Obligație de a face. Decizia 510/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVIL
DECIZIA CIVIL Nr. 510/
Ședința public de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - -
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de ctre pârâta,cu domiciliul ales la cab.av.- - B,Calea nr.40,birou 5, împotriva deciziei civile nr. 58 din 7 martie 2007 pronunțat de Tribunalul B r ila în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și reclamanta, în acțiunea civil având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal,fcut la a patra strigare,la sfârșitul ședinței de judecat,au lipsit recurenta ,aprtorul acesteia av.- și intimatele și.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c intimata a depus la dosar chitanța nr.-/22.09.2008 cu care face dovada achitrii taxei judiciare de timbru pentru cererea de repunere pe rol,în sum de 2,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și a solicitat judecarea cauzei în lips,dup care;
CURTEA
Asupra recursului civil de faț;
Examinând actele și lucrrile dosarului, constat urmtoarele;
Prin sentința civil nr.5070/12.10.2006, pronunțat în dosarul nr.13417/2005 al Judec toriei B r ila, s-a admis cererea formulat de reclamanta împotriva pârâtelor și --tte; au fost obligate pârâtele s încheie cu reclamanta un contract de închiriere pentru imobilul din B,-, valabil pân la data de 30.07.2009. În baza art.274 Cod de procedur civil au fost obligate pârâtele la plata sumei de 509 lei cheltuieli de judecat ctre reclamant.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut c reclamanta a folosit imobilul situat în B,-, în baza contractului de închiriere nr.20523/2.09.1999 încheiat cu Direcția Serviciilor Publice. Prin dispoziția de restituire nr.6473/14.07.2003 imobilul a fost restituit pârâtelor, predarea-primirea fcându-se pe baza de proces-verbal la data de 07.05.2004.Prin contractul din 30.07.2004 pârâtele au închiriat reclamantei imobilul pe o durat de 3 luni, între 30.07.2004 și 31.10.2004. Deși reclamanta a solicitat dup expirarea termenului reînnoirea contractului pe durata prevzut de OG 40/1999, pârâtele nu au rspuns la aceast solicitare.În drept, s-a reținut c potrivit art.1 coroborat cu art. 7 din OG40/1999 contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuinț se prelungesc de drept pentru o perioad de 5 ani în cazul redobândirii imobilelor respective de ctre foștii proprietari. Prțile au încheiat la data de 30.07.2004 un contract de închiriere pentru o durat de 3 luni și nu de 5 ani cum prevedea legea. Nu se poate prezuma din acest fapt c reclamanta a renunțat la dreptul de a folosi locuința pe durata prevzut de lege, aceast renunțare trebuind s fie expres pentru a produce efecte juridice, fiind un drept legal.
Împotriva acestei sentințe,pârâta -tte a declarat apel. Motivele de apel au fost formulate și de numiții și G, solicitându-se introducerea acestora în cauz în calitate de apelanți pe motiv c în temeiul contractului de vânzare cumprare autentificat sub nr.1939/18.12.2006 -tte a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului ctre și G, care înțeleg s continue judecata cauzei în apel. S-a susținut c sentința este netemeinic și nelegal întrucât instanța nu a analizat actele depuse la dosar, a înclcat principiul liberei voințe a prților la încheierea actelor civile, nu a observat c închirierea nu a fost guvernat de dispozițiile OG 40/1999; instanța de fond în mod greșit a obligat pârâtele s încheie contract de închiriere în baza OG40/1999, invocând dispozițiile art.1 coroborat cu art.7 din acest act normativ, instanța neținând seama c dup data de 8.04.2004, OG40/1999 nu se aplic în relațiile chiriaș proprietar care a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului.Actele normative ulterioare (Legea 241/2001) prelungesc de drept contractele de închiriere pe o durat de înc 5 ani, dar nu și pentru imobilele care se afl în proprietatea privat a persoanelor fizice ci pentru cele care se restituie proprietarilor în perioada 8.04.1999-8.04.2004, respectiv 8.04.2004-8.04.2009. Totodat s-a artat c în mod greșit instanța a reținut c nu s-a renunțat expres la beneficiile conferite de OG40/1999 și în consecinț acestea sunt aplicabile, aceast ordonanț nu mai reglementa situația locativ chiriași-proprietari, odat ce contractul încheiat a ajuns la termen și chiriașa a beneficiat de drepturile instituite pe perioada legal de 5 ani, iar dac prțile acceptau c actul este guvernat de OG40/1999, intimata este cea care trebuia s solicite includerea precizrii c renunț sau nu la drepturile conferite de lege. Instanța a aplicat un act normativ în mod greșit, dovad fiind și modul în care s-a calculat 5 ani durata contractului, statuând c exist obligativitatea încheierii unui nou contract pe o perioad de 5 ani, care începe de la data încheierii contractului de închiriere, și obligându-le s încheie contract pe o durat de 5 ani, le-au deposedat de unul din atributele dreptului de proprietate - usus.
Referitor la cererea de introducere în cauz în calitate de apelanți a numiților și G pe motiv c au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în baza contractului de vânzare-cumprare autentificat sub nr.1939/18.12.2006, tribunalul a respins cererea ca inadmisibil motivat de faptul c nu au calitatea de succesori în drepturi pârâtei - -tte și nici nu erau în situația transmiterii convenționale a calitții procesuale în cursul activitții judiciare (cesiune de creanț sau vânzarea bunului litigios) având în vedere și obiectul acțiunii, iar potrivit art.294 al.1 Cod de procedur civil în apel nu se poate schimba calitatea prților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecat și nici nu se pot face alte cereri noi.
Prin decizia civil nr.58 din 7 martie 2007, Tribunalul B r ilaa respins ca nefondat apelul declarat de pârâta - -tte,reținând urmtoarele:
Potrivit contractului de închiriere nr.20532/2.09.1999 încheiat cu Direcția Serviciilor Publice B, reclamanta a închiriat imobilul situat în B,-, termenul de închiriere fiind cel prevzut de nr.OUG40/1999, cu obligația prezentrii anuale spre avizare.
În urma restituirii în natur a imobilului din B,- ctre și - -tte, la data de 30.07.2004 a încheiat cu acestea contract de închiriere, durata contractului fiind de la 30.07.2004 la 31.10.2004.
Tribunalul constat c ulterior promovrii apelului, pârâtele nu mai au calitatea de proprietare a imobilului ca urmare a vânzrii acestuia.
În drept, tribunalul reține c potrivit dispozițiilor nr.OUG40/1999 chiriașilor li se ofer beneficiul prelungirii contractului de închiriere chiar și în cazul redobândirii imobilului de ctre foștii proprietari sau de moștenitorii acestora dup intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgenț. Prin urmare reclamanta avea dreptul la prelungirea contractului de închiriere pentru înc o perioad de 5 ani.
Împotriva acestei decizii civile,în termen legal,a declarat recurs pârâta - -tte,criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev.de art.302 pct.9 Cod procedur civil.
În dezvoltarea motivelor de recurs,pârâta invoc greșita neintroducere în cauz a soților G și,în calitate de apelanți,întrucât,dup pronunțarea hotrârii instanței de fond,le-a înstrinat acestora imobilul în litigiu.
C instanța de apel,neanalizând toate actele depuse la dosar - în special contractul de închiriere,a înclcat principiul liberei voințe a prților la încheierea actelor civile.
În baza acestui principiu,prțile au stabilit durata locațiunii - de la 17.05.2004 pân la 31.10.2004; c instanța a ignorat c respectivul contract de închiriere era guvernat de dispozițiile dreptului civil (dreptul comun) și nu de OG 40/1999. Tot greșit,în opinia recurentei, reține instanța c nu s-ar fi renunțat expres la beneficiile conferite de nr.OG40/1999.
Recursul declarat este nefondat.
Atâta timp cât imobilul din B,str.- nr.5 a fost restituit pârâtelor și - -tte,conform Dispoziției nr.6473/14.07.2003 și procesului verbal de predare-primire din 7.05.2004,iar reclamanta a locuit în acest spațiu - în baza contractului de închiriere nr.20.523/2.09.1999 încheiat cu Direcția Serviciilor Publice B,corect au reținut instanțele(de fond și de apel) c respectivul contract (încheiat de ast dat între reclamant și pârâte) este guvernat de nr.OG40/1999,conform creia prelungirea nu poate fi limitat la perioada stipulat de prți,respectiv doar de 3 luni.
Nici aspectul c,dup pronunțarea hotrârii instanței de fond,pârâtele au înstrinat imobilul în litigiu soților,conform contractului de vânzare cumprare nr.1938/18.12.2006 nu poate justifica încetarea efectelor contractului de închiriere,acesta urmând s-și produc efectele.
În acest context,corect a surprins Tribunalul faptul c soții,nefiind succesorii în drepturi ai pârâtei,nu pot fi introduși în cauz - conform art.294 alin.1 Cod procedur civil.
Pentru aceste considerente,Curtea va respinge ca nefondat recursul,criticile formulate nefiind justificate.
În drept - sunt aplicabile disp.art.312(1) Cod procedur civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursulcivil declarat de ctre pârâta,cu domiciliul ales la cab.av.- - B,Calea nr.40,birou 5, împotriva deciziei civile nr. 58 din 7 martie 2007 pronunțat de Tribunalul B r ila în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și reclamanta, în acțiunea civil având ca obiect obligație de a face.
Irevocabil .
Pronunțat în ședința public de la 23 2008.
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu - - - | Judector, - - | Judector, - |
Grefier, |
- -/10.10.2008
: /15.10.2008
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Anica Ioan, George
