Obligație de a face. Decizia 5508/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5508

Ședința publică de la 19 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marian Lungu Doina Vișan

- - judecător

- - judecător

Grefier

*************

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul -, împotriva sentinței civile nr.339/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul - -, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru recurentul reclamant -, lipsind intimata pârâtă - -.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat, recurentul reclamant -, solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea sentinței Tribunalului Dolj în sensul admiterii acțiunii.

Mai arată că prin sentința Tribunaluli Daf ost respinsă acțiunea formulată de reclamantul -, prin care a solicitat să se constate faptul că perioada 07.04.1986 - 21.09.1989 și 05.10.1990 - 06.11.1990 activitatea desfășurată de acesta în cadrul unității pârâte se încadrează în grupa I de muncă

CURTEA

Asupra recursului de față.

Prin sentința nr.339/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-a respins acțiunea privind pe reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta - -.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Ordinul 50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele a I-a și a II-a de muncă în vederea pensionării a prevăzut în sarcina unității angajatoare o anumită procedură de urmat.

Astfel, la punctul 4 din Ordinul 50/1990 s-a prevăzut că, încadrarea în grupele a I-a și a II-a de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile, activitățile și funcțiile prevăzute în aceste grupe, depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecția muncii.

La punctul 5, se arată că, existența condițiilor deosebite la locurilor de muncă cu noxe, trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări ce trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data analizei, constată că s-au luat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă.

La punctul 6 se arată de asemenea că, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele a I-a și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, precum și de timpul efectiv lucrat în aceste condiții.

Realizarea acestei proceduri cădea în sarcina unității și a altor instituții abilitate de lege, fiind atributul exclusiv al acestora.

În atare situație, instanța de fond a fost considerată în imposibilitate să verifice dacă activitatea desfășurată de reclamant s-a încadrat sau nu în grupa a I-a de muncă, atâta timp cât în cadrul unității nu s-a realizat procedura prevăzută de Ordinul 50/1990, fapt pentru care instanța va respinge acțiunea.

Împotriva sentinței a declarat recurs în termen reclamantul invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, cu motivarea:

Instanța a respins acțiunea formulată de recurentul-reclamant prin care a solicitat să se constate că în perioada 07.04.1986-21.09.1989 și 05.10.1990-06.11.1990 activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul unității-pârâte se încadrează în gr.I de muncă reținând că, unitatea -angajatoare nu a urmat procedurile stabilite de. 50/1990 spre a fi încadrat în grupele I și II de muncă cât și faptul, că unitatea-pârâtă nu a plătit contribuția suplimentară la asigurările sociale pentru grupa de muncă, ci doar pentru condiții normale.

Pe de altă parte, din întâmpinarea depusă la dosar de către unitatea-pârâtă, aceasta recunoaște faptul că activitatea desfășurată de recurent s-a încadrat în grupa I de muncă, însă din cauza dificultăților economice prin care societatea trece, aceasta nu a efectuat procedurile pentru a-l putea încadra în grupa Ide muncă.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.

Recursul este nefondat.

Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs se rețin următoarele:

. 50/1990 precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale, cu condiții deosebite care se încadrează în gr. I și a II-a de muncă, în vederea pensionării prevăzând în sarcina unității-angajatoare o procedură specială de urmat.

La pct.6 din ordinul enunțat se arată că, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă se face de conducerea unităților împreună cu Sindicatele libere în raport de condițiile deosebite de muncă concrete în care-și desfășoară activitatea persoanele respective cât și de timpul efectiv lucrat în aceste condiții.

Realizarea acestei proceduri incumbă unității și altor instituții abilitate de lege, fiind deci atributul exclusiv al acestora.

Astfel fiind, corect s-a apreciat de Tribunal că instanța este în imposibilitate să verifice dacă activitatea desfășurată de recurentul-reclamant se încadrează în grupa I de muncă, din moment ce în cadrul unității nu s-a realizat procedura instituită de. 50/1990 și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea promovată în cauză.

Se consideră astfel, sentința recurată legală și temeinică, urmând ca în baza art.312 al.1 pr.civilă, să fie respins recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul -, împotriva sentinței civile nr.339/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul - -.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.

PREȘEDINTE: Marian Lungu Doina Vișan

- -

JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red. Jud.

Tehn./Ex.2

/ și

Președinte:Marian Lungu Doina Vișan
Judecători:Marian Lungu Doina Vișan, Ioana Bodri

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 5508/2009. Curtea de Apel Craiova