Obligație de a face. Decizia 516/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 516
Ședința publică de la 09 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 70/A din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5338 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă personal și asistată de avocat, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat netimbrarea recursului cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, întâmpinarea depusă de intimata reclamantă, după care:
Instanța, constatând că la dosar nu există dovada executării obligației de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, pune în discuție excepției anulării recursului și acordă cuvântul.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat, în cazul în care recurentul pârât, până la închiderea dezbaterilor își va îndeplinii obligația de timbrare a recursului.
După dezbateri, dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată s-a prezentat avocat, pentru recurentul pârât, care a depus taxa de timbru judiciar în cuantum de 10 lei, cu chitanța nr. -/09.06.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu S sub nr- la data de 28.03.2007, reclamanta a chemat în judecată pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i permită accesul în camera de 8,14 mp, situată la demisolul imobilului, care este proprietatea sa. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat reclamanta că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.256/2000 încheiat cu RA Lotus a achiziționat în imobilul din DTS,-, locuința compusă din două camere, demisol și 33% din suprafața de folosință comună a imobilului iar la rândul său pârâtul a cumpărat cealaltă parte a imobilului. La demisolul imobilului, arată reclamanta, este proprietară a unei camere de 8,14 mp, iar pârâtul este proprietarul celorlalte încăperi de la demisol, fiind proprietari comuni ai coridorului de acces în aceste încăperi. A precizat că de un an de zile pârâtul a schimbat ușile de acces în demisol și nu i-a mai permis accesul spre această cameră, spunându-i că nu-i va da cheie și va intra în acea încăpere numai când este el acasă.
Prin întâmpinare, pârâtul arătat că reclamanta a avut acces la și după montarea ușii de la intrare, dimineața între orele 6-8.30 și după amiaza după orele 16.00, dar aceasta nu sună la sonerie dând peste ei în casă invocând faptul că are dreptul de a veni oricând dorește. A precizat că ușa și scările de la demisol constituie doar un mijloc de acces spre cămara acesteia de la demisol în suprafață de 8,14 mp și nu un bun comun, iar el deține 115 mp adică 99% din suprafață.
Prin cererea reconvențională formulată la data de 15.05.2007, pârâtul reclamant a arătat că în urma măsurătorilor efectuate s-a constatat că spațiul pe care-l ocupă el este de 114,21 mp din suprafața de 115,54 mp cât a cumpărat de la Lotus Dr. Tr. S, restul de 1,33 mp fiind ocupat de familia prin construirea abuzivă a unui zid ce îi blochează trecerea spre podul casei. A solicitat ca reclamanta să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1,33 mp și să fie obligată să-și demoleze zidul care îi împiedică accesul la pod.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința civilă nr. 5338/13.11.2008 a admis cererea principală; a obligat pârâtul reclamant să permită reclamantei pârâte accesul la camera de 8,14 mp (oficiu) aflată în proprietatea exclusivă a reclamantei pârâte situată la demisolul imobilului din-, T S; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant ca neîntemeiată și a obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că holul de acces la oficiul reclamantei-pârâte se află în folosința comună a părților, acest aspect fiind cunoscut de părți la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, iar pârâtului reclamant îi revine obligația de a permite accesul reclamantei la oficiu situat la demisol.
Referitor la cererea reconvențională s-a reținut că încăperea cu nr. 24, nu este menționată ca fiind proprietatea exclusivă a vreuneia din părți și nici nu au fost precizate dimensiunile acesteia, astfel că prin edificarea zidului nu s-a dovedit că reclamanta-pârâtă a ocupat o suprafață de 1,08. așa cum susține pârâtul, iar din raportul de expertiză și declarația martorei rezultă că acesta a fost construit pe vechiul amplasament.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul reclamant criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând următoarele:
- instanța de fond a interpretat eronat probele administrate și a reținut greșit că holul de 9,14. și antreul de 2,45. sunt spații comune, că în realitate acestea îi aparțin, fapt ce rezultă din fișa suprafeței locative iar reclamantei îi aparține numai oficiu de 8,14.
- concluziile raportului de expertiză prin care se determină spațiile comune sunt eronate iar instanța a acordat drept de trecere reclamantei spre oficiu cu încălcarea dreptului său de proprietate asupra holului de 9,14. și a antreului de 2,45. deși încăperea de la demisol proprietatea familiei nu reprezintă loc înfundat.
- nelegal a fost respinsă cererea reconvențională cu toate că reclamanta a construit un zid de separare a proprietăților, iar prin executarea acestuia a ocupat 1,33. din proprietatea sa (încăperea nr.24).
Prin decizia nr.70/A din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondat, apelul. A fost obligat apelantul să plătească intimatei 200 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din contractele de vânzare-cumpărare existente la dosar rezultă în mod cert că părțile au o cotă individuală de câte 33,3 % din suprafața de folosință comună a imobilului, suprafață care a fost stabilită de expert conform schiței anexă la raportul de expertiză ca fiind compusă din încăperile 4 și 5 de la demisol și care reprezintă cele două culoare menționate în fișa suprafeței locative a imobilului ca fiind spații comune, prin care se realizează accesul la oficiul proprietatea reclamantei și la încăperile proprietatea pârâtului, precum și încăperea nr. 24 nemenționată în actele părților și prin care se face accesul în podul casei.
Nu se pune problema existentei vreunui drept de servitute în favoarea reclamantei asupra încăperilor notate cu nr. 4 și 5 deoarece asupra spațiilor comune nu se poate constitui un astfel de drept, astfel că împrejurarea invocată în sensul stabilirii situației oficiului atribuit reclamantei (dacă este sau nu loc înfundat) este irelevantă.
S-a constatat nefondată și critica ce vizează greșita respingere a cererii reconvenționale, reținându-se că reclamanta pârâtă a edificat un zid, însă martorii au relatat că a fost executat pe amplasamentul vechiului panou din lemn existent anterior dobândirii imobilului de către pârât, care la data cumpărării a acceptat această situație.
Încăperea cu nr.24 nu a fost identificată în actele părților și în raport de acest aspect în mod corect s-a apreciat că nu s-a ocupat din suprafața aflată în proprietatea exclusivă a pârâtului și nici nu i-a fost îngrădit accesul la pod.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă a declarat recurs în cauză pârâtul susținând că, concluziile raportului de expertiză întocmit de expert trebuiau interpretate în concordanță cu actele de vânzare cumpărare, acte din care rezultă (în special din fișele locative) care sunt părțile comune ale imobilului și care sunt cele exclusive. A precizat că încăperile prin care familia are acces spre oficiu de 8,14 mp. aparțin în proprietate exclusivă familiei și că există cale de acces direct prin curte spre acest oficiu.
Cât privește cererea reconvențională recurentul a arătat că familia a construit un zid care împiedică, accesul către pod al familiei. Prin edificarea acestui zid spațiul proprietatea exclusivă al familiei a fost mărit în detrimentul celui ce aparține familiei. În aceste condiții s-a solicitat demolarea zidului. Procentul de 33% reținut de instanță nu are o bază reală în cazul familiilor și.
Recursul este nefondat.
Deși în drept au fost invocate prevederile art.304 pct.7,8 și 9 din Codul d e pr. civilă, din motivele de recurs detaliate nu rezultă că se invocă nelegalitatea deciziei prin prisma acestor dispoziții legale. Astfel, nu s-a susținut că decizia ar fi nemotivată sau că ar conține considerente străine de natura pricinii; nu s-a invocat faptul că ar fi fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății; de asemenea, nu s-a susținut că decizia ar fi nelegală prin prisma unor dispoziții legale de drept material sau procesual care să fi fost învederate instanței.
Motivele de recurs, astfel cum au fost expuse, se referă la reținerea greșită a stării de fapt după aprecierea probatoriului de către instanță, aspect care nu poate face obiectul controlului judecătoresc în calea de atac a recursului față de prevederile art.304 Cod pr. civilă. Criticile expuse vizează netemeinicia deciziei instanței de apel și nu nelegalitatea acesteia.
Pentru considerentele expuse urmează a fi respins recursul. În temeiul art. 274 Cod pr. civilă recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariul de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.70/A din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr.5338 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.2 ex
26.06.2008
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț
