Obligație de a face. Decizia 5652/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(5179/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5652/
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SA B - Punct de lucru C, împotriva sentinței civile nr.480 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(1055/C/2009), în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar cerere pentru lipsa de apărare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 14.10.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă SC SA B - Punct de lucru C, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
După deliberare, Curtea constată că cererea intimatului reclamant, pentru lipsa de apărare nu este temeinic motivată și o respinge ca atare.
Din oficiu, Curtea invocă excepția tardivității declarării recursului, în baza art.80 din Legea nr. 168/1999, față de împrejurarea că recursul trebuia declarat în termen de 10 zile de la data comunicării sentinței; în speța dedusă judecății sentința civilă a fost comunicată la data de 29.06.2009 conform dovezii de comunicare atașată la fila 37 dosar fond, iar recursul a fost declarat la data de 13.07.2009 conform plicului poștal atașat la fila 31 dosar recurs, ultima zi fiind 10.07.2009.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.480 din 18.05.2009, pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Călărași - Secția civilă - s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA B; a fost obligată pârâta la emiterea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nr.81837/3447 din 19.06.2002 privind pe reclamant, în temeiul art.51 lit. a) din Codul muncii, și a unei adeverințe de venit necesară la întocmirea dosarului pentru indemnizație de îngrijire copil la Primăria C; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu indemnizația de creștere copil ce s-ar fi cuvenit reclamantului pe perioada 05.01.2009 și până la emiterea deciziei de suspendare; de asemenea a fost obligată pârâta către reclamant la restituirea sumei de 16.737,95 lei ce a fost reținută nejustificat din salariul acestuia; a fost respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din înscrisurile existente la dosar rezultă că reclamantul angajat al pârâtei a solicitat la data de 16.01.2009 suspendarea contractului individual de muncă pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, cerere pe care pârâta nu a soluționat-o, recunoscând prin întâmpinare refuzul de a emite o astfel de decizie, întrucât prin menținerea în vigoare a contractului de muncă, acesta are posibilitatea de a achita prejudiciul ce i l-a produs.
Tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art. 51 din Codul muncii, conform căruia contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatului pentru creșterea copilului de până la 2 ani.
În situația în care un angajat aduce prejudicii societății, aceasta are posibilitatea despăgubirii în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale.
Prin urmare, a reținut instanța de fond că reținerea din salariul angajatului s-a făcut fără consimțământul acestuia sau vreun titlu executoriu.
În ceea ce privește răspunderea patrimonială pentru daune morale este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe s-a formulate recurs de către recurenta-pârâtă prin care a solicitat casarea în parte a acesteia pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea în fapt a recursului se susține că prima instanță a dispus în mod greșit obligarea sa la restituirea către reclamant a sumei de 16.737,95 lei, deoarece susținerile intimatului sunt nedovedite și neadevărate motivate doar de reaua credință a acestuia.
Recurenta susține că intimatul-reclamant a confirmat dispozițiile de plată prin semnare conform înțelegerilor prealabile cu acesta și acordul său, eliberându-se chitanțele de plată prin care se confirma încasarea de la intimatul-reclamant a sumei totale de 16.397,95 lei.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nici concluzii scrise.
Curtea la termenul din 15 octombrie 2009 a pus în discuție din oficiu excepția tardivității recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție.
Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului, Curtea constată că aceasta este întemeiată urmând a respinge recursului ca tardiv formulat pentru următoarele motive.
Astfel, potrivit art. 80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în materia conflictelor de muncă este de 10 zile și curge de la comunicarea hotărârii care se atacă.
Sentința Tribunalului Teleormana fost comunicată recurentului, potrivit dovezii de comunicare existentă la fila 37 din dosarul de fond la data de 29 iunie 2009.
Recursul a fost înregistrat la Tribunalul Teleorman la data de 13.07.2009 conform ștampilei poștei aflată pe plicul de la fila 31 (dosar recurs) cu care a fost trimis recursul.
Având în vedere că termenul de recurs este în materia dreptului muncii de 10 zile și curge de la comunicarea sentinței, care așa cum am reținut mai sus s-a făcut la data de 29 iunie 2009, și aplicând regulile de calcul în materia termenelor procedurale prevăzute de art.101-104 proc. civ. potrivit cărora art. 101 alin. (1) "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, și nici ziua când s-a sfârșit".
Curtea, constată astfel că termenul de recurs a început să curgă la data de 30 iunie 2009 și s-a împlinit la data de 11 iulie, dar fiindcă această dată era într-o zi de duminică termenul în conformitate cu alin. (5) al art. 101 proc. civ. s-a prelungit până în ziua de luni 12 iulie 2009 când de fapt sa și împlinit.
Prin urmare, înregistrarea recursului în data de 13 iulie 2009 s-a făcut în afara termenului de recurs de 10 zile devenind astfel tardiv.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 proc. civ. urmează să respingă recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca tardiv declarat de recurenta-pârâtă SC SA B-PUNCT DE LUCRU C împotriva sentinței civile nr.480/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
.//.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./13.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
