Brevete de invenții. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 160A
Ședința publică de la 15.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulată de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.1022/03.06.2008 și a sentinței civile nr. 261/24.02.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul reclamant, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/2009 depusă la dosar la fila 55, intimații - pârâți prin consilier juridic cu delegația depusă la fila 44 dosar și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci prin consilier juridic -, cu delegația depusă la fila 25 dosar apel.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, prin reprezentanții lor legali, învederează instanței că nu au de formulat alte cereri prealabile discutării cererii de intervenție accesorie formulată în cauză de către Asociația pentru Apărarea Libertăților Publice.
Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de către Asociația pentru Apărarea Libertăților Publice.
Reprezentantul apelantului-reclamant solicită admiterea cererii de intervenție accesorie formulată de către Asociația pentru Apărarea Libertăților Publice astfel cum a fost formulată și motivată.
Reprezentantul intimatei-pârâte SC SA solicită respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de către Asociația pentru Apărarea Libertăților Publice, ca nefondată, arătând că nu sunt întrunite cerințele art.49 și următoarele Cod Proc.Civ.
Reprezentantul intimatului-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, pune concluzii de respingere a cererii de intervenție accesorie formulată de către Asociația pentru Apărarea Libertăților Publice.
Curtea, deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de către Asociația pentru Apărarea Libertăților Publice, după cum impune art.52 al.1 pr.civ. constată că titularul cererii de intervenție nu justifică vreun interes în sensul prevăzut de art.49 pr.civ. și că cererea formulată nu poate îmbrăca vreuna din formele prevăzute de acest text de lege, nefiind invocat vreun interes legitim al titularului cererii în legătură cu litigiul de față, astfel încât respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de către Asociația pentru Apărarea Libertăților Publice.
La interpelarea Curții, reprezentantul intimatei-pârâte SC SA, arată că nu mai înțelege să susțină excepția tardivității apelului, invocată în scris prin notele scrise depuse pentru termenul de judecată din 05.03.2009.
Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea probatoriului.
Reprezentantul apelantului - reclamant învederează instanței că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele care deja au fost depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul intimatei-pârâte SC SA precum și reprezentantul intimatului-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat înafara celor depuse deja la dosarul cauzei și solicită cuvântul pe cererea de apel formulată de apelantul-reclamant.
Curtea ia act că părțile se prevalează doar de înscrisurile de la dosar și nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat, astfel încât, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe cererile de apel formulate de apelantul-reclamant.
Reprezentantul apelantului - reclamant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în întregime a sentinței civile nr. 1022 din 03.06.2008 și admiterea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită și admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr.261 din 24.02.2009 de completare a sentinței civile nr.1022 precum și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. În susținerea apelului său, învederează instanței că, în opinia sa, intimata SC SA, înainte de publicarea decăderii, nu a luat nici o măsură nici pentru exploatarea brevetului și nici pentru apărarea invenției, astfel încât solicită obligarea acesteia la plata cheltuielilor de revalidare a brevetului.
Reprezentantul intimatei-pârâte SC SA solicită respingerea apelului astfel cum a fost formulat de apelantul-reclamant ca nefondat. În susținerea poziției sale, precizează că, în opinia sa, apelantul nu a suferit nici un prejudiciu, acesta neachitând taxele de revalidare. Mai mult, arată că, apelantul-reclamant este cel care a recunoscut că nu face față taxelor de revalidare pentru o perioadă atât de mare.
Reprezentantul intimatului-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, pune concluzii de respingere a apelului formulat de apelantul-reclamant și menținerea sentințelor civile apelate ca fiind legale și temeinice.
Curtea reține apelurile spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Princererea de chemare în judecatăformulată și înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 10.12.2007 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SC B SA și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând instanței obligarea pârâtei SC B SA la plata despăgubirilor constând în plata taxelor legale de menținere și revalidare a brevetului de invenție nr.- C1/1996, al cărui titular este pârâta, până la data decăderii acestuia (publicată în nr.9/2006), respectiv 1080 și 5148 RON, potrivit art.44 din lege, precum și repunerea sa în situația anterioară intervenirii decăderii.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este inventator nerecompensat care își poate valorifica drepturile patrimoniale rezultând din invențiile brevetate potrivit art.71 și art.73 din Legea nr. 64/1991 republicată, însă din culpa pârâtei SC B SA a intervenit decăderea titularului din drepturile conferite de brevet (fără ca inventatorii să fie încunoștințați), iar renunțarea pârâtei la brevet (informă, nelegală) s-a făcut ulterior intervenirii decăderii.
A mai arătat reclamantul că pârâta a fost convocată în fața Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci să achite taxele de revalidare a brevetului în cazul cererii de revalidare a brevetului de invenție formulate potrivit art.38 din lege.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare la data de 26.02.2008, prin care a solicitat disjungerea și judecarea separată a celor două cereri formulate de reclamant, deoarece cea de-a doua cerere este îndreptată exclusiv împotriva pârâtului OSIM, iar scopul urmărit de reclamant prin formularea acesteia este stabilirea competenței teritoriale a instanței.
A mai invocat pârâta excepția necompetenței teritoriale și materiale a Tribunalului București în privința soluționării primului capăt de cerere, susținând totodată lipsa unei motivări în drept a acțiunii, precum și excepția litispendenței față de dosarul nr-, aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, cauză în care a fost depusă o "precizare" identică cu prezenta cerere.
Pârâta a arătat, în privința solicitării reclamantului de repunere în situația anterioară intervenirii decăderii, să reclamantul a învestit instanța cu două cereri contradictorii, î măsura în care în dosarul nr- a solicitat anularea cesiunii drepturilor sale patrimoniale în favoarea statului român, anularea în parte a brevetului cu privire la unul dintre autori și acordarea unei licențe obligatorii.
S-a arătat că în publicația nr.9/2006 s-a publicat decăderea brevetului nr.- C1/1996, însă potrivit art.37 din Legea nr. 64/1991 reclamantul putea solicita în termen de 6 luni de la această publicare revalidarea brevetului, decăderea fiind definitivă după expirarea acestui termen și în acest interval de 6 luni pârâta a notificat intenția sa de renunțare la brevet către autorii acestuia cu adresa nr.20256/06.02.2007, reclamantul primind această informare la data de 08.02.2007 fără a-și manifesta intenția de a prelua acest brevet.
În raport de atitudinea pasivă a reclamantului, pârâta a apreciat că nu este posibil acum ca acesta să solicite revalidarea brevetului, după cum nu este posibil nici ca acesta să solicite o sumă de bani de la pârâtă, mai ales în condițiile în care pârâta nu a avut nici un beneficiu de pe urma brevetului, chiar a achitat taxele de menținere în vigoare a acestuia multă vreme.
La termenul de judecată din 27.05.2008, Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată excepția litispendenței, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
Prinsentința civilă nr.1022/03.06.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilăa respins ca neîntemeiate atât excepția necompetenței teritoriale a instanței, cât și cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că este competentă teritorial față de dispozițiile art.9 Cod Proc.Civ. precum și că la data de 30.11.1994, prin Hotărârea nr.7/1462, fost acordat brevetul de invenție cu titlul instalație de stins incendii cu jet de gaze adaptabile pe autoșasiu pârâtei SC SA, autorii invenției fiind, și.
Pârâta a fost decăzută din drepturile conferite de brevetul de invenție pentru neplata taxelor legale de menținere în vigoare a acestuia, decăderea fiind publicată în nr.9/2006, în temeiul art.47 alin.2 din Legea nr. 64/1991, tribunalul constatând că în termenul de 6 luni ce a urmat publicării decăderii, titularul a încunoștințat autorii invenției despre intenția sa de renunțare la brevet.
Instanța a calificat cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata taxelor de menținere și revalidare a brevetului de invenție pentru motivul că renunțarea s-a făcut cu rea-credință ca fiind o cerere în răspundere civilă delictuală.
În cadrul acesteia tribunalul a constatat că, deși se invocă un prejudiciu prin decăderea titularului din drepturile conferite de brevet, prejudiciu ce constă în refuzul pârâtei de a achita inventatorilor drepturile patrimoniale ce li se cuveneau din exploatarea invenției, reclamantul nu a dovedit celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, deoarece intrarea invenției în domeniul public nu s-a petrecut ca urmare a renunțării cu rea-credință de către pârâtă la brevet, ci ca urmare a decăderii pentru neplata taxelor de menținere în vigoare a brevetului și nu s-a dovedit reaua-credință și intenția de eludare a dispozițiilor art.41 din lege.
Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2008, reclamantul a solicitatcompletarea dispozitivuluisentinței civile nr.1022/3.06.2008și soluționarea capătului de cerere privind repunerea în situația anterioara decăderii din drepturile conferite de brevetul nr. - CI.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința menționată a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului, fără ca instanța să se pronunțe cu privire la capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară intervenirii decăderii.
Prinsentința civilă nr.261/24.02.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilăa respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1022/803.06.2008.
Tribunalul a reținut că din considerentele sentinței pronunțate reiese că acțiunea reclamantului a fost respinsă în totalitate, având în vedere că cererea privind repunerea părților în situația anterioară intervenirii decăderii nu constituia un capăt de cerere distinct în raport cu capătul principal, ci un capăt subsidiar a cărui soartă depindea exclusiv de admiterea capătului principal.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că cererea de completare a dispozitivului nu se încadrează în rigorile prevăzute de ar. 2812Cod Proc.Civ. motiv pentru care a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva ambelor sentințe a declaratapelreclamantul, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 15.01.2009 sub nr-.
Prin apelul formulat împotriva sentinței civile nr.1022/2008, apelantul-reclamant a solicitat schimbarea în întregime a sentinței atacate și admiterea acțiunii formulate, cu plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în mod greșit se reține situația de fapt de către magistrat și se dă unor fapte și împrejurări evidente o semnificație distorsionată, favorizând intimata În acțiunea formulată apelantul-reclamant a arătat expres și explicit că solicită repararea prejudiciului care rezultă din decăderea brevetului de invenție (rezervându-și dreptul să solicite alte despăgubiri pe calea unei acțiuni separate) și a arătat expres și explicit în ce consta prejudiciul: plata taxelor de revalidare cu majorările aferente. Nu s-a invocat niciodată că "prejudiciul consta în refuzul pârâtei de a achita inventatorilor drepturile patrimoniale" (deși această situație este reală). Instanța practic reține în parte situația brevetului - C1 - nu integral și nu desprinde din împrejurările de fapt aspecte semnificative.
A mai arătat apelantul-reclamant că înainte de publicarea decăderii în pârâta nu a luat nicio măsură nici pentru exploatarea brevetului, nici pentru apărarea invenției, nici pentru plata taxelor legale, nici pentru notificarea colectivului de inventatori, consecința fiind decăderea aplicată de către OSIM. Rezultă indubitabil cel puțin neglijența dacă nu reaua-credință a pârâtei (care nu a dovedit nicio cauză care să înlăture răspunderea sa).
Reține instanța că pârâta, într-adevăr, după ce a intervenit decăderea, a notificat colectivul de inventatori. Însă prejudiciul s-a produs (decăderea) și nu poate fi reparat decât prin plata taxelor de revalidare de către pârâta
Apelantul-reclamant a susținut că, datorită neplății taxelor de menținere a brevetului, acestea se plătesc cu majorare, iar el nu face față taxelor de revalidare pentru o perioadă atât de mare (incluzând majorările aferente) astfel încât se impune obligarea pârâtei la plata acestora.
Cererea de apel nu a fost întemeiată în drept și a fost legal timbrată.
La data de 18.06.2009, apelantul reclamant a depus la dosar o cerere prin care a declarat apel și împotriva sentinței civile nr.261/24.02.2009, pronunțată de aceeași instanță în temeiul art.2812Cod Proc.Civ. arătând că acest capăt de cerere era unul distinct de prima solicitare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentințele apelate prin prisma motivelor de apel formulate și în raport de dispar 295 și art.296 Cod Proc.Civ. curtea constată căapelul declarat împotriva sentinței civile nr.1022/03.06.2008 este nefondat, iarapelul declarat împotriva sentinței civile nr.261/24.02.2009 este fondat,pentru considerentele care urmează.
Astfel, în termenii calificării date de prima instanță cererii reclamantului (necontestată și, indiscutabil, corectă, față de conținutul solicitării sale), se cuvenea ca acesta să facă dovada întrunirii în speță a cerințelorcumulativeale răspunderii delictuale în persoana pârâtei intimate, respectiv fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În ceea ce privește existența faptei ilicite, curtea constată că titularul brevetului, intimata pârâtă SC SA, nu a încălcat legea prin omisiunea de a achita taxele de menținere în vigoare a brevetului de invenție, deoarece menținerea drepturilor asupra invenției prin plata taxelor este oopțiunea titularului brevetului, care poate fi interesat sau nu în păstrarea drepturilor conferite de acesta.
Pe de altă parte, în privința pretinsei omisiuni de a informa în termen inventatorii cu privire la intenția de a renunța la brevet, se impune a distinge între cele două modalități de stingere a drepturilor izvorâte din brevet, respectivdecădereacauzată de neplata taxelor de menținere în vigoare (reglementată de art.43 alin.3 din Legea nr. 64/1991 republicată) șirenunțareala brevet (menționată de art.38 alin.1 din același act normativ).
Or, numai în cel de-al doilea caz enunțat mai sus intimata pârâtă titulară a brevetului avea obligația de a notifica autorul invenției despre intenția sa de a renunța la brevet pentru a permite exercitarea opțiunii autorului de a prelua brevetul conform art.38 alin.2 din lege, aceasta fiind o procedură distinctă care însă nu a fost urmată în speță, deoarece a intervenit decăderea ca urmare a neplății taxelor de menținere conform art.37 din lege fără ca titularul să solicite revalidarea astfel cum permite textul citat (din motive justificate).
În privința relei-credințe a intimatei pârâte titulară a brevetului (care, odată dovedită, întrunea cerința vinovăției ca element al răspunderii), aceasta a constat potrivit susținerilor apelantului-reclamant în aceea că intimata a omis în mod deliberat plata taxelor de menținere a brevetului în scopul împiedicării autorului de a-și valorifica drepturile legale.
Or, o asemenea susținere trebuia să fie probată de apelantul-reclamant, deoarece nici un argument nu înlătură în speță principiul de drept potrivit căruia buna-credință este prezumată, iar sarcina probei revine celui ce pretinde contrariul.
Nici un mijloc de dovadă nu a fost administrat în acest sens pentru a putea fi reținută susținerea apelantului-reclamant, intimata-pârâtă justificând în schimb opțiunea sa de a nu achita taxele de menținere în vigoare a brevetului de invenție prin aceea că nu îl exploatează, deci brevetul nu îi aduce nici un beneficiu, astfel că nu mai era interesată în menținerea drepturilor asupra brevetului pentru viitor.
Apelantul-reclamant a pretins că existența prejudiciului suferit a fost greșit reținută de tribunal în sensul refuzului pârâtei intimate de a achita inventatorilor drepturile conferite de brevet, deoarece prejudiciul suferit din fapta ilicită a pârâtei de a fi permis decăderea din brevet constă în cuantumul taxelor de revalidare, care sunt impuse pentru a împiedica intrarea invenției în domeniul public.
Or, pentru ca un asemenea prejudiciu să se fi produs în patrimoniul apelantului-reclamant (și să îi deschidă acestuia dreptul la reparație) era necesar a se face dovada că acestaa plătit efectiv taxele de revalidare, prejudiciul dobândind în acest mod caracter cert.
În lipsa unei asemenea dovezi, câtă vreme apelantul reclamant nu a achitat aceste taxe în cadrul unei proceduri care să fie cauzată de atitudinea culpabilă a intimatei pârâte titulară a brevetului, curtea nu poate reține că acesta a suferit un prejudiciu cert și actual, paguba pretinsă fiind numai eventuală.
În aceste condiții, în mod corect a respins tribunalul cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata taxelor de revalidare, nefiind întrunite cerințele răspunderii civile delictuale, astfel că apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1022/2008 este nefondat și va fi respins ca atare.
Este întemeiat însă apelul declarat împotriva sentinței civile nr.261/2009, prin care a fost soluționată cererea de completare a dispozitivului primei sentințe.
Astfel, cererea reclamantului de repunere a sa în situația anterioară decăderii din brevet nu era una accesorie față de cererea în pretenții, a cărei soluționare să decurgă din respingerea primului capăt al cererii, deoarece obiectul său nu era strâns legat de acesta din urmă.
Astfel, pe de o parte cererea în pretenții se întemeia pe o pretinsă faptă ilicită a pârâtei SC SA, iar capătul de cerere privind repunerea în situația anterioară decăderii din drepturile decurgând din brevet era îndreptat împotriva pârâtului OSIM și privea procedurile specifice în fața acestuia și efectele decăderii amintite.
Prin urmare, în mod greșit a reținut prima instanță că respingerea primului capăt al cererii implica și netemeinicia celui de-al doilea, un astfel de raport de accesorialitate neexistând în speță, fiind necesară justificarea motivelor pentru care a fost respins în mod distinct.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 și art.297 Cod Proc.Civ. va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr.261//24.02.2009, pe care o va desființa și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1022/03.06.2008 în sensul soluționării capătului al doilea al cererii introductive.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.1 pct. 3 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant, domiciliat în B, -, -.B,.28, sector 6,împotriva sentinței civile nr.1022/3.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV- Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți.cu sediul în B,-, jud. B și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în B,-, sector 3.
Admite apelul declarat de apelantul reclamantîmpotriva sentinței civile nr.261/24.02.2009 pronunțate de Tribunalul București, Secția a IV- Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, pe care o desființează.
Trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea capătului de cerere având ca obiect repunerea reclamantului în situația anterioară intervenirii decăderii.
Respinge cererea apelantului privind plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Thred.AP,
5 ex./16.11.2009
Secția a IV-a civilă - jud.
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru
