Obligație de a face. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 524
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 588 din 24-06-2009 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă fiind reprezentantul intimaților Municipiul I-prin Primar și Consiliul Local
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina este la prim termen, recursul este motivat, declarat în termen, recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, s-au comunicat intimatului Municipiul I-prin Primar motivele de recurs, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare formulată de intimați, cu duplicat ce a fost comunicat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat depune la dosar chitanța nr. -/28.04.2009 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța constată că timbrajul a fost satisfăcut integral, recursul este declarat în termen, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pc.9 Cod procedură civilă.
Avocat depune adresa nr. 1673/12.02.2009 emisă de Municipiul I-prin Primar, cu duplicat. Interpelat, arată că imobilul din litigiu nu este revendicat potrivit Legii nr. 10/2001, există la dosar un act din care rezultă că a fost revendicat doar terenul în baza Legii nr. 18/1991, între timp nu a mai apărut o solicitare la Legea 10/2001.
Instanța constată că adresa nr. 1673/2009 emană de la intimat și nu mai dispune comunicarea acesteia.
Interpelat, apărătorul recurentei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2014 din 12.02.2009 a Judecătoriei Iașis -a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul I și Consiliul Local
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâților să-i vândă imobilul de locuit situat în I,-, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că este titulara contractului de închiriere în ceea ce privește imobilul de locuit situat în I,- începând cu anul 1985, contract care a fost prelungit până în anul 2001,iar în prezent s-a încheiat un nou act de închiriere și că în anul 2008 solicitat Primatului municipiului I să i se vândă această locuință, însă i-a fost respinsă cererea cu motivarea că imobilul nu a fost supus în această perioadă la lucrări de consolidare,iar reclamanta susține că acest refuz este nejustificat raportat la prevederile art. 9 din Legea nr. 112/1995, cu atât mai mult cu cât imobilul nu a fost nici revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001.
A reținut instanța că Legea 112/1995 permite vânzarea imobilelor către chiriași conform art.9.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a legii 112/1995(HG20/1996, modificată de HG11/1997), emise ulterior apariției legii, au dreptul de a cumpăra imobilele doar chiriașii care au contract de închiriere valabil încheiat la data intrării în vigoare a legii. În caz contrar, orice act de administrare a fondului de locuințe al statului prin închiriere ar trebui să creeze posibilitatea pentru chiriași de a achiziționa la prețuri modice locuințele, prejudiciind statul și acordând beneficii în mod inechitabil unor persoane fără justificare.
Mai mult, rezultă că este în curs de soluționare o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din I,-. or prin actul normativ indicat de reclamantă nu s-a stabilit o obligație de a vinde în sarcina deținătorilor de imobile("pot"vinde), ci o vocație, textul fiind neechivoc.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta .
Prin decizia civilă nr. 588 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Iași se respinge apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2014 din 12.02.2009 a Judecătoriei Iași.
Pentru a hotărî în acest sens se rețin următoarele:
Analizând motivele de apel raportat la probatoriile administrate în cauză, tribunalul constată că art. 47 alin. 1 din Legea 10/2001 prevede că imobilele care în urma procedurilor prev. la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptățite rămân la administrarea deținătorilor actuali.
3 al aceluiași articol prevede că imobilele cu destinația de locuințe prev. la alin.1, pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune.
Din interpretarea disp. art. 47 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, precum și a prevederilor cuprinse în nr.HG 498/ 2003, de aprobare a Normelor Metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, rezultă că vânzarea locuințelor către chiriași, după soluționarea procedurilor administrative conform /2001, constituie o facultate, o posibilitate lăsată de legiuitor la latitudinea unității care este proprietara imobilului.
Prin urmare, instanța de judecată nu poate obliga pârâtul Consiliul Local al Municipiului I să vândă locuința închiriată reclamanților, atât timp cât dreptul de dispoziție cu privire la vânzarea locuinței închiriate aparține în mod exclusiv pârâtului, acesta din urmă fiind singurul în măsură să aprecieze asupra unității vânzării locuințelor închiriate, pe care le deține în proprietate.
Pârâtul nu poate fi obligat să vândă locuința închiriată reclamanților, în temeiul art. 47 alin. 3 din Legea 10/2001, deoarece s-ar încălca principiul libertății contractuale, dreptul de proprietate al pârâtului garantat de art. 44 alin. 2 din Constituția României, precum și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Pe de altă parte, este în curs de soluționare o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul din I,-.
În consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă tribunalul a respins apelul declarat de reclamanta păstrând sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând următoarele motive:
- instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 47 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, în sensul că vânzarea locuințelor chiriașilor este lăsată la latitudinea unității care este proprietara imobilului.
Temeiul de drept al acțiunii este art. 9 din Legea nr. 112/1995, care stabilește numai în privința chiriașului un drept opțiune între cumpăra sau nu locuința, unitatea deținătoare fiind obligată să- vândă.
Mai mult decât atât, contractul de întreținere pe care îl deține pentru imobil este din 1985, astfel că la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, recurenta îndeplinea singura condiție impusă de art. 9 pentru a cumpăra imobilul, și anume calitatea de chiriaș.
Este cert că recurenta îndeplinește cerințele impuse de Legea nr. 112/1995, unitatea deținătoare fiind obligată să-i vândă imobilul în momentul exercitării de către recurentă a opțiunii de a-l cumpăra.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului reclamantei, motivat de împrejurarea că Legea nr. 112/1995 și art. 43 din Legea nr. 10/2001 cuprind norme juridice, dispoziții și imperative conduita prescrisă de legiuitor în aceste prevederi este una permisivă,
Susțin intimații că în cauză nu și-au asumat nici o obligație convențională de vinde recurentei acest imobil, iar prin Legea nr. 10/ 2001 chiriașul are un drept de preempțiune fără să fie instituită o obligație în a vinde.
Dacă proprietarul ar fi forțat să vândă dreptul de proprietate prevăzut de art. 480 cod civil garantat de Constituție și art. 1 din Protocolul 1 din convenția Europeană a Drepturilor Omului.
O eventuală derogare de la principiul libertății contractuale nu trebuie presupusă, ci trebuie prevăzută expres de către legiuitor.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri de către intimată.
Examinând motivele de recurs invocate, actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată fondată cererea de recurs pentru următoarele considerente:
Reclamanta este titulara unui contract de închiriere asupra locuinței situată în I,-, din 1985, contract prelungit în mod succesiv de către intimata Consiliul Local I. Imobilul nu format obiectul restituirii în baza Legii nr. 112/1995 și nici ulterior în baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
Raportat la momentul încheierii contractului de închiriere - 1985, aplicabile în speță sunt dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 care lasă numai la latitudinea chiriașului opțiunea de a cumpăra, obligația de vânzare pentru partea unității deținătoare fiind corelativă și implicită.
Dacă legiuitorul ar fi lăsat la latitudinea administratorului opțiunea de vânzare sau nu a imobilului ar fi golit de conținut dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995.
De altfel, chiar și evoluția legislației în materie, respectiv dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001, prin care imobilele cu destinația de locuință pot fi înstrăinate, potrivit legislației în vigoare chiriașii având drept de preemțiune sunt în sensul că administratorul este obligat să vândă.
Instanța nu poate primi apărarea intimatei în sensul că prin admiterea acțiunii formulate de reclamantă s-ar încălca în prealabil art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
În primul rând acest text de lege protejează dreptul de proprietate și implicit pe titularul său, care este Statul Român și nu intimatul, acesta având doar calitatea de administrator.
În al doilea rând este de observat că în Jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat prin hotărâri pronunțate împotriva României jurisprudența contradictorie a instanțelor române, având drept consecință diferența de tratament între persoane aflate în aceeași situație.
Natura juridică a dreptului pârâtei de a dispune cu privire la imobilele respective a fost interpretată greșit de cele două instanțe. În condițiile în care reclamanta a îndeplinit nu numai condițiile impuse de art. 9 din Legea nr. 112/1995, cât și cele impuse de art. 47 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, refuzul intimatei de încheia contractul de vânzare-cumpărare apare ca fiind abuziv, întrucât nu îți are temeiul în lege.
Pentru aceste motive în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica decizia tribunalului în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință soluționarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii în contradictoriu cu Consiliul Local I, administratorul locuinței.
Drept consecință va păstra dispozițiile sentinței vizând respingerea acțiunii în contradictoriu cu Municipiul I, reprezentant prin Primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 588 din 24-06-2009 Tribunalului Iași pe care o modifică în tot.
Admite apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2014 din 12-02-2008 Judecătoriei Iași pe care o schimbă în parte.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local
Obligă pârâtul Consiliul Local I să-i vândă reclamantei locuința situată în I-.
dispozitivul sentinței cu privire la respingerea acțiunii în contradictoriu cu Municipiul I, reprezentat prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
13.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru, Elena
