Obligație de a face. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 54
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Angelescu Cristiana
JUDECĂTOR 2: Olariu Viorica
JUDECĂTOR 3: Pavelescu Georgeta
GREFIER: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului I și de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 792 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul - intimat și consilier juridic pentru intimatul - recurent Consiliul Local al Municipiului I și intimatul Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată,recursurile sunt declarate în termen,motivate,se solicită judecata în lipsă.
La dosar s-a depus prin Serviciul de Registratură întâmpinare formulată de recurentul - intimat,duplicatul fiind comunicat din oficiu de către instanță și intimatului - recurent Consiliul Local al Municipiului I spre luare la cunoștință.
Prin Serviciul de Registratură s-au depus și concluzii scrise formulate de intimatul - recurent Consiliul Local al Municipiului I și înscrisuri în susținere.
Consilier juridic pentru intimatul-recurent Consiliul Local al Municipiului I și intimatul Primarul Municipiului I depune la dosar delegație de reprezentare în instanță.
Avocat pentru recurentul intimat nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul concluziilor scrise și a înscrisurilor depuse de intimatul - recurent Consiliul Local al Municipiului
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul - intimat având cuvântul, arată că prin recursul formulat a criticat decizia pronunțată de Tribunalul Iași,prin care s-a admis apelul formulat de Primarul Municipiului I și s-a reținut că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză,că o asemenea calitate are doar Consiliul Local al municipiului
Apărătorul arată că este adevărat și este de acord că și Consiliul Local al Municipiului I are calitate procesuală pasivă în cauză în temeiul atribuțiilor sale legale din art. 36 alin. 5 litera b și art. 36 alineat 2 litera c din Legea nr. 215/2001 republicată,respectiv atribuții în ceea ce privește încheierea contractelor de vânzare-cumpărare pentru bunurile din domeniul public sau privat al municipiului I,dar aceleași competențe și aceeași calitate procesuală are și municipiul I,prin Primar.
Avocat consideră că trebuie obligați ambii pârâți la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu recurentul și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic pentru intimatul-recurent Consiliul Local al Municipiului I având cuvântul,solicită a se avea în vedere concluziile scrise depuse la dosar și să se constate că la judecarea cauzei Tribunalul Iașis -a aflat într-o gravă eroare atunci când s-a referit la începutul relațiilor contractuale dintre reclamant și pârâți pentru imobilul în litigiu.
Astfel,deși în considerentele deciziei instanța reține că reclamantul este titular al contractului de închiriere din 2003,ulterior precizează că reclamantul a invocat încheierea succesivă a unor contracte de închiriere,apreciindu-se că normele de drept incidente se vor aplica în raport de recunoașterea pârâților din apel potrivit căreia primul contract de închiriere pentru imobilul în litigiu s-a încheiat în anul 1989.
Reprezentantul intimatului - recurent susține că relațiile contractuale cu reclamantul au început în anul 1999 când i s-a repartizat acestuia o locuință în,reclamantul s-a declarat nemulțumit de acea locuință și în anul 2003,la solicitarea acestuia i s-a repartizat locuința ce face obiectul litigiului,în baza unui contract de închiriere.
În concluzie,relațiile contractuale ale reclamantului cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului I au început în anul 2003 și nu în anul 1989 cum greșit s-a reținut de instanța de apel.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,având în vedere și înscrisurile depuse la dosar și schimbarea în tot a deciziei atacate.
Avocat pentru recurentul - intimat având cuvântul,susține că motivul pentru care instanța de apel a respins apelul formulat de Consiliul Local al Municipiului Iaf ost interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză,respectiv a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 112/1995.
Solicită a se observa că pârâtul Consiliul Local al Municipiului I pretinde prin apelul formulat că este posibil ca o instanță de judecată să adauge la lege,chiar dacă în dispoziția legală nu este prevăzută o astfel de mențiune,în sensul că în condițiile în care Legea 10/2001 prevede că imobilele cu destinația de locuințe se pot vinde,se adaugă și faptul că numai în condițiile în care sunt încheiate contracte de închiriere,ceea ce nu este posibil.
Apreciază că este posibilă o eroare de dată,însă nu o eroare la această modalitate de motivare.
Solicită a se avea în vedere că Tribunalul Iașia expus pe larg motivele pentru care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001,dispoziții ce fac trimitere la posibilitatea cumpărării acestor locuințe de către chiriași conform dispozițiilor legale în vigoare.
Astfel,dispozițiile Legii nr. 10/2001 fac referire la legislația în vigoare,însă nu menționează că au dreptul de a cumpăra imobilele doar chiriașii care aveau contract de închiriere valabil încheiat la apariția Legii nr. 112/1995.
Față de principiul generic că orice proprietar poate înstrăina un bun,nu mai există nevoie de o altă aprobare.
Ca urmare,Primarul Municipiului I nu avea nevoie de o dispoziție prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru a vinde imobilul dacă nu exista o situație specială.
De altfel,imobilul în litigiu nu a fost revendicat de foștii proprietari și se aplică dispozițiile Legii nr. 10/2001 potrivit cărora imobilele pot fi vândute.
Solicită respingerea recursului formulat de Consiliul Local al Municipiului I,fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul,solicită a se avea în vedere că și reclamantul recunoaște că temeiul acțiunii îl reprezintă Legea nr. 112/1995,în care se menționează că pot cumpăra locuințele chiriașii care aveau încheiate contracte legale de închiriere la data apariției legii. Ori legea nu îl obligă pe proprietar să vândă,ci prevede posibilitatea ca aceste locuințe să fie vândute.
În condițiile în care legea nu instituie o obligație a proprietarului de a vinde imobilul,o eventuală decizie a instanței de a-l obliga la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate și al principiului libertății contractuale.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă 4035 din 1.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local I și a Primarului Municipiului I dar și a inadmisibilității acțiunii.
A fost admisă însă excepția lipsei capacității procesuale și a calității procesuale pasive a și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu această pârâtă.
A fost admisă însă acțiunea aceluiași reclamant în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului I și Primăria Municipiului I, care au fost obligați să încheie cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în I,-, pe care reclamantul îl ocupă în baza contractului de închiriere 3478 din 25.06.2003.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că imobilul pe care îl ocupă reclamantul în baza contractului de închiriere 3478 din 25.06.2003 nu a fost revendicat în temeiul Legii 10/2001, astfel încât în temeiul art.43 al.3 din Legea 10/2001, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții Consiliul Local I și Primarul Municipiului I să-i vândă reclamantului imobilul în litigiu.
În privința excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local I și Primarul Municipiului I instanța le-a respins reținând că aceștia au calitate procesuală pasivă, întrucât în litigiu este un imobil ce aparține autorității administrative locale pe care o gestionează, administrează și reprezintă pârâții.
Instanța a reținut însă ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a întrucât aceasta nu are personalitate juridică, fiind doar o structură funcțională de sub autoritatea Primarului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Primarul Municipiului I și Consiliul Local al Municipiului I criticând sentința ca netemeinică și nelegală.
Apelanții reiterează prin motivele de apel excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului, întrucât doar Consiliul Local - ca autoritate deliberativă - poate dispune de bunurile unității administrativ-teritoriale, Primarul fiind doar o autoritate executivă.
Pe fondul cauzei apelanții susțin că prima instanță a interpretat greșit prevederile art.9 din Legea 112/1995 și cele ale art.43 din Legea 10/2001, considerând ca nejustificat refuzul Consiliului Local de a vinde reclamantului imobilul din I,-.
Motivează în acest sens apelanții că legislația invocată de reclamant este Legea 112/1995 care permite vânzarea imobilelor către chiriași conform art.9 și art.43 din Legea 10/2001, nu poate fi aplicată în prezenta cauză întrucât între părți nu există un raport obligațional, conform art.1073-1077 Cod civil, pârâții neasumându-și nicio obligație de a vinde.
Mai susțin apelanții că în mod greșit prima instanță a considerat și aplicat dispozițiile art.9 din Legea 112/1995, această lege nefiind aplicabilă situației de față.
Prin decizia civilă 792 din 19.XI.2008 Tribunalul Iașia admis apelul Primarului Municipiului I și a constatat că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care schimbând în parte sentința civilă 4035 din 1.04.2008 a Judecătoriei Iașia respins acțiunea reclamantului în contradictor cu pârâtul Primarul Municipiului I pentru lipsa calității lui procesuale pasive.
Instanța de apel a respins însă apelul Consiliului Local I, pe fondul cauzei reținând că prima instanță a interpretat corect dispozițiile art.9 din Legea 112/1995 și ale art.43 din Legea 10/2001.
Împotriva deciziei civile 54 din 11.02.2009 au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Recursul reclamantului critică decizia 792 din 19.XI.2008 sub aspectul greșitei admiteri a excepției lipsei calității Primarului, cu consecința respingerii acțiunii sale în contradictor cu acest pârât.
Susține în acest sens recurentul că în temeiul art.21 alin.2 din Legea 215/2001 Primarul are calitate procesuală pasivă în cauză și ca atare trebuie obligat în calitatea lui de reprezentant al municipiului - alături de Consiliul Local - la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Recursul Consiliului Local al Municipiului I critică decizia Tribunalului Iași sub aspectul aplicării greșite a legii.
A motivat recurentul că în mod greșit instanțele de fond și apel au considerat că dispozițiile art.9 din Legea 112/1995 sunt aplicabile în această cauză, ignorând însă faptul că raporturile de locațiune au fost perfectate mult după apariția acestei legi.
Arată recurentul pârât că potrivit art.9 din Legea 112/1995, chiriașii nu pot cumpăra locuința decât dacă ar fi avut contracte de închiriere anterior intrării în vigoare a Legii 112/1995.
Mai arată recurentul că în susținerea dispozițiilor sus-menționate vin și Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995 aprobate prin HG20/1996 și apoi modificată prin HG11/1997, prin care s-a statuat că au dreptul de a cumpăra imobilele doar chiriașii care au contract de închiriere valabil încheiat la data intrării în vigoare a Legii 112/1995.
Motivează recurentul că nici dispozițiile art.43 din Legea 10/2001 nu au fost corect interpretate de către instanțele de fond și apel, acestea neinstituind o obligație a proprietarului de a vinde, ci doar o vocație de a înstrăina - vocație ce nu echivalează însă cu obligația.
Arată recurentul că o interpretare contrară a acestor dispoziții ar încălca și principiul libertății contractuale, prin constrângerea Consiliului Local să încheie un contract de vânzare-cumpărare în lipsa consimțământului său valabil, ori în lipsa unei dispoziții legale care să prevadă o atare obligație în sarcina sa, în caz contrar încălcându-se și dispozițiile art.480 Cod civil.
Recursul pârâtului Consiliul Local I este fondat și urmează a fi admis, în timp ce recursul reclamantului va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Astfel în privința recursului Consiliului Local I, Curtea constată că acesta este fondat.
Că deși prin recursul formulat au fost invocate dispozițiile art.43 din Legea 10/2001, Curtea reține că în realitate acest articol a fost abrogat, prin HG 250/7.03.2007 și ulterior prin Legea 1/2009.
Curtea reține însă, în raport de motivarea în fapt a recursului, că atât reclamanții cât și pârâții au înțeles să invoce în realitate dispozițiile art.42 din Legea nr.10/2001, dat fiind faptul că instanța nu este ținută în conformitate cu dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, de încadrarea în drept indicată de părți, judecătorilor revenindu-le obligația să califice în drept acțiunea cu care a fost investită instanța.
Așa fiind, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art.42 alin.1 din Legea nr.10/2001, imobilele care în urma procedurilor prevăzute în Capitolul III nu se restituie persoanelor îndreptățiterămân în administrarea deținătorilor actuali.
Alineatul 3 al aceluiași articol 42 mai prevede că "imobilele cu destinația de locuințe prevăzute la alin.1pot fi înstrăinate, potrivit legislației în vigoare, chiriașii având un drept de preemțiune".
Din interpretarea dată textelor sus-citate se reține că, într-adevăr, atât reclamanții (ce au calitatea de chiriași, cât și intimatul, ce are calitatea de deținător al imobilului, dobândesc, așa cum susțin și recurenții vocația de a cumpăra și, respectiv, a vinde imobilul ce nu a fost revendicat și restituit în conformitate cu Legea nr.10/2001.Vocația nu echivalează însă cu obligația. A da o astfel de interpretare termenului de "vocație" punând semnul egalității între acesta șiobligațiear însemna că atât chiriașii, cât și deținătorul imobilului au obligația, primii de a cumpăra, iar secundul dea vindeimobilul în litigiu.
Or, o atare interpretare este cu totul exagerată și nici nu se încadrează în spiritul legii, întrucât ar conduce la concluzia că toți chiriașii sunt obligați să cumpere - după cum și toți deținătorii imobilelor (fie ei unități administrative locale, fie persoane juridice de drept public sau privat) ar fi obligați să vândă, ceea ce ar fi cu totul în afara spiritului legii - dar și ar conduce la încălcarea drepturilor prevăzute în Convenția Europeană. Legea nr. 10/2001 prevede doarposibilitateaca astfel de imobile să fie înstrăinate de către deținătorii acestora șinicidecum obligația, după cum pentru chiriași creează - în situația în care ar dori să cumpere - un regim preferențial, prevăzând pentru aceștia un drept de "preempțiune" în situația în care imobilul ar fi scos la vânzare.
Aceasta este singura interpretare dată textului legii, care respectă și spiritul ei, și care este și în concordanță și cu jurisprudența Curții Constituționale a României, care prin decizia 871 din 9 octombrie 2007, arată că: "Prin înlăturarea posibilității autorităților publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităților administrativ teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităților administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate. Curtea Constituțională constată astfel că printr-o asemenea abordare s-ar aduce atingere dispozițiilor constituționale prevăzute în art.44 alin.1 teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată.
Fără a avea caracter obligatoriu în cazul de față (întrucât vizează un alt act normativ - respectiv nr.OG 110/2005 care, în ansamblul său, reglementează un transfer silit de proprietate) instanța reține că "mutatis mutandis", motivația invocată de Curtea Constituțională în decizia 871 din 9 octombrie 2007 poate fi reținută pentru interpretarea corectă și a dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Prin urmare "vocația" conferită prin Legea nr. 10/2001, art. 42 alin. 3, posibilitatea oferită de legiuitor pentru deținătorul imobilului de a-l înstrăina nu echivalează și nu poate fi interpretată sub nici o formă cu o obligație pentru acesta de a vinde.
Totodată Curtea mai constată că, într-adevăr, decizia Tribunalului Iași prezent criticată este nelegală și sub aspectul reținerii greșite a incidenței dispozițiilor art.9 din Legea 112/1995 în prezenta cauză, reținând greșit că aceste dispoziții ar constitui temeiul juridic al obligării pârâtului de a vinde locuința chiriașului.
Curtea constată că ambele instanțe au pornit de la o situație de fapt neconformă cu realitatea - respectiv că reclamantul ar fi locuit în imobilul a cărui cumpărare o cere încă din 1989, astfel încât ar fi avut calitatea de chiriaș la apariția Legii 112/1995.
Acest aspect este însă contrazis de însăși susținerile reclamantului din acțiunea introductivă, în care precizează că este titularul contractului de închiriere nr.3478 din 25.06.2003, fapt atestat și confirmat și de înscrisurile depuse la dosar.
Prin urmare Curtea constată că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii 112/1995, aceste dispoziții fiind aplicabile contractelor de închiriere în vigoare la data promulgării acestei legi.
Din această perspectivă Curtea apreciază că în cauză nu se poate reține că raporturile de închiriere ale reclamantului ar fi început la data de 4.08.1989, deci anterior intrării în vigoare a Legii 112/1995.
Reclamantul nu s-a aflat în niciuna din situațiile prevăzute de Legea 112/1995, și anume să fi fost chiriaș al unei locuințe ce cădea sub incidența legii.
Dimpotrivă, din înscrisul existent la fila dosar, rezultă că acesta a beneficiat în 1996 de atribuirea unui apartament cu 4 camere situat în str. -, pentru care a avut contract de închiriere.
Pentru acest imobil reclamantul nici nu a formulat vreo cerere de cumpărare.
Nu a formulat o atare cerere nici după prima repartiție obținută doar pentru o parte din imobilul din Al. - nr.2.
Abia după anul 2003 reclamantul a formulat o atare cerere numai după ce a obținut o nouă atribuire, respectiv întreg imobilul din I,-.
Or, interpretarea dată de către instanțele de fond și apel a existenței relațiilor contractuale de închiriere din 1989 și a continuității acestora până în prezent este cu totul forțată în contextul în care, în materia contractelor de locațiune acestea au existență de sine stătătoare, fiecare contract având ca obiect locațiunea unui imobil anume și încetând la expirarea termenului sau la părăsirea imobilului închiriat.
Prin urmare nu se poate spune că acel contract de închiriere încheiat în 1989 este unul și același cu cel încheiat în 1996 sau în 2003, așa cum greșit reține instanța de apel,în contextul în care fiecare contract a fost încheiat pentru alt imobil, fiecare contract de închiriere având un alt obiect și fiind supus legislației în vigoare la momentul încheierii lui (tempus regit actum).
Dar, mai mult decât atât, din actele depuse la dosar, respectiv Dispoziția nr.532 din 22.04.1999, rezultă indubitabil că locuința din I,- reprezintă locuință de serviciu, astfel încât prin contractul de închiriere încheiat în baza dispoziției de repartizare s-a prevăzut la art.9 lit. b că locuința respectivă nu poate face obiectul vânzării-cumpărării de către chiriaș.
Ca atare, Curtea va admite recursul Consiliului Local al Municipiului I și va modifica în parte decizia civilă 792 din 19.XI.2008 a Tribunalului Iași, în sensul că se va admite apelul aceluiași recurent.
Admițând în acest fel apelul va fi schimbată în tot sentința 4035 din 1.04.2008 a Judecătoriei Iași, respingând acțiunea reclamantului și în contradictor cu Consiliul Local
Vor fi însă menținute restul dispozițiilor privind respingerea acțiunii în contradictor cu Primarul Municipiului
În acest context, pentru toate considerentele expuse mai sus, pe cale de consecință, Curtea va respinge recursul reclamantului, reținând că în raport de soluția adoptată criticile acestui recurent nu se mai impun a fi analizate.
Această soluție se impune întrucât soluția adoptată în recurs ar fi condus la respingerea pe fond a acțiunii reclamantului și în contradictor cu Primarul Municipiului I, astfel că urmează a se da eficiență dispozițiilor art.2963teza a II-a potrivit căruia părții nu i se poate face o situație mai grea în propria-i cale de atac.
Așa fiind Curtea va respinge în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă recursul reclamantului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului I împotriva deciziei civile nr.792 din 19.XI.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite și apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului I împotriva sentinței civile nr.4035 din 1.04.2008 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge acțiunea reclamantului și în contradictor cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului I, acțiune având ca obiect obligarea pârâtului de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din I, Al. - nr.2.
Menține restul dispozițiilor deciziei apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.792 din 19.XI.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
24.II.2009.-
2 ex.-
Opinie separată
în sensul admiterii recursului formulat de,
a respingerii recursului formulat de Consiliul Local I și
a respingerii apelurilor formulate,
cu păstrarea sentinței civile nr.4035/1.04.2008 a Judecătoriei Iași
Prin sentința civilă nr.4035/1.04.2008 a Judecătoriei Iașis -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
S-a respins excepția inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive a Primarului.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale și a calității procesuale pasive a și prin consecință s-a respins acțiunea în contradictor cu această pârâtă ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictor cu pârâții Consiliul Local al Municipiului I, Primarul Municipiului
S-a dispus obligarea pârâților Consiliul Local al Municipiului I, Primarul Municipiului I să încheie cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în I,- pe care reclamantul îl ocupă în temeiul contractului de închiriere nr.3478 din 25.06.2003.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este titularul contractului de închiriere nr.3478/25.06.2003 asupra locuinței din I,-. Din adresa nr.485/2006 a Ministerului Culturii rezultă că bunul imobil este înscris în Lista Națională a Monumentelor Istorice, această instituție achiesând la cererea reclamantului și din adresa nr.20391/2006 a Primăriei Municipiului I rezultă că imobilul nu figurează revendicat în baza Legii 10/2001.
În considerarea dispozițiilor art.47 din Legea 10/2001 nu poate fi lăsat la latitudinea administratorului dreptul de a vinde sau nu locuința, această opțiune fiind de natură să golească de conținut acest articol, reclamantul pierzându-și în acest mod garanția drepturilor ce derivă din contractul de locațiune.
Prin decizia civilă nr.792/19 noiembrie 2008 Tribunalului Iașis -a admis apelul formulat de pârâtul Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr.4035 din 1.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului I, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
A respins apelul formulat de pârâtul Consiliul Local I împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pentru imobilele cu destinația de locuință, care nu s-au restituit în natură, destinatarul actual dobândește vocația de a le înstrăina către chiriași, însă această înstrăinare se va face potrivit legislației în vigoare, respectiv potrivit prevederilor Legii nr.112/1995 cu modificările ulterioare și Legii 10/2001 republicată, cu modificările ulterioare.
Împotriva deciziei civile nr.792/19 noiembrie 2008 au formulat apel și Consiliul Local
Se critică decizia recurată de cu privire la greșita soluționare a excepției calității procesuale pasive a Primarului Municipiului În temeiul atribuțiilor conferite Primarului prin dispozițiile art.21 alin.2 din Legea 215/2001, Primarul Municipiului I ca reprezentant al Municipiului I are calitate procesuală pasivă în cauză și trebuia obligat alături de Consiliul Local I la încheierea contractului de vânzare-cumpărare solicitat.
Consiliul Local I critică decizia recurată, susținând că deși raporturile locative dintre reclamant și pârâți s-au născut la 4.08.1989, proprietarul imobilului nu poate fi obligat la înstrăinarea bunului propriu.
Reclamantul va avea un drept de preemțiune în cazul în care deținătorul bunului se va hotărî să vândă, în speță nefiind probată o astfel de decizie a proprietarului.
În temeiul principiului libertății contractuale Consiliul Local nu poate fi constrâns să încheie un contract de vânzare-cumpărare în lipsa consimțământului său și în lipsa unei dispoziții legale care să prevadă o asemenea obligație în sarcina sa.
Recursul formulat de este întemeiat, iar pentru aceleași considerente recursul formulat de Consiliul Local I este neîntemeiat.
Reclamantul este titularul contractului de închiriere 3478/25.06.2003 asupra locuinței situată în I,-.
Din adresa nr.10391/30.05.2006 a Primăriei Municipiului I - Compartimentul de aplicare a Legii 10/2001, rezultă că imobilul situat în I,-nu figurează revendicat în baza Legii 10/2001.
Potrivit dispoziției înscrise în art.42 alin.1 din Legea 10/2001, imobilele care în urma procedurilor prevăzute în Cap. III nu se restituie persoanelor îndreptățite, rămân în administrarea deținătorilor actuali, în speță Consiliul Local al Municipiului I, care are astfel și calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.
Alineatul 3 al aceluiași articol stipulează că imobilele cu destinația de locuințe prevăzute în alin.1 pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare.
Prin acest text de lege, statul a urmărit realizarea unui interes general de ordin social-economic, care vizează transferul dreptului de proprietate asupra acestor categorii de imobile către chiriași, ca o măsură de protecție a acestora.
Dreptul de cumpărare al chiriașului este un drept actual, iar nu un drept virtual, nenăscut.
Prin hotărârea pronunțată de prima instanță nu se complinește voința de înstrăinare a vânzătorului, întrucât Consiliul Local al Municipiului I nu poate aprecia fără o bază rezonabilă că vânzarea locuințelor prevăzute de alin.3 art.42 din Legea 10/2001 constituie o facultate pe care o exercită după cum dorește. O asemenea conduită este în dezacord cu interesul general urmărit de legiuitor - de protecție a chiriașilor - și dă naștere la arbitrariu, cu consecința discriminării unor chiriași în raport de alții.
Ca atare,în condițiile în care locuințele nu se restituie foștilor proprietari deposedați de stat iar reclamanții au calitatea de chiriași ai locuinței(cum este în prezentul litigiu)chiriașii sunt cei care au "opțiunea" cumpărării acestor locuințe și nu administratorul Consiliul Local al Municipiului I poate opta în a nu vinde locuința.
Așa fiind, natura juridică a dreptului intimaților cu privire la imobilul în litigiu a fost interpretată greșit de Tribunalul Iași, golindu-se de conținut dispozițiile Legii 10/2001.
Administratorul locuinței trebuie să se conformeze voinței legiuitorului care a derogat de la principiul libertății contractuale în ceea ce privește acordul la vânzarea locuințelor.
În raport de toate aceste considerente și de prevederile art.312 Cod procedură civilă se va admite recursul formulat de, cu respingerea recursului formulat de Consiliul Local I, a respingerii apelurilor formulate și a păstrării sentinței civile nr.4035/1.04.2008 a Judecătoriei Iași.
Judecător,
Red.
Tehnored.
24.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Angelescu CristianaJudecători:Angelescu Cristiana, Olariu Viorica, Pavelescu Georgeta
