Obligație de a face. Decizia 530/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 530
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulată de pârâta împotriva deciziei civile nr. 322/A din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă, prin avocat G, lipsind recurenta pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat G, pentru intimata reclamantă, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de apel a obligat pârâta să încheie contractul de vânzare - cumpărare pentru locuință, întrucât reclamanta are calitate de chiriaș, iar locuința deținută de aceasta este o locuință de serviciu, neexceptată de la vânzare și construită din fondurile unității economice până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/1992, fiind îndeplinite astfel condițiile admiterii acțiunii promovată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de fata.
1. Prin sentința civila nr. 2395/12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, s-a respins acțiunea promovată de reclamanta prin care a solicitat ca parata sa fie obligata sa-i vanda locuinta pe care o ocupa in calitate de chirias, potrivit Legii 85/1992.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut că spațiul închiriat de către reclamant are regimul unei locuințe de serviciu, înstrăinarea acestor locuințe putându-se face doar prin voința Consiliilor de administrație sau de conducere ce nu poate fi înfrântă de instanța de judecată, reprezentând o excepție prevăzută de lege de la regula consacrată prin legea 85/1992.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispoz. art. 304, pct. 7, 8, și 9 pr.civ.
In motivarea recursului a arătat că instanța de fond în respingerea cererii, s-a limitat la disp. legii 85/1992 fără a le corobora cu întreaga legislație în domeniu, respectiv disp. art. 59/1990, legii 114/1996 și OG 130/2004 - acte normative care dau posibilitatea părților să cumpere și locuințele de serviciu construite în perioada comunistă, din fondurile centralizate ale bugetului de stat, operațiune care trebuia făcută până în luna decembrie 2006.
mai arătat că, motivarea făcută de instanță potrivit căreia înstrăinarea acestor locuințe se poate face numai de consiliile de administrație sau conducerile unităților și că instanța nu ar fi putut să înfrângă voința acestora nu este corectă față de refuzul cu rea credință de a le fi înstrăinat aceste locuințe.
La termenul de judecată din 12 dec.2008 instanța dispus în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, recalificarea căii de atac din recurs în apel.
2. Prin decizia civila nr. 322/A/12 dec. 2008 Tribunalul Mehedinția admis apelul formulat de apelanta-reclamanta, împotriva sentinței civile rn.2395/12.05.2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SA.
A chimbat sentința, a admis acțiunea și a obligat pârâta să încheie contractul de vânzare cumpărare cu reclamanta pentru locuința situată în Dr.Tr.S, Calea,nr.161,.3,.3,.56, la prețul de 1685,60 lei.
A mai obligat intimata la 329,0 lei cheltuieli de judecată în apel și la instanța de fond.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurilor unităților economice sau bugetare de stat republicată, locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere cu plata integrală sau în rate prețului, în condițiile DL nr.61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi.
De asemenea potrivit art. 7 alin. 1 din leg.85/1992 locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat până la data intrării în vigoare a prezentei legi altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere la cererea acestora cu plata integrală sau în rate a prețului.
Prin acest act normativ și prin DL.61/1990 s-a conferit titularilor contractelor de închiriere dreptul de cumpăra la cerere, locuințele sau spațiile cu altă destinație construite din fondurile statului și ale unităților economice sau bugetare de stat cu excepția locuințelor de intervenție.
Art. 1 alin. 1 din leg.85/1992 făcând referire la locuințele construite din fondurile statului stabilește că acestea pot fi cumpărate sau vor fi vândute ca atare ceea ce subliniază că nașterea raportului juridic este la latitudinea titularului contractului de închiriere care fără a fi legat de vreun termen, poate formula cerere de cumpărare, apelantul in cauză făcând dovada depunerii unei astfel de cereri.
Ca urmare pentru a putea beneficia de disp. Legii 85/1992 este necesar ca, solicitantul să fie titular al contractului de închiriere, locuințele să fie construite din fondurile unităților economice sau bugetare până la intrarea în vigoare a legii, iar locuințele să nu facă parte din categoria celor de intervenție în sensul disp. art. 7 alin.7 din leg.85/1992.
Prin întâmpinarea formulată de intimată la instanța de fond aceasta a precizat în mod expres că locuința deținută de apelanta reclamantă cu titlu de chirie este o locuință de serviciu în sensul prev. art. 2 lit. din leg.114/1996 republicată.
Cum, apelanta reclamantă este titulara contractului de închiriere nr.105/19.07.1994, iar locuința deținută de aceasta este o locuință de serviciu, neexceptată de la vânzare fiind construită din fondurile unității economice până la intrarea în vigoare leg.85/1992, s-a apreciat că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii.
3. Impotriva acestei hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs în termen, motivat și timbrat.
Criticile sunt in esenta urmatoarele: decizia pronuntata in apel este nelegala, fiind data cu incalcarea si interpretarea gresita dispozitiilor legale curpinse in art 7 alin. 8 din legea 85/1992, dar si a disp. art 969 Cod civil. Astfel, arata ca locuinta din litigiu a fost construita din fonduri proprii, poate fi detinuta de unitate in sensul legii, poate fi vanduta numai prin vointa consiliului de administratie sau conducerii, fiind o locuinta de serviciu al carei contract este accesoriu la contractul de munca - astfel ca este o exceptie de la art. 7 alin. 1 din lege.
Intimata reclamanta depus întâmpinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii pronuntată in apel, ca legală si temeinică.
Recursul de fata este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
În mod judicios, cu argumente corecte și solide, tribunalul a analizat toate criticile aduse sentinței de către reclamantă, stabilind în raport cu regimul juridic al locuinței, îndreptățirea legală a acesteia de aoc umpăra.
Locuința în litigiu, este edificata în perioada 1979-1981, din fondurile statului fiind proprietate de stat, știut fiind că înainte de 1989, întreprinderile aveau în patrimoniu doar un drept de administrare și după această dată, prin voința legiuitorului și transformarea acestor entități în societăți comerciale, acest drept s-a transformat într-un drept de proprietate.
Această transformare nu poate fi o măsură arbitrară prin care unii cetățeni să fie defavorizați în beneficiul altora, întrucât aceste bunuri erau rezultatul eforturilor tuturor. Ar fi contrar principiilor dreptului și chiar regulilor tradiționale privind proprietatea ca, o unitate economică "transformată" într-o societate comercială să devină proprietara absolută asupra unor bunuri "moștenite", cu înlăturarea abuzivă a cetățenilor care în calitatea lor de angajați sau foști angajați au contribuit la formarea acestui patrimoniu.
De aceea legiuitorul, prin art. 7, stabilit o normă de justiție socială și economică, dând posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect, în vechiul sistem statal-juridic - potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 10/1994 care a statuat că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt nu numai legale, "conforme literei și spiritului art. 41 și al art. 135 din Constituție, ci și legitimate din punct de vedere economic, social și moral".
Prin urmare, susținerea recurentei pârâte în sensul că locuința este construită din fonduri proprii, nu corespunde realității, astfel că nu sunt incidente dispozițiile legale de excepție la care face trimitere recurenta, respectiv ale art. 7 alin. 8 din Legea 85/1992 - potrivit cărora unitățile economice sau bugetarepot să dețină(prin cumpărare sau prin alt mod care exclude preluarea în patrimoniu a celor construite înainte de 1989) și să construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă.
Într-adevăr, în acest caz modul de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților, dar această dispoziție legală nu este aplicabilă în cauză.
În orice caz, unitățile la care se referă aceste dispoziții legale, pot sădeținăacest tip de locuințe, fie prin achiziționare dupa 1990, fie prin construire, caz în care este evident că numai unitatea respectivă titulara a dreptului de proprietate, are libertatea neîngrădită de a dispune asupra înstrăinării, iar nu legea sau judecătorul, în caz contrar ar avea loc o ingerință nejustificată asupra dreptului de proprietate, garantat indiferent de titular.
În aceiași ordine de idei, prin soluția pronunțată, s-a dat o rezolvare corectă criticii referitoare la interpretarea și aplicarea disp. art. 969 Cod civil, în sensul că prin voința legiuitorului s-a reglementat prin lege specială, posibilitatea cumpărării locuințelor construite din fondurile statului potrivit art. 1 din Legea 85/1992 - de către titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale acestei legi, nefiind o ingerință în contract ca lege a părților, iar locuința nefiind exceptată în conformitate cu prevederile aceluiași act normativ
Dreptul chiriașului de a cumpăra și obligația corelativă a unității de a vinde își găsesc temeiul, respectiv izvorul în lege, iar nu în contractul de închiriere, pentru a se putea susține că ar opera o modificare a acestuia neconvenită de către părți, ci impusă de un terț sau de instanță.
Avand in vedere solutia pronuntata, culpa procesuala a recurentei si disp. art. 274 Cod procedura civila, va obliga recurenta catre intimata reclamantă la cheltuieli de judecata in recurs, in limita a ceea ce s-a cerut si dovedit.
Acestea sunt considerentele pentru care in baza art. 312 alin. 1 teza I Cod procedura civila, nesubzistand niciun motiv de recurs de modificare sau casare si nici de ordine publica ce se pune in dezbaterea partilor si din oficiu, in sensul disp. art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, se va respinge recursul de fata ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 322/A din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă,
Obligă pârâta să plătească intimatei reclamante suma de 780 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
2 ex/14.05.09
Tehn.red.
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Mariana Mudava
