Obligație de a face. Decizia 5155/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5155
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
*******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC SRL prin administrator, împotriva sentinței nr. 275 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă SC SRL, intimata reclamantă, asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta pârâtă SC SRL, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimata reclamantă, a pus concluzii de admitere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.275 din 19 februarie 2009, Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea completată ulterior formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC SRL DTS.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.429 lei netă și actualizată în raport de inflație, reprezentând contravaloare ore suplimentare efectuate în perioada iulie 2005 - iunie 2008 și 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din statele de salarii prezentate la expertiză rezultă că în lunile februarie, martie, aprilie 2007, martie 2008 reclamanta s-a aflat în activitate la SC SRL, nu a înregistrat nici o zi de concediu fără salariu iar pentru munca prestată a fost remunerată corespunzător.
Din rapoartele de gestiune, monetare și rapoartele zilnice emise de casa de marcat rezultă că în perioada ultimilor 3 ani de la data introducerii acțiunii (iulie 2005 - iunie 2008) reclamanta a prestat un număr de 995 ore - muncă suplimentară în zilele de sâmbăta și duminica pentru care nu a beneficiat nici de timp liber corespunzător și nici de remunerație. Drepturile salariale nete, actualizate în funcție de rata inflației pretinse de reclamantă pentru orele - muncă suplimentare prestate în zilele de sâmbăta în perioada iulie 2005 - iunie 2005- se ridică la 4.429 lei.
Din "somația" nr. 45817/28.11.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului DTS rezultă că pârâta SC SRL a încheiat integral obligațiile bugetare privind contribuția la asigurările sociale de stat și contribuția la asigurările sociale de sănătate pe perioada 08.05.2005 - 30.06.2008 cât reclamanta a fost angajată la această societate.
Din statele de salarii prezentate la expertiză a rezultat că salariile lunare cuvenite reclamantei nu au fost diminuate cu fondul de garantare al creanțelor salariale de 0,25 % care se suportă de angajator, potrivit prevederilor legale.
De asemenea instanța a constatat că intimata SC SRL a emis decizia nr.11 din 23.07.2008 privind încetarea contractului individual de muncă al doamnei în baza cererii nr. 10 din 27.06.2008 formulată de această angajată și în temeiul art. 55, lit. b din Codul Muncii, începând cu data de 01.07.2008, decizie care a fost comunicată reclamantei.
Din copia carnetului de muncă al reclamantei depusă în extras la dosar nu rezultă că intimata SC SRL a înscris mențiunea că reclamanta a beneficiat de 42 zile concediu fără salariu, în perioada ianuarie 2007 - ianuarie 2008.
Având în vedere faptul că, la solicitarea angajatorului reclamanta a efectuat muncă suplimentară în zilele de sâmbătă și duminică, potrivit art. 118 din Codul Muncii, iar munca suplimentară nu a fost compensată prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, potrivit art. 119, alin.1 din Codul Muncii, instanța a obligat intimata în baza art. 119, alin.1 din Codul Muncii la plata contravalorii orelor prestate de reclamantă peste programul normal de lucru.
Instanța a admis în parte acțiunea completată ulterior formulată de reclamantă, în sensul că, așa cum s-a arătat, celelalte petite ale acțiunii nu au fost dovedite sau au rămas fără obiect.
Astfel, la dosarul cauzei a fost depusă decizia nr. 11 din 23.07.2008 privind încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei cu pârâta începând cu data de 01.07.2008, în baza art. 55, lit. b din Codul Muncii, decizie care a fost comunicată reclamantei.
Expertul tehnic a constatat că pârâta a achitat toate obligațiile către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, iar reclamanta a beneficiat de plata salariilor pe lunile februarie, martie și aprilie 2007 și martie 2008, iar în cartea de muncă nu sunt operate mențiuni în legătură cu concediul fără salariu pentru o perioadă de 42 de zile, efectuat de reclamantă.
Instanța a obligat pârâta la plata sumei de 4.429 lei reprezentând drepturi salariale nete și actualizate în funcție de rata inflației, pentru un număr de 995 ore - muncă suplimentare prestate în zilele de sâmbătă și duminică de către reclamantă, în perioada mai 2005 - iunie 2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SRL prin administrator, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit a fost admisă acțiunea în parte formulată de reclamanta și a fost obligată la plata sumei de 4429 lei reprezentând contravaloare ore suplimentare efectuate în perioada iulie 2005 - iunie 2008.
Recurenta arată că nu a luat cunoștință de expertiza făcută, că instanța de fond nu a administrat proba cu martori și pentru recurenta - pârâtă, că martorii audiați au dat declarații mincinoase.
Recurenta mai arată că în mod greșit expertul a calculat ore de muncă suplimentare în favoarea intimatei - reclamante, în condițiile în care aceasta a beneficiat de timp liber corespunzător.
Celelalte critici vizează efectuarea inventarului între părți și acordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 117 alin.1 Codul Muncii munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prev.de art. 109, este considerată muncă suplimentară.
Din declarațiile martorelor propuse de reclamantă B și, filele 46,47 dosar fond, rezultă că reclamanta a desfășurat muncă suplimentară peste programul normal de lucru fără să primească zile libere corespunzătoare. Astfel, martora B arată că reclamanta desfășura muncă suplimentară întrucât monetarele care se aduceau la sfârșitul zilei de lucru în bazarul Dunărea, la orele 18,30, iar programul în bazarul Central era până la ora 18.00. Martora mai arată că se lucra și în zilele de sâmbătă și duminică, iar reclamantei nu i s-au plătit aceste ore și nu se acordau zile libere corespunzătoare.
Aceeași declarație o face și martora.
De asemenea, martora, propusă de pârâtă, menționează că în zilele de sâmbătă și duminică reclamanta a lucrat permanent și nu a beneficiat de zile libere corespunzătoare. Martora arată că nu se obișnuia să se semneze statele de plată și nici vreun alt act pentru bani.
Martora, propusă pentru pârâtă, arată că într-adevăr angajatele pârâtei lucrau în zilele de sâmbătă și duminică, însă pentru aceste zile primeau timp liber corespunzător.
Din declarațiile menționate rezultă faptul că s-a dovedit atât cu martorii audiați la propunerea reclamantei, cât și cu una din martorele audiate la propunerea pârâtei, faptul că reclamanta a lucrat ore suplimentare fără a primi zile corespunzătoare libere și fără a fi plătită.
Expertul desemnat în cauză a verificat rapoartele de gestiune, monetarele și statele de salarii prezentate de unitatea pârâtă și a constatat că în perioada iulie 2005 - iunie 2008, reclamanta a desfășurat activitate în unele zile de sâmbătă și duminică, iar orele de muncă prestate în aceste zile nu au fost compensate cu timp liber corespunzător( fila 146 dosar fond). Pe de altă parte expertul constată că din statele de salarii prezentate la expertiză a rezultat că orele de muncă prestate de reclamantă în zilele de sâmbătă și duminică nu au fost plătite.
Coroborând proba cu martori și proba cu expertiză se constată că trei dintre martorele audiate, precum și verificările expertului conduc la concluzia în sensul că intimata - reclamantă a efectuat ore suplimentare fără a primi timp liber corespunzător și fără a fi plătită.
Prin urmare, criticile recurentei în sensul că a fost admis acest capăt de cerere sunt neîntemeiate.
De asemenea, sunt neîntemeiate criticile privind administrarea probei cu martori.Astfel, în ședința publică de la 09 octombrie 2008 instanța de fond a admis cererea privind administrarea probei cu 2 martori atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâtă.
Ulterior,la termenul din 23 octombrie 2008 au fost audiate martorele propuse de reclamantă, prezente în ședință publică, precum și martora, propusă de pârâtă. La solicitarea reprezentantei pârâtei a fost acordat termen pentru a fi citată martora, care nu s-a prezentat, fiind audiată ulterior în ședința publică de la 6 noiembrie 2008.
La termenul din 20 noiembrie 2008 reprezentanta pârâtei solicită prin cerere scrisă prelungirea probei cu încă doi martori, cerere corect respinsă de instanță având în vedere că a fost respectat principiul echidistanței și legalității, fiind ascultați câte doi martori pentru fiecare parte.
Față de această situație Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă privind administrarea probei cu martori în fața instanței de fond.
În situația în care ar exista indicii că martorii audiați au făcut declarații mincinoase, recurenta are posibilitatea de a se adresa organelor penale separat.
În ceea ce privește criticile ce vizează faptul că recurenta - pârâtă nu a avut posibilitatea de a observa raportul de expertiză, se constată că nici acestea nu sunt întemeiate. Astfel, în ședința publică de la 5 februarie 2009, instanța de fond a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 209 Cod pr.civilă și constatând că raportul de expertiză nu a fost depus cu cel puțin 5 zile libere înainte de termenul de judecată, a dispus amânarea cauzei pentru a da posibilitatea părților să observe raportul de expertiză și să formuleze eventuale obiecțiuni la acesta.
La termenul din 19 februarie 2009 reprezentanta pârâtei a fost lipsă, iar instanța a respins obiecțiunile formulate de apărătorul reclamantei.
În aceste condiții nici criticile ce vizează neobservarea raportului de expertiză nu sunt întemeiate.
Față de aceste considerente și de prevederile art. 31]2 Cod pr.civilă va fi respins recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod pr.civilă va fi obligată recurenta către reclamantă la 400 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta SC SRL Dr.Tr.S, prin administrator, împotriva sentinței nr. 275 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă .
Obligă recurenta către intimată la 400 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
06.10.2009
Red.jud.-
2 ex./AS
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorina Lucia Petria Mitran
