Obligație de a face. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 56/2010
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina vicepreședinte
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 645/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru recurenții reclamanți, consilier juridic - - cu delegație la dosar pentru intimata pârâtă SC România SA B și avocat pentru intimații intervenienți, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, legala îndeplinire a procedurii de citare cu părțile pentru acest termen de judecată și împrejurarea că recursul este motivat și nu este timbrat.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, întâmpinare formulată de intimații intervenienți, din care se comunică câte un exemplar cu mandatarii prezenți ai părților.
Intimata pârâtă SC România SA Bad epus întâmpinare, care se comunică de către instanță cu mandatarii prezenți ai părților.
Prin întâmpinările depuse la dosar s-a solicitat aplicarea în cauză a prevederilor art. 242 cod procedură civilă.
Mandatara recurenților reclamanți depune la dosar taxă judiciară de timbru de 85 RON și timbre judiciare de 3 RON. Depune probe, respectiv raport de expertiză tehnică judiciară și planșe fotografice de care înțelege să se folosească în susținerea cauzei.
Din raportul de expertiză depus la dosar, reiese cu certitudine și expertul își exprimă cu claritate poziția cu privire la zidul comun care delimitează imobilul în litigiu. Cu privire la fotografiile atașate, insistă ca acestea să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
Mandatarul ales al intervenienților solicită respingerea probei invocată de recurenți, în ce privește depunerea la dosar a planșelor fotografice.
Instanța arată împrejurarea că partea este în măsură, potrivit prevederilor legii, să depună la dosar orice înscrisuri sau probe de care înțelege să se folosească în susținerea cauzei sale, completul de judecată fiind cel care va aprecia care dintre acestea vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Instanța, din oficiu, pune în discuție, legalitatea constituirii completului de judecată cu ocazia judecării cauzei la tribunal.
Mandatara recurenților arată că a fost greșit alcătuit completul de judecată la judecarea cauzei de către tribunal în complet de trei judecători, aceasta trebuind să fie soluționată de către acea instanță, în complet legal constituit, format din doi judecători, în apel.
Invocă în fața instanței că intervenienții nu au calitate de parte în această cauză, fiind respinsă cererea de intervenție formulată de aceștia ( 199 dosar fond).
Față de motivele invocate, instanța pune în discuția părților și excepția lipsei calității de parte a intimaților, invocată de recurenți.
Apărătorul ales al intimaților, arată că din ceea ce reține, s-a admis cererea de intervenție formulată în cauză în fața instanței de fond, intervenienții sunt proprietari ai imobilului în litigiu și este justificată calitatea lor procesuală în cauză.
În deliberare, motivele arătate de mandatarii părților fiind de ordine publică, instanța unește excepțiile invocate cu fondul cauzei și nefiind alte cereri formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și trimiterea cauzei la tribunal, spre rejudecare, în complet legal constituit. Învederează faptul că obligația de a-și verifica competența este atributul instanței de judecată, care a fost greșit constituită și solicită trimiterea cauzei spre rejudecare în complet legal constituit. Menționează că părțile au fost private de un grad de jurisdicție. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitată.
Reprezentanta intimatei pârâte SC B SA solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca inadmisibil, acesta fiind în mod corect calificat ca recurs de către tribunal, față de valoarea pretențiilor care au fost evaluate sub 100.000 lei.
Apărătorul ales al intervenienților solicită respingerea ca inadmisibil a recursului promovat de reclamanți, motivat de faptul că în codul d e procedură civilă nu este prevăzută calea de atac a recursului la recurs. Mai arată că recurenții nu au invocat, în cadrul judecății la tribunal, excepția necompetenței materiale și nici necompetența instanței. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 306/2009 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC România SA B cât și acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții și împotriva pârâtei SC România SA
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la termenul din 10.03.2009 s-a respins cererea de admitere în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții -, -, -, și, constatându-se că aceasta nu era făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, lipsindu-i obiectul.
S-a apreciat că petitele acțiunii și temeiul de drept invocat de pârâtă conferă acesteia legitimare procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a constatat că potrivit art. 998 - 999 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt necesare a fi îndeplinite următoarele condiții: existența faptei ilicite, prejudiciul cert și nereparat, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa autorului faptei ilicite. Existența faptei ilicite presupune o acțiune sau o inacțiune care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.
Cum în cauză sigla pârâtei este amplasată pe peretele folosit de aceasta, în temeiul contractului de închiriere încheiat cu numiții -, -, și, (care dețin în indiviziune cu reclamanții fundația și peretele de foc de pe porțiunea de cuplare a imobilului în litigiu), judecătoria a apreciat că fapta pârâtei nu are caracter ilicit, nefiind îndeplinită una din condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 645/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost respinsă excepția nulității recursului invocată de pârâta SC România SA și s-a respins recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței primei instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că excepția nulității recursului este neîntemeiată deoarece cererea de recurs poate să cuprindă atât motive de nelegalitate cât și de netemeinicie iar faptul că reclamanții nu au înțeles să invoce motive de nelegalitate nu echivalează cu o nulitate a recursului.
Primul motiv de recurs s-a reținut a fi nefondat deoarece instanța de fond s-a pronunțat pe cererea reclamanților și nu a dispus nicio anulare sau modificare a încheierii de întabulare.
Imobilul situat în A,- a fost închiriat pârâtei SC România SA prin contractul de închiriere nr. 1506/2007.
Prin acest contract la art. 11 s-a stipulat că pârâta are dreptul de a monta sigla băncii pe terasa /acoperișul imobilului pe/sau fațada acestuia.
Insă peretele pe care s-a montat sigla este proprietatea exclusivă a proprietarilor imobiluluiL. Loran, și și nu un perete comun al imobilului reclamanților.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză (filele 120-129) zidul pe care este amplasată sigla nu este comun decât pe porțiunea de cuplare.
în discuție este amplasată pe deasupra porțiunii de zid unde se cuplează cele două clădiri.
Mai mult, din extrasul CF 10442 A rezultă că casa de pe imobilul are în indiviziune cu casa înscrisă în CF 1791 A nr. top 597/1/3, 597/2/3 fundațiași peretele de foc pe porțiunea de cuplare. Este deci evident că doar pe porțiunea de cuplare clădirile au perete comun.
In ceea ce privește cel de-al doilea motiv, Tribunalul constată că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prev. art. 998 Cod civil, fiind analizată acțiunea acestora din acest punct de vedere și nu prin prisma unui abuz de drept.
Astfel încât sigla este situată pe peretele folosit de pârâtă deasupra acoperișului reclamanților pe porțiunea de zid care deservește proprietatea pârâtei, se constată că nu poate fi vorba despre o faptă cu caracter ilicit, nefiind îndeplinită nici una din condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Alba, pentru a se pronunța asupra apelului promovat în cauză.
În expunerea motivelor de recurs se arată că fiind vorba de o obligație de a face, petitul principal, neevaluabilă în bani, calea de atac legală era apelul și nu recursul. Față de acest aspect, completul de judecată a fost greșit constituit, situație în care decizia pronunțată este supusă casării.
Pe fond, susțin că hotărârea este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii fiind în situația de încălcare a dreptului lor de proprietate, a dreptului la un proces echitabil, dând dreptul pârâtei în realizarea propriului interes să-și exercite cu rea-credință propriile drepturi.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații -, -, și, au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat.
Arată că reclamanții, fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază recursul, au formulat în fapt recurs la recurs, procedură care nu este prevăzută de codul d e procedură civilă și nu au solicitat tribunalului recalificarea căii de atac din recurs în apel și nici nu au invocat necompetența materială a instanței.
Pe fondul cauzei consideră că recursul este nefondat deoarece peretele pe care s-a montat sigla este proprietatea lor exclusivă.
La rândul său, prin întâmpinarea formulată, pârâta SC România SA a solicitat respingerea recursului. Invocă excepția inadmisibilității formulării recursului arătând că art. 299 alin 1 Cod procedură civilă nu prevede că printre hotărârile supuse recursului se numără și cele ale altei instanțe de recurs. Pe fondul cererii solicită să se constate că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și prevederile art. 998 Cod civil, atât instanța de fond cât și cea de recurs au apreciat corect că litigiul dedus judecății este supus doar recursului și nu apelului. Ținând cont că două din capetele principale de cerere au o valoare de sub 1 miliard de lei, apreciază că cererea nu este suspusă apelului potrivit prevederilor art. 2821Cod procedură civilă.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Acțiunea introductivă formulată de reclamanți are două capete de cerere: primul este neevaluabil în bani și vizează obligarea pârâtei la ridicarea siglei amplasate pe imobilul reclamanților iar cel de-al doilea este evaluabil în bani și cuprinde solicitarea de obligare a pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând prejudiciul cauzat prin amplasarea fără acordul reclamanților a siglei deasupra geamului apartamentului acestora.
Primul petit este unul principal care nu se află în vreun raport de dependență față de cel de-al doilea. Dimpotrivă, cel de-al doilea capăt de cerere se grefează pe primul în sensul că doar urmare a recunoașterii faptului că pârâta și-a amplasat sigla deasupra geamului de la apartamentul reclamanților se pot face aprecieri asupra existenței unui prejudiciu și reparării acestuia.
Fiind vorba de un capăt de cerere principal, neevaluabil în bani, hotărârea judecătorească prin care instanța de fond s-a pronunțat asupra acestuia este supusă căii de atac prevăzute de art. 282 Cod procedură civilă, nefiind incidente dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă așa cum a considerat tribunalul.
Ca atare, motivul de recurs formulat sub acest aspect de către reclamanți și care se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se constată a fi fondat în contextul în care tribunalul a încălcat principiul legalității căilor de atac și a soluționat calea de atac ca recurs iar nu ca apel în conformitate cu dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă.
Recursul reclamanților împotriva deciziei irevocabile pronunțate de tribunalul nu poate fi reținut ca inadmisibil în condițiile în care Curtea, ca instanță de control judiciar, recalifică calea de atac împotriva sentinței judecătoriei ca fiind apelul și nu recursul. Ca urmare a acestei rectificări, calea de atac cu care a fost investită Curtea devine un recurs după apel iar nu un recurs la recurs, cum susțin intimații.
În concluzie, găsind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamanților, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare în apel Tribunalului
Cu ocazia judecării apelului, tribunalul urmează să aibă în vedere și celelalte critici, excepții și apărări invocate de părți în cadrul recursului de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 645/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil - pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în apel Tribunalului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-
Grefier,
.
Tehn. 11 ex/10.03.2010;
Jud. fond -;
Jud. recurs - / /
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean, Cristina
