple.
Niciodată nu se poate vinde în Bog arsonieră cu 100 milioane lei,această sumă fiind stabilită la notar doar pentru a achita taxe mai mici. Valoarea a fost stabilită de părți la încheierea actului de schimb,când recurenta a solicitat 10 milioane lei și ulterior a mai solicitat 20 milioane lei.
Interpelat fiind de către instanță,intimatul G susține că în prezent nu trebuie să îi mai dea recurentei nici o diferență de preț. Apreciază că piața imobiliară stabilește prețul unei locuințe. Susține că recurenta a mai solicitat 30 milioane lei după vânzarea garsonierei din B,valoare ce i-a fost achitată. S-a întocmit și un act în care s-a menționat că este ultima pretenție a recurentei ce îi este achitată. Arată că o garsonieră cum este cea din B are cam aceeași valoare de piață cu cea din
Solicită respingerea recursului.
Intimata solicită respingerea recursului.
Interpelată fiind de către instanță,recurenta susține că în prezent locuiește în B,strada - nr. 10.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bîrlad la data de 12 iunie 2007 reclamanta a chemat în judecată pârâții G și, pentru a fi obligați la plata sumei de 121.884 RON, sub rezerva majorării reprezentând contravaloarea garsonierei pe care a avut-o în proprietate în B,-, -.9 B,. 1, etaj 3, apartament 7, sector 3, încasată de pârâți, fără a-i fi predată.
Judecătoria Bârlad prin sentința civilă nr. 2901 din 8 noiembrie 2007 respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, excepție ridicată de pârâtul
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea pentru plata (remiterea) prețului vânzării imobiliare, formulată de reclamanta împotriva pârâților G și și. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea instanța de prim grad constatat că rin p. înscrisul sub semnătură privată intitulat "Contract de schimb" din 1.04.2005, pârâții și, soți, au promis să transmită reclamantei dreptul de proprietate asupra garsonierei proprietatea lor, a pârâților, situată în B,-. - se. C,. l,. 84, imobil care avea multiple îmbunătățiri, așa cum s-a consemnat în contractul menționat, Prin același înscris, reclamanta a promis să transmită pârâților și dreptul de proprietate asupra garsonierei pe care reclamanta o avea la acea dată în proprietate, situată în B,-, -B,. l,. 57, sector 3 B, care nu avea îmbunătățiri, " fiind în stare bună, așa cum a fost lăsată de constructor". In plus, pe lângă garsoniera primită în schimb, reclamanta a pretins ca pârâții sa-i plătească și suma de 10.000.000 lei ROL. În finalul contractului s-a prevăzut că voința părților, consemnată în acest contract "este irevocabilă și este valabilă până la autentificare la notar public" ce s-a realizat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 744/24.06.2005 prin care pârâții și au vândut reclamantei același imobil situat în B,--12, -. 4,. C,. 84, prețul vânzării-cumpărării consemnat în contract fiind de 100.000.000 ROL.
La contractul de schimb din 1.04.2005, părțile au întocmit ulterior, la data de 2.08.2005, un act adițional, sub semnătură privată, în care s-a consemnat că schimbul între cele două imobile nu este posibil, din cauză că sunt situate în localități diferite, motiv pentru care părțile au convenit ca fiecare dintre aceste imobile să fie vândut distinct. Deoarece reclamanta nu putea să se deplaseze la B pentru vânzarea bunului proprietatea sa, a dat o procură specială autentificată lui G (nr. 821/16 iunie 2005 ) iar banii rezultați din vânzare urmau să fie încasați de și. S-a mai consemnat că, pe lângă darea în schimb a garsonierei lor din B, către reclamantă, și au mai plătit reclamantei suma de 30.000.000 lei vechi. De asemenea, reclamanta și pârâții și au convenit cu privire la un contract de întreținere prin care pârâții să acorde întreținere reclamantei. Reclamanta a recunoscut că a semnat acest act adițional iar după întocmirea "contractului de schimb" sub semnătură privată are stabilită locuința în garsoniera din Bac ărei posesie o are și la data judecării recursului. Urmare mandatului primit și înțelegerii părților, Gav ândut imobilul proprietatea reclamantei, cumpărătorilor și -, prin contract de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară autentificat sub nr. 1495/8 iulie 2005 la Biroul Notarului Public, prețul a fost stabilit la suma de 33.900 Euro achitat în numerar de cumpărători - 14.000 Euro (1000 Euro avans la 19 mai 2005 data autentificării antecontractului sub nr. 1184/19 mai 2005, 13.000 euro când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare și 19.000 euro prin contract de cont escrow încheiat de Bank B suma a fost virată de bancă în contul beneficiarului G, mandatar pentru, cu drept de retragere pentru și, persoane care au primit și suma achitată în numerar fiind deduse sumele ce au reprezentat comisionul bancar și taxele de autentificare.
Din suma primită din vânzarea locuinței reclamantei, pârâții - soți - în perioada mai - iulie 2005 au plătit datoriile pe care aceasta le avea pentru bunul său, asociației de locatari cu titlu de cheltuieli de întreținere, impozite și taxe locale, facturi către ""și "RomTelecom".
Reclamanta a refuzat încheierea contractului de întreținere conform actului adițional la "contractul de schimb, motivând că a fost înșelată prin faptul că nu i s-a remis diferența de preț, încasată pentru locuința sa.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtul și întemeiată pe art. 1334 și art. 1409 cod civil este respinsă de instanța de fond cu motivarea că acțiunea are ca obiect remiterea prețului, fiind incidente dispozițiile art. 3 din Decretul nr.167/1957, ce stabilesc durata termenului la 3 ani. Constată judecătoria că dispozițiile invocate de pârât nu sunt incidente în cauză, fiind supus prescripției de un an numai exercițiul dreptului la acțiune pe care îl are cumpărătorul și vânzătorul în acțiunile ce au ca obiect scăderea prețului sau stricarea contractului și, respectiv, pentru complinirea prețului.
Pe fondul cauzei reține instanța de fond că relevantă este înțelegerea inițială a părților consemnată în "contractul de schimb" materializată prin cele două contracte de vânzare-cumpărare imobiliară fiind aplicabil art. 959 Cod civil. Constată judecătoria că ulterior convenției de schimb a intervenit o nouă convenție distinctă prin care pârâții soți au promis reclamantei să o întrețină, promisiune care nu a fost respectată.
În considerentele sentinței se reține că noua convenție este un contract de întreținere deplin valabil, încheiat în formă consensuală pentru care nu este necesară forma autentică cu privire la executarea căruia pentru părți există altă modalitate.
Reclamanta locuiește și este proprietara garsonierei primită de la soții pentru care așa cum a recunoscut la interogatoriu nu a plătit nici o sumă de bani cu titlu de preț.
În apelul declarat împotriva sentinței reclamanta a adus critici privind reținerea ca greșită a încheierii contractului de schimb conform art. 1405 Cod civil, nu a operat un schimb în condițiile legii respective, forma autentică, că derularea ulterioară a faptelor indică o denunțare unilaterală a contractului de schimb, proprietatea sa din B s-a transmis unei terțe persoane și nu familiei, iar pentru locuința din B nu a devenit proprietară prin vânzare - cumpărare.
Reclamanta a adus critici în ce privește faptul că nu s-a achitat o sultă, pentru că bunurile nu au aceeași valoare, chiar dacă ar fi avut loc schimbul de imobile. Eronat s-a reținut de judecătorie contractul de întreținere și pentru, calitatea procesuală pasivă, deși nu este parte în contractul de schimb și nici cel de întreținere dreptul de proprietate nu s-a transmis, forma autentică cerută de lege nu s-a respectat, astfel că nu se poate cerere rezoluțiunea și nici repunerea în situația anterioară.
Tribunalul Vaslui prin decizia civilă nr. 82/A din 21 mai 2008 respinge apelul și păstrează sentința atacată.
Pentru a pronunța hotărârea, tribunalul a păstrat situația de fapt stabilită prin sentință. În limita motivelor de apel cu care a fost investită, reține instanța că, potrivit principiului relativității efectelor contractului consacrat de art. 973 Cod civil, "convențiile n-au efect decât între părțile contractante", iar "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, conform art. 969 Cod civil".
Instanța de fond se arată în considerentele deciziei atacate, a calificat corect contractul încheiat de părți, a dat prioritate voinței reale acestora și nu în sensul literar al termenilor (art. 977 Cod civil) iar pentru executarea contractului au procedat conform modalității stabilite prin actul adițional. Contractul fiind asimilat cu legea instanța nu o poate înlătura, părțile au libertatea de a reglementa raporturile dintre ele, așa cum cer interesele lor cu o singură restricție de a nu aduce atingere bunelor moravuri sau ordinii publice.
Tribunalul a constatat că pentru pronunțarea soluției nu sunt relevante considerentele sentinței privind contractul de întreținere, cauza fiind judecată în limitele investirii și a obiectului din cererea de chemare în judecată, remiterea prețului. Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului G, instanța de fond nu a invocat-o din oficiu și nici părțile, cauza fiind judecată pe fond și în ce-l privește pe acesta. Excepția a fost invocată numai de soții, fiind respinsă de judecătorie prin încheiere.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Vasluia declarat recurs reclamanta, pe care l-a încadrat în drept în art. 299 Cod procedură civilă;
- aplicarea greșită a legii întrucât forma solemnă este cerută și pentru contractul de schimb, prin art. 1405 Cod civil, instanța făcând aprecieri generale și nu la situația concretă dedusă judecății întrucât proprietari ai construcțiilor înstrăinate sunt și proprietari în indiviziune asupra terenurilor aferente;
- transferul dreptului de proprietate s-a făcut prin alte acte, instanța nu analizat valoarea juridică revenirii ulterioare pentru ambele părți a denunțării unilaterale nefiind necesară denunțarea bilaterală;
- din analiza înțelegerii din 2 august 2005, rezultă că ambele părți au denunțat contractul;
- s-a acordat o importanță deosebită datei la care a fost formulată cererea de chemare în judecată în 2007, deși a existat și cercetare penală și s-a promis restituirea sumei încasate necuvenit;
- întocmirea actelor de vânzare-cumpărare încheiate cu un terț pentru locuința din B, nu constituie acte de executare a contractului de schimb fiind acte distincte;
- nu au fost respectate elementele esențiale pentru contractul de schimb - darea unui lucru pentru altul;
- în condițiile în care părțile și-ar fi transmis reciproc imobile, valorile lor nu sunt egale, ci extrem de disproporționate;
- instanța a aplicat greșit art. 5 Cod civil, potrivit cărora: "Nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri și art.1 din Decretul 31/1954, atunci când nu a stabilit că nu sunt încălcate".
În dezvoltarea acestui motiv de recurs este prezentată situația personală a reclamantei, vârsta, starea sănătății, situația familială fiind invocată și îmbogățirea, faptul că nu s-a explicat de ce a fost gratificată;
- critica privind respingerea acțiunii în contradictoriu cu G, nu a fost analizată în apel, a calității sale procesuale pasive, instanța limitându-se a reține că nu s-a invocat excepția din oficiu;
- tribunalul a constatat că nu este valabil încheiat contractul de întreținere însă nu a dat eficiență acestei aprecieri, când a analizat raporturile juridice între părți, principiul bunei credințe trebuie aplicat pentru toate părțile din proces.
Analizând lucrările dosarului Curtea constată că instanțele au soluționat acțiunea în limitele investirii, prin cererea de chemare în judecată, a cadrului procesual stabilit de reclamantă și a motivelor de apel.
În căile de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi (art. 316, art. 294 Cod procedură civilă).
Reclamanta a investit instanța de prim grad cu o acțiune patrimonială în restituirea sumei încasate ca preț pentru locuința sa din B, urmare vânzării apartamentului, prin mandatar, cu procura specială, sumă pe care acesta a dat-o soților.
În cadrul procesual stabilit de reclamantă, părți și obiect, a motivării în fapt, cererea de chemare în judecată nefiind motivată în drept, instanța de fond a soluționat cauza, excepțiile invocate și potrivit competenței sale a stabilit normele de drept aplicabile. Reclamanta l-a indicat pe G ca fiind cel ce a încasat prețul, l- predat altor persoane, deși avea obligația să-l remită acesteia. Fiind persoana față de care reclamanta a pretins că își poate realiza interesul i-a conferit calitate procesuală pasivă. Dacă și în ce măsură pârâtul are această obligație este o problemă de fond care la situația de fapt cu care a investit instanța este determinată de convenția reclamantei cu a celorlalți pârâți și nu de invocarea din oficiu a excepției.
Recursul este o cale extraordinară de atac în care pot fi invocate numai motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă.
Dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea în art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței și păstrată în apel are corespondent în probele administrate, dispozițiile legale fiind corect aplicate.
Astfel prin cele două înscrisuri sub semnătură privată, contractul de schimb și actul adițional denumite de părți, este făcută dovada convenției acestora, a modalității prin care va fi executată
Curtea constată că instanța a interpretat corect actul dedus judecății.
Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, conform art. 969 Cod civil și trebuie executate cu bună credință (art. 970 Cod civil).
În conformitate cu art. 1405 Cod civil schimbul este un contract prin care părțile își dau un lucru pentru altul și se face prin singurul consimțământ, întocmai ca și vânzarea (art. 1406 Cod civil) fiindu- aplicabile și celelalte reguli prescrise pentru vânzare. Convenția încheiată la 1 aprilie 2005 cuprinde toate elementele cerute pentru validitatea contractului de art. 948 Cod civil, capacitate de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, o cauză licită și obiect determinat. Părțile au convenit că actul își produce efecte până la autentificare.
La data de 24 iunie 2005 reclamanta a dobândit prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 744/2005 proprietatea asupra garsonierei vândute de soții și, în fapt și în drept anterior încheierii actului adițional din 2 august 2005.
În consecință obligațiile părților consemnate în contractul de schimb au încetat, nu la data autentificării schimbului, ci a transferului dreptului de proprietate prin vânzare - cumpărare, conform voinței părților contractante.
Prin actul adițional reclamanta a acceptat ca prețul plătit pentru vânzarea locuinței sale să fie încasat de soții și, fapt adus la îndeplinire și la care nu are nimic de obiectat. Totodată a primit suma de 30.000.000 ROL, în total (prevăzută în contractul de schimb și actul adițional) iar părțile contractante " nu mai au nimic de obiectat" (fila 44 - 52, 106 - 108 dosar fond) în sensul stingerii obligațiilor reciproce.
Cu probele administrate în cauză este făcută dovada certă că pârâții - intimați și sunt persoane îndreptățite la încasarea prețului și nu au nici obligație de a-l remite reclamantei. În procura specială, autentificată sub nr. 821/16 iunie 2005 la Biroul Notarului Public (45 dosar fond) îl împuternicește pe G să vândă lui - cumpărător, apartamentul tip garsonieră proprietate fiind împuternicit să încaseze prețul în modalitatea stabilită de bancă, pe care o cunoaște și este de acord de a deschide și închide contul escow pe numele său, de a ridica restul de preț sau de a solicita transferarea lui într-un cont curent sau într-un cont depozit.
Din succesiunea actelor încheiate de părți rezultă drepturile și obligațiile reciproce ale acestora, cât și a îndeplinirii obligațiilor asumate de părți ce au încetat conform actului adițional la data de 2 august 2005 ( 49 dosar fond).
Criticile formulate privind neîndeplinirea condițiilor de formă ale "contractului de schimb" exced pretinsei obligații de restituire a prețului.
Curtea reține că izvorul raportului juridic născut între reclamantă și soții îl constituie convenția, oricare ar fi denumirea dată de părți intitulată "contract de schimb" și ale cărei clauze au fost modificate prin act adițional.
În cauză este făcută dovada certă că pârâții au transmis dreptul de proprietate prin contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul tip garsonieră din B, reclamantei, și pentru care, conform recunoașterii la interogatoriu a acesteia, nu a achitat prețul de 100.000.000 ROL. Convenția părților consemnată în actul adițional - 2 august 2005 - și necontestată până la promovarea acțiunii a fost în sensul că vânzătorii și să primească prețul ce se va obține din vânzarea garsonierei din
Reclamanta nu a condiționat vânzarea locuinței proprietatea sa, de un anumit preț, ci doar "la cel mai bun", așa cum este menționat în procura specială. Părțile au convenit ca reclamanta să primească și suma totală de 30.000.000 ROL (10.000.000 ROL din convenția inițială și 20.000.000 ROL din actul adițional) alăturat transmiterii dreptului de proprietate de soții pentru locuința lor, iar aceștia să încaseze prețul ce va rezulta din vânzarea locuinței lui.
Consemnarea din actul adițional, datat 2 august 2005 semnat de părți că "nu au nimic de obiectat cu privire la contractul de schimb", contractul de vânzare-cumpărare, succesiunea actelor adiționale corect a fost reținută de instanțe ca modalități de executare a convenției și stingere obligațiilor reciproce.
Curtea reține că pârâții nu au obligația de a remite reclamantei prețul, convenția acestora fiind de a se încasa de și, fără nici o condiție în ce privește valoarea.
Pârâții - vânzători și-au asumat numai obligația de vinde locuința lor și achita reclamantei suma de 30.000.000 ROL și plata datoriilor sale îndeplinite, dovada fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosar.
Într-adevăr, la data de 2 august 2005, actul adițional cuprinde la pct. 1 înțelegerea părților cu privire la încheierea contractului de întreținere în formă autentică. Actul nu s-a autentificat datorită refuzului reclamantei. Convenția este distinctă de "contractul de schimb", instanța nefiind investită să se pronunțe asupra condițiilor de validitate și a efectelor acesteia, așa cum s-a reținut de tribunal, nu este determinată în soluționarea cauzei.
Înscrisurile sub semnătură privată sunt redactate clar, intenția comună este explicită și nu cuprinde clauze cu două înțelesuri care să impună interpretarea lor. Criticile privitoare la durata cercetărilor penale, data sesizării instanței, a formei solemne la încheierea "contractului de schimb " și efectele acestuia nu sunt motive de nelegalitate în cauză, instanța nefiind învestită cu acțiune în nulitate sau rezoluțiune.
Curtea reține că părțile constatând că nu se poate încheia în formă autentică schimbul, au revocat convenția, dreptul de proprietate s-a transmis, prin contractul de vânzare-cumpărare și actul adițional (art. 969 alin. 2 Cod civil).
Părțile contractante au libertatea în stabilirea prețului vânzării. Modalitatea de plată consemnată în actul adițional, situația personală a reclamantei nu constituie încălcare a ordinii publice și bunelor moravuri.
Instanța nu are obligația de a explica de ce a fost gratificată, ci de a stabili dacă pretenția sa în restituirea prețului este justificată și are temei legal, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Pentru considerentele expuse instanța. în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 82/A din 21 mai 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
29.12.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana
