Obligație de a face. Decizia 563/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 563
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, județ D, împotriva deciziei civile nr. 70 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții domiciliat în P-, județ D și prin mandatar domiciliat în B, str.-.- nr.22,.2,.7, sector 5, domiciliat în P-, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 6,00 ei potrivit chitanței fiscale cu nr-/10.06.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus de către intimatul pârât întâmpinare, prin care se solicită și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 Cod pr.civilă, iar din partea recurentei reclamante o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja un apărător, însoțită de taxa judiciară de timbru în sumă de 6,00 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de recurenta reclamantă deoarece a declarat recursul la data de 16.04.2009 astfel că a avut timp suficient să-și angajeze un apărător și chiar dacă a primit citația la data de 3 iunie 2009, deci nu în termen procedural, art.1141.1)alin.3 Cod pr.civilă prevede această obligativitate pentru pârât, astfel că având în vedere că prin întâmpinare s-a solicitat de către intimatul pârât și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 Cod pr.civilă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.218/25 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta împotriva pârâților și ca neîntemeiată și a obligat reclamanta către pârâtul la 1190 lei cheltuieli de judecată-onorariu apărător.
În cererea introductivă reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin sentința ce se va pronunța aceștia să fie obligați a respecta accesul familiei sale la gospodăria acestora.
În motivarea cererii, se arată că din str.- și până la poarta gospodăriei sale accesul se face pe o alee având dimensiunile de 4 lățime și 50 lungime, care a aparținut cu peste 60 ani în urmă familiei sale, dar cu timpul s-a transformat într-o cale publică de acces.
Pentru a pronunța sentința civilă nr. nr.218/25 februarie 2008, Judecătoria Pucioasaa reținut că din cuprinsul raportului de expertiză, prin operațiunea de delimitare a terenului aparținând pârâtului, calea de acces a reclamantei nu a fost afectată, același lucru fiind valabil și în cea ce îl privește și pe pârâtul, construcțiile și amenajările exterioare ce aparțin acestuia fiind realizate exclusive pe proprietatea sa și neocupând din calea de acces folosită până în prezent de reclamantă, iar împrejurarea că drumul ce face obiectul litigiului nu are dimensiunile necesare a permite accesul oricărui fel de mijloc de transport nu justifică modificarea sa prin încălcarea dreptului de proprietate al proprietarilor riverani întrucât aceasta ar constitui o atingere adusă dreptului de proprietate.
Împotriva sentinței civile nr.218/25.02.2008, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin acțiunea introductivă a solicitat ca pârâții să îi respecte calea de acces la proprietatea sa, din ansamblul probator a rezultat existența căii de acces precum și din recunoașterea la interogator a pârâtului a faptului că pe calea de acces și-a delimitat proprietatea prin Ť. metalici, în raportul de expertiză se reține că în dreptul lui calea de acces are 5 ml iar în dreptul lui se îngustează la 3,2 ml lățime, iar informațiile expertului luate de la funcționarii primăriei sunt contradictorii, astfel că expertul a fost pus în situația de a alege între pozițiile contradictorii dar și calitatea de consilier local al pârâtului, astfel instanța de fond a pronunțat o sentință care îi afectează interesul folosirii căii de acces, motiv pentru care solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului, definit în mod eronat recurs, păstrarea în totul ca legală și temeinică a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că din probele administrate, reclamantul nu este împiedicat în nici un fel să aibă acces la proprietatea sa, calea de acces are aproape configurația despre care reclamanta a precizat că a existat cu peste 60 de ani în urmă și anume 4 lățime și 50 lungime, astfel că acțiunea reclamantei este lipsită de obiect și de cauză și se impune a fi respinsă ca neîntemeiată, soluție dispusă în mod legal și temeinic de către instanța de fond, care implicit determină și respingerea apelului.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 70 din 23 februarie 2009, respins ca nefondat apelul declarat, reținând că în mod corect, prin operațiunea de delimitare a terenului aparținând pârâtului, calea de acces a reclamantei nu a fost afectată, același lucru fiind valabil și în cea ce îl privește și pe pârâtul, construcțiile și amenajările exterioare ce aparțin acestuia fiind realizate exclusiv pe proprietatea sa și neocupând din calea de acces folosită până în prezent de reclamantă, iar împrejurarea că drumul ce face obiectul litigiului nu are dimensiunile necesare a permite accesul oricărui fel de mijloc de transport nu justifică modificarea sa prin încălcarea dreptului de proprietate al proprietarilor riverani întrucât aceasta ar constitui o atingere adusă dreptului de proprietate.
Relativ la obiectul acțiunii introductive, respectiv obligația de a face, nu s-a putut aduce atingere dreptului de proprietate aparținând intimaților, căci apelanta a solicitat obligarea intimaților pârâți a-i permite folosirea căii de acces, însă din probele administrate nu a rezultat că aceștia au împiedicat apelantei accesul.
Nici martorii audiați în cauză nu au arătat că accesul apelantei este restricționat, ambii martori audiați la propunerea apelantei,au arătat că aceasta de mai mult de 60 de ani are acces la str. -.
De altfel așa cum a rezultat și din planșele fotografice depuse la dosar, filele 32-33, calea de acces către proprietatea apelantei nu a fost îngrădită, planșele fotografice au fost edificatoare în ceea ce privește posibilitatea de acces a apelantei.
Mai mult apărătorul apelantei a arătat că planșele foto depuse la fila 32 au reprezentat realitatea și au indicat intrarea sau calea de acces către proprietatea apelantei și că nemulțumirea apelantei este datorată de faptul că și-a delimitat proprietatea cu Ť. dar fără a bloca calea de acces și că există riscul ca pe viitor calea de acces să se blocheze.
Așa fiind în baza art.296 Cod pr.civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal recurenta reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că în mod greșit tribunalul nu a dispus efectuarea unei noi expertize față de înscrisurile depuse la dosar, respectiv planurile terenului, planșele fotografice și răspunsul primăriei la o solicitare a sa legată la calea de acces, că nu s-a avut în vedere faptul că de acces trebuie să aibă dimensiuni care să permită intrarea unui vehicul mai mare cum ar fi mașină de pompieri, ambulanță, etc, apreciindu-se greșit că dacă aceste mijloace de transport ar avea acces pe drumul de trecere în discuție ar afecta dreptul de proprietate al riveranilor.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
În fața instanței de fond a fost efectuată o expertiză care a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de instanță, obiecțiunile formulate de reclamanta recurentă la raportul de expertiză fiind respinse, tocmai pentru că expertul deplasându-se în teren a răspuns corect tuturor obiectivelor stabilite de instanță.
Cum actele depuse la instanța de apel nu schimbau situația de fapt constatată în raportul de expertiză efectuat la fond, tribunalul în mod corect a respins cererea de a se întocmi un alt raport de expertiză, astfel că prima critică formulată de recurentă este neîntemeiată.
Din probele administrate a rezultat că drumul de acces în litigiu nu a fost modificat urmare operațiunii de delimitare a terenului proprietate pârâtului intimat, calea de acces nu a fost afectată în nici un mod, după cum s-a dovedit că nici pârâtul intimat, urmare efectuării unor construcții și amenajări exterioare nu a afectat calea de acces, acestea fiind realizate pe proprietatea sa.
Susținerile recurentei în sensul că s-ar fi micșorat calea de acces și că astfel nu mai pot intra pe aceasta vehicule mari, este o simplă susținere, nedovedită în cauză și fără legătură cu obiectul acțiunii prin care reclamanta recurentă a solicitat obligarea pârâților de a-i respecta acces pe acest drum.
Din ansamblul probator administrat nu a rezultat că pârâții ar fi restricționat accesul reclamantei pe terenul în litigiu, aspect relevat de înșiși martorii propuși de reclamantă care au precizat că accesul apelantei se face pe un drum care este la fel de 60 de ani.
Nici din planșele fotografice depuse la dosar nu rezultă că acest drum de acces ar fi blocat sau că pe el ar exista amplasat ceva care să restricționeze accesul reclamantei la proprietatea sa.
Față de considerentele arătate recursul de față este nefondat urmând a fi respins ca atare în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârii prev.de art.304 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, județ D, împotriva deciziei civile nr. 70 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții domiciliat în P-, județ D și prin mandatar domiciliat în B, str.-.- nr.22,.2,.7, sector 5, domiciliat în P-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EM/BA
2 ex./17.06.2009
f- Jud.P
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare 3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Marilena Panait Elisabeta Gherasim
