Obligație de a face. Decizia 5464/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR- ( 4688/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5464/R/
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea cauzei civile privind recursul formulat de recurentul,împotriva sentinței civile nr. 3093 din data de 10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 34037/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL APĂRĂRII, având ca obiect - obligația de a face -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul MINISTERUL APĂRARII prin consilier juridic în baza delegației emisă de această instituție, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul precizează că nu mai are alte cereri sau excepții de formulat, motiv pentru care Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul prin consilier juridic pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, solicitând menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, considerând că nu exista motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Curtea, în conformitate cu prev. art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberand asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3093 din data de 10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 34037/LM/2007 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul in contradictoriu cu paratul MINISTERUL APĂRĂRII, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărare, tribunalul a reținut că reclamantului îi sunt aplicabile dispozitiile art. 161 alin 3 din Legea nr. 19/2000 care prevad ca, anterior datei de 01.09.1947, indiferent de veniturile realizate și dovezile existente, la recalcularea pensiei se va calcula un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare, realizat în perioadele anterioare datei de 01.09.1947 și pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale. Astfel încat tribunalul constată că pentru determinarea punctajului mediu anual corespunzător perioadei solicitate de reclamant nu este necesară prezentarea de dovezi de catre fostul salariat, recalcularea urmand a fi realizată cf. art. 161 alin 3 din Legea nr. 19/2000 indiferent de veniturile realizate.
A mai reținut tribunalul că nu poate obliga paratul la eliberarea unei adeverințe pentru care nu mai deține evidențe scriptice, numai în baza regulamentelor și ordinelor aplicabile la data respectivă față de dispoz. art. 5 din OG nr. 33/2002. Refuzul paratului de a elibera această adeverință este unul obiect și justificat de desființarea unităților militare unde reclamantul a activat și de imposibilitatea identificării arhivelor acestor unități.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, înregistrat la data de 02.07.2008 sub nr- pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, arătand că hotărarea a fost dată cu încălcarea legii.
În motivare, recurentul arată că ii este încălcat dreptul la informare consacrat de art. 31 din Constituție si de Legea nr. 544/2001, mai ales că este vorba de informații de interes personal. Dacă cererea de valorificare a veniturilor invocate este sau nu admisă de casa de pensii nu privește raporturile cu intimatul parat. Imposibilitatea identificării arhivei este o simplă afirmație neprobată a paratului intimat si ii este oricum imputabilă în mod exclusiv, astfel încat acesta nu poate invoca propria sa culpă.
Mai arata recurentul că OG nr. 33/2002 nu urmărește alt scop decat protejarea celui care a solicitat emiterea adeverinței i nu trebuie interpretată în sensul existenței unei imposibilități pentru emiterea adeverinței. Mai mult, veniturile pot fi reconstituite în baza ordinelor și regulamentelor existente în perioada respectivă.
În drept, recursul se întemeiază pe prevederile art. 304 pct 9 Cpc, art. 304ind1 Cpc.
Solicită recurenta judecata în lipsa cf. art. 242 alin 2 Cpc.
Intimatul, legal citat, depune întampinare prin care solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizand actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Curtea reține că recursul nu este fondat.
Astfel, recurentului i-au fost eliberate adeverințele nr. 59 din 8.06.2008 (fila 15 dosar fond), nr. 45173 din 5.03.2007 (fila 16 dosar fond), nr. 190 din 12.04.2007 (fila 36 dosar fond), ultima precizand că anulează primele două adeverințe, prin acestea fiind ateste veniturile bănești obținute de recurent în perioadele august 1937-septembrie 1940, octombrie 1940-septembrie 1941, octombrie 1941-mai 1944, iunie 1944-octombrie 1944, iunie 1946-februarie 1947, martie 1947 și aprilie 1947-august 1947.
Recurentul solicită eliberarea de adeverințe și pentru perioadele iunie 1937, septembrie 1944-mai 1945, iunie 1945-iunie 1946 și decembrie 1946, făcand în acest sens demersuri repetate către mai multe instituții, respectiv Centrul Militar Județean C, Arhivele Naționale, Centrul Militar Zonal C, Centrul Militar Județean Centrul Militar Zonal B, Unitatea Militară 02405 Pitești, aceasta din urmă fiind cea care a eliberat adeverința menționată mai sus în baza documentelor existente in arhiva. Celelalte instituții au răspuns solicitărilor recurentului în sensul că nu dețin în arhivă documente referitoare la perioada indicată de acesta.
Prin urmare, recurentului i-au fost soluționate cererile în măsura în care documentele existente au permis acest lucru, astfel încat dreptul său la informare, invocat în cererea de recurs, a fost respectat. Nu se poate imputa intimatului parat vreo culpă în ce privește soluționarea acestor cereri, avand în vedere intreaga situație de fapt, și anume perioada îndelungată de timp care a trecut de la momentul întocmirii documentelor respective, starea de fapt de la acel moment, desființarea unităților militare la care recurentul a activat. Toate acestea determină ca atitudinea intimatului parat să nu poată fi calificată drept refuz de a elibera un document, ci o imposibilitate obiectivă de a stabili veniturile obținute de recurent în acele perioade. Stabilirea în sarcina intimatului parat a unei astfel de obligații l-ar expune pe acesta la suportarea consecințelor neexecutării obligației, cu toate că aducerea acesteia la îndeplinire nu este obiectiv posibil. De altfel, nici dreptul recurentului nu ar fi efectiv deoarece, în lipsa documentelor, nu i se poate elibera adeverința pretinsă.
Nu este posibila atestarea primirii de către recurent a unor venituri doar pe baza unor regulamente și ordine administrative de la acea dată, avand în vedere că nu există certitudinea primirii acestor drepturi de către recurent.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, prima instanță făcand o corectă aplicare a legii, în cauză neexistand un alt motiv de nelegalitate sau netemeinicie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul,împotriva sentinței civile nr. 3093 din data de 10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 34037/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL APĂRĂRII, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red.4ex/18.10.2009
Jud.
Jud.fond:,
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
