Obligație de a face. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 546
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 504 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar; nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru recurentul depune la dosar chitanța nr. - din 18.11.2009 în cuantum de 4 lei și timbru judiciar mobil în cuantum de 0,15 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.
Apărătorul apreciază că instanța de fond și instanța de apel au interpretat greșit noțiunea de proprietate și textul de lege aplicabil în speță.
Susține că textul de lege aplicabil în speță este articolul 17 alineat 2 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.
Deci, este evident că sarcina radierii revine proprietarului, iar proprietar în accepțiunea legii civile nu poate fi decât dobânditorul, respectiv. Textul de lege nu folosește sintagma " la cererea fostului proprietar ", ci " la cererea proprietarului ", iar proprietar este dobânditorul ca urmare a transferului dreptului de proprietate.
Apărătorul solicită a se avea în vedere că acel contract de vânzare - cumpărare nu a fost contestat, nu a fost desființat și produce efecte juridice. Arată că recurentul nu poate solicita radierea vehiculului, această obligația aparținând proprietarului și se ajunge la situația ca acest autoturism sa nu poată fi radiat.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul având cuvântul, arată că într-adevăr potrivit art. 17 alineat 2 din OUG nr. 195/2002 radierea vehiculelor se face la cererea proprietarului, în condițiile legii, însă cu recurentul a încheiat un contract de vânzare - cumpărare sub semnătură privată.
Susține că recurentul i-a cerut să radieze autovehiculul abia după șase luni și între timp a înstrăinat autoturismul unei alte persoane.
Solicită respingerea recursului.
Avocat având cuvântul în replică susține că recurentul a solicitat chiar a doua zi încheierea contractului, însă intimatul nu s-a conformat.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 359/09.02.2009 pronunțată de Judecătoria Pașcanis -a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul.
În pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că între cele două părți, în baza unei înțelegeri scrise, a intervenit vânzarea-cumpărarea autoturismului 1310 cu nr. de înmatriculare -, așa cum rezultă din copia înscrisului depus la dosar,fapt necontestat de pârât.
S-a mai reținut că niciuna dintre părți nu a urmat procedura privind radierea autoturismului din evidențele fiscale și nici ale Serviciului Public comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor I, fiecare apreciind că este obligația celeilalte părți.
Conform dispozițiilor art. 17 din alin. 1 lit. c) din nr.OUG 195/2002 radierea din evidență a autovehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, la cererea proprietarului sau a mandatarului acestuia, la trecerea vehiculului în proprietatea altei persoane, în condițiile legii.
Instanța de fond a apreciat, interpretând acest text de lege, că legiuitorul face distincție clară între proprietarul autoturismului la cererea căruia se face radierea și " altă persoană", înțelegând prin aceasta cumpărătorul în proprietatea căruia a trecut vehiculul.
Față de acestea, instanța de fond, a apreciat că, în temeiul articolului mai sus menționat, cererea de radiere a autoturismului înstrăinat din evidențele Serviciului Public comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor I trebuie făcută de către proprietarul înstrăinător sau de către mandatarul acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 504/28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul formulat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 359/09.02.2009 a Judecătoriei Pașcani, sentință pe care a păstrat-
În pronunțarea acestei soluții, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea inițial formulată, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca, în contradictoriu cu acesta, să se dispună autorizarea sa de către instanță de a radia în numele și pe cheltuiala pârâtului din evidențele financiare și ale Serviciului Public comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor I autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare -, cu număr de identificare -, serie motor 0141S60490 și cartea de identitate nr. C -.
La data de 19.12.2007, între reclamantul, în calitate de vânzător și pârâtul, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub formă de înscris sub semnătură privată, având ca obiect autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare -, cu număr de identificare -, serie motor 0141S60490 și cartea de identitate nr. C -.
Prin motivele de apel, a invocat faptul că în mod greșit instanța de fond a motivat în drept sentința pe dispozițiile art. 17 alin. 1 lit. c) din nr.OUG 195/2002 privind circulația autovehiculelor pe drumurile publice și a insistat pe faptul că el și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 17 alin. 2 din OUG195/2002.
Conform dispozițiilor art. 17 alin. 1 din OUG195/2002, radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, la cererea proprietarului sau a mandatarului acestuia, în următoarele cazuri: a) proprietarul sau mandatarul acestuia dorește retragerea din circulație a vehiculului și face dovada depozitarii acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii; b) proprietarul sau mandatarul acestuia face dovada dezmembrării vehiculului; c) la trecerea vehiculului în proprietatea altei persoane, în condițiile legii; d) la schimbarea domiciliului, a reședinței sau a sediului proprietarului, pe raza de competenta a altei autorități decât cea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea; e) la scoaterea definitiva din România a vehiculului respectiv. Alineatul 2 al art. 17 din OUG195/2002 prevede că:"radierea din evidență a vehiculelor indisponibilizate prin instituirea unui sechestru asigurator se poate face în baza hotărârii instanței de judecata, conform legii, de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea".
Situația de fapt, așa cum a fost prezentată chiar de către reclamant și cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar se circumscrie dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. c) din OUG195/2002, așa cum a reținut corect instanța de fond.
Așa cum s-a reținut prin sentința atacată, conform dispozițiilor art. 17 din alin. 1 lit. c) din nr.OUG 195/2002 radierea din evidență a autovehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, la cererea proprietarului sau a mandatarului acestuia, la trecerea vehiculului în proprietatea altei persoane, în condițiile legii și că legiuitorul face distincție clară între proprietarul autoturismului la cererea căruia se face radierea și " altă persoană", înțelegând prin aceasta cumpărătorul în proprietatea căruia a trecut vehiculul.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică întrucât soluția pronunțată se întemeiază pe o greșită aplicare a legii. Recurentul arată că dispozițiile art. 17 alin. 1 lit. "c" din nr.OUG 195/2002 nu au fost avute în vedere de instanța de apel în reglementarea reală a respectivului act normativ.
Se susține că textul avut în vedere de instanța de apel era prevăzut în conținutul art. 18 (și nu art. 17) din Legea nr. 49/2006 care a aprobat nr.OUG 195/2002. Arată că ulterior, reglementarea în forma prevăzută de art. 18 căzut în desuetitudine deoarece nr.OUG 63/2006 pentru modificarea și completarea nr.OUG 195/2002 prevede că prin respectivul act normativ articolul 17 alin. 2 stipulează că "radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii", text de lege ce nu a mai suferit nicio modificare de conținut.
Consideră recurentul că acest text de lege, respectiv art. 17 alin. 2 - în forma redată mai sus - este incident în cauză, iar instanțele trebuiau să facă aplicarea acestuia.
Consideră astfel recurentul că în temeiul acestei reglementări sarcina radierii revenea proprietarului, adică dobânditorului întrucât la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a operat și transferul dreptului de proprietate. Cum proprietar este pârâtul, apreciază recurentul că acestuia îi revine obligația de a radia autoturismul conform legii.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitându-se admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și în fond admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs invocate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea urmează a constata că motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond prin soluția pronunțată, confirmată prin respingerea apelului de către instanța de prim control judiciar, a efectuat o corectă interpretare a dispozițiilor legale referitoare la titularul obligației în sarcina căruia legiuitorul a instituit obligația de a efectua radierea din evidență a vehiculelor înregistrate în ipoteza trecerii acestora în proprietatea altor persoane.
Potrivit dispozițiilor înscrise în art. 17 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (r) radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.
Totodată, prevederile art. 11 alin. 4 și 10 din același act normativ stipulează că în ipoteza transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorității competentesimultancu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării al fostului proprietar.
Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv, sau, după caz, ale proprietarului.
Pe de altă parte, Regulamentul privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii sau eliberării autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor aprobat prin Ordinul nr. 1501/2006 al Administrației și Internelor (Monitorul Oficial nr. 941/21.11.2006), a impus prin art. 24 alin. 2 lit. "d" obligația pentru proprietarii de vehicule înmatriculate să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. Potrivit prevederilor art. 25 din același act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu numerele de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului, a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității publice locale ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care o atestă că a intervenit una din situațiile prev. de art. 24 alin. 1-4.
Mai mult chiar, prin dispozițiile Codului fiscal (art. 264 alin. 5 din Legea nr. 571/2003) sunt instituite dispoziții imperative referitoare la înstrăinarea unui mijloc de transport, stipulându-se că înstrăinarea prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege a unui vehicul nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport nu are stinse creanțele fiscale locale cuvenite bugetului local al unității administrativ-teritoriale unde este înregistrat respectivul mijloc de transport, dispoziții a căror nerespectare atrage nulitatea actelor de înstrăinare.
Coroborând dispozițiile legale sus menționate rezultă că sarcina aducerii la îndeplinire a obligațiilor privind radierea autovehiculului la înstrăinare revenea exclusiv reclamantului-recurent, în cadrul unei proceduri administrative eficiente care ar fi avut drept rezultat radierea de pe numele său a autovehiculului din circulație și din evidențele fiscale pentru ca simultan cumpărătorul vehiculului să poată realiza operațiunile de înscriere.
Cum în cauză, instanțele prin hotărârile pronunțate au efectuat interpretarea judicioasă și distincția clară între proprietarul autoturismului la cererea căruia se face radierea și "altă persoană" înțelegând prin aceasta cumpărătorul în proprietatea căruia a trecut vehiculul, urmează a se constata că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate.
Nu are nicio relevanță asupra reformării hotărârii recurate critica recurentului referitoare la indicarea greșită a textului interpretat, respectiv articolul 17 alin. 1 lit. "c" din nr.OUG 195/2002, în loc de art. 17 alin. 2 din respectivul act normativ, din moment ce esența conținutului textului respectiv este aceeași a cărei interpretare a fost judicios realizată de către instanța de apel.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să se respingă recursul formulat de reclamantul și să se mențină decizia recurată având în vedere că în cauză nu își găsește incidența motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 504 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
08.12.2009
2 ex.
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
