Obligație de a face. Decizia 5533/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Format vechi nr.6273/2008

O M NIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia Civilă Nr.5533/

Ședința publică din data de 13 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Petre Magdalena

JUDECĂTOR 2: Guranda Georgeta

JUDECĂTOR 3: Singh Ioana

GREFIER - - -

*****************

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.4172 din data de 19.05.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45113/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Direcția Națională Anticorupție și cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-având ca obiect "obligația de a face".

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurentul-reclamant, intimații-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Direcția Națională Anticorupție și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că prin motivele de recurs formulate în cauză recurentul-reclamant a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.

Cutea constatând că în cauză recurentul-reclamant a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4172/19.05.2008 pronunțată în dosarul nr.45113/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și pe cale de consecință, a respins acțiunea ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală; a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Direcția Națională Anticorupție; a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de Direcția Națională Anticorupție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de procuror militar în cadrul Parchetului Național Anticorupție, fiind trecut în rezervă începând cu data de 31.12.2004, prin Decretul nr.1186/30.12.2004 al Președintelui României.

Astfel, în temeiul art.80 din Legea nr.303/2004, reclamantul a beneficiat de indemnizația cuvenită, achitând suma de 2159 lei cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate. A reținut tribunalul că acest text de lege nu face nicio precizare sub aspectul plății acestei contribuții, arătând doar că indemnizația se impozitează potrivit legii.

Art.6 alin.1 lit.e din OUG nr.150/2002, prevedea, în forma în vigoare la data trecerii în rezervă a reclamantului, că nu plătesc contribuții pensionarii militari.

S-a constatat că indemnizația prevăzută de Legea nr.303/2004 are natură salarială, fiind o recompensă pentru activitatea desfășurată în sistemul justiției, iar plata acesteia nu are nicio legătură directă cu drepturile primite de reclamant în calitate de pensionar, ci este un drept cuvenit în calitate de salariat. Chiar dacă la data primirii ei reclamantul era pensionar militar, dreptul de a solicita această indemnizație se naște în timpul cât are calitatea de magistrat. Așa cum arată chiar legea, magistrații au dreptul la această indemnizație înainte de data pensionării.

Așadar, art.6 din OUG nr.150/2002 nu face vreo distincție, precizând doar că nu plătesc contribuție pensionarii militari. Totuși, este evident că se au în vedere veniturile obținute în legătură cu această calitate, conform unei interpretări logice.

Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că cererea nu este întemeiată.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât reclamantul a chema-o în judecată în calitate de chemat în garanție și nu de pârât. Potrivit art.60 alin.1 Cod pr.civilă, "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere în pretenții sau în despăgubire".

Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de Direcția Națională Anticorupție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta a rămas fără obiect, întrucât reclamantul este cel căzut în pretenții.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Motivarea instanței de fond se bazează pe o interpretare greșită a legii, consecința fiind respingerea acțiunii sale ca neîntemeiată.

Astfel, în art.80 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, se prevede că: "Magistrații cu o vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, de o indemnizație egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii.

Din interpretarea logică a textului rezultă că pentru a beneficia de această indemnizație trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: condiția de vechime continuă, care trebuie să fie îndeplinită înainte de data pensionării sau a eliberării din funcție pentru motive neimputabile; încetarea raporturilor de serviciu fie prin pensionare, fie prin eliberarea din funcție din motive neimputabile, încetare care trebuia să se fi produs deja.

Față de această ultimă condiție susținerea instanței nu poate fi primită, întrucât cele două condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, ceea ce situează momentul nașterii dreptului după data pensionării, pe când în interpretarea dată de instanță ar însemna că toți magistrații în activitate care îndeplinesc condiția de vechime continuă, sunt îndreptățiți să ceară indemnizația prevăzută de art.80 din Legea nr.303/2004, fără ca în prealabil să fi încetat raporturile de serviciu în una din modalitățile prevăzute, pensionare sau motive neimputabile, lucru ce în realitate nu se întâmplă.

Prin urmare, regimul juridic aplicabil era cel prevăzut de art.6 alin.1 din OUG nr.150/2002, deoarece la momentul nașterii dreptului recurentul avea deja calitatea de pensionar, fără de care nu ar fi putut beneficia de indemnizația prevăzută de art.80 din Legea nr.303/2004.

Față de aceste împrejurări, recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii.

Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu urmează a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele motive:

În temeiul art.80 din Legea nr.303/2004, reclamantul a beneficiat de indemnizația cuvenită, achitând suma de 2159 lei cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate. Astfel, corect a reținut tribunalul că acest text de lege nu face nicio precizare sub aspectul plății acestei contribuții, arătând doar că indemnizația se impozitează potrivit legii.

Art.6 alin.1 lit.e din OUG nr.150/2002, prevedea, în forma în vigoare la data trecerii în rezervă a reclamantului, că nu plătesc contribuții pensionarii militari.

Se constată că indemnizația prevăzută de Legea nr.303/2004 are natură salarială, fiind o recompensă pentru activitatea desfășurată în sistemul justiției, iar plata acesteia nu are nicio legătură directă cu drepturile primite de reclamant în calitate de pensionar, ci este un drept cuvenit în calitate de salariat. Chiar dacă la data primirii ei reclamantul era pensionar militar, dreptul de a solicita această indemnizație se naște în timpul cât are calitatea de magistrat. Așa cum arată chiar legea, magistrații au dreptul la această indemnizație înainte de data pensionării.

Așadar, art.6 din OUG nr.150/2002 nu face vreo distincție, precizând doar că nu plătesc contribuție pensionarii militari.

Față de aceste împrejurări, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.4172 din data de 19.05.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45113/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Direcția Națională Anticorupție și cu intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

Red.

Dact./2 ex./13.11.2009

Jud. fond:;

Președinte:Petre Magdalena
Judecători:Petre Magdalena, Guranda Georgeta, Singh Ioana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 5533/2009. Curtea de Apel Bucuresti