Obligație de a face. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 57

Ședința publică de la 20 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu

JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu

JUDECĂTOR 3: Viorica

Grefier

La ordine fiind judecarea recursurilor civile declarate de recurenta - intimată și intimatul - recurent, având ca obiect obligația de a face;

La apelul nominal din ședința publică se prezintă recurenta - intimată, avocat pentru intimatul - recurent lipsă .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, s-au comunicat motivele de recurs, recurenta - intimată a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 12. 02. 2008.

Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța privind taxa judiciară de timbru de 10 lei și timbru mobil judiciar de 0,15 lei.Primește duplicatul întâmpinării. Nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de acestea. Precizează că nu mai are cereri de formulat.

Recurenta - intimată nu are cereri de formulat.

Recursul fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.

Recurenta - intimată solicită admiterea recursului formulat de ea, a se înlătura din sentința primei instanțe dispoziția privind autorizarea reclamantei să refacă distrugerile efectuate de către pârât, deoarece reclamanta nu poate să aibă acces în apartamentul pârâtului, care a și vândut apartamentul.

Arată că este dovedit că, din anul 2002, pârâtul a făcut modificări în apartamentul său, a instalat țevi de apă caldă și i-a distrus instalația electrică. Pârâtul a recunoscut că a secționat cablurile electrice, s-a dovedit aceasta și cu raportul de expertiză efectuat în cauză. Modificările și distrugerile făcute de pârât au fost făcute fără autorizație. Solicită obligarea pârâtului la daune cominatorii de 50 RON/zi întârziere până la data la care va scoate țevile de apă caldă montate fără proiect și fără acordul reclamantei. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Mai precizează încă o dată că ea nu poate reface o lucrarea în apartamentul proprietatea altei persoane.

Avocat solicită admiterea recursului pârâtului, pentru motivele de recurs arătate în scris; respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.

Arată că pârâtul a fost de totală bună credință, raportul de expertiză o dovedește

Motivele de recurs se înscriu în cele prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

respingerea recursului reclamantei.

Recurenta - intimată solicită respingerea recursului pârâtului ca fiind nefondat. Cu cheltuieli de judecată.

În replică, avocat solicită a se avea în vedere expertiza tehnică electrică efectuată potrivit căreia defecțiunile la instalația electrică provin din apartamentul reclamantei.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului civil de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 9.12.2004 (dosar nr.23491/2004) reclamanta a chemat în judecată pârâtul pentru a fi obligat:

- să scoată țevile de apă ce duc la centrala sa termică, pe care le-a amplasat în apartament, obturând instalația electrică la apartamentul proprietatea reclamantei;

- să refacă toată instalația electrică din locuința sa potrivit soluției stabilită de un expert autorizat sau să fie autorizată reclamanta să execute lucrările pe cheltuiala pârâtului;

- să refacă pârâtul tencuielile și zugrăvelile în apartamentul său sau să fie autorizată reclamanta să le refacă pe cheltuiala acestuia, evaluate inițial la 10 milioane ROL, și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că pârâtul, ce îi este vecin, fără acordul său, prin modificările aduse locuinței sale prin montarea centralei termice, a țevilor de apă i-a produs prejudiciile descrise în cererea de chemare în judecată.

În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art.998, art.1073, art.1075 și urm. cod civil și art.274 Cod procedură civilă.

Cauza a parcurs un prim ciclu procesual.

Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr.10732/2005 a respins acțiunea, soluție păstrată de Tribunalul Iași (decizia civilă nr.736/5.06.2006).

Curtea de APEL IAȘI, prin decizia civilă nr.46 din 31.01.2007, în recursul declarat de reclamantă casează hotărârile și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de prim grad.

Instanța de recurs a reținut că litigiul dintre părți își are izvorul în raporturile de vecinătate ale acestora. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamă exercitarea abuzivă de către pârât a dreptului său de proprietate cu consecința îngrădirii nejustificate a dreptului ei de proprietate și contrar prevederilor art.480 din Codul civil care prevede: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege". Scopul urmărit de reclamantă, se arată în considerentele hotărârii de C, prin acțiune vizează înlăturarea oricărei imixtiuni nelegitime a pârâtului în dreptul său de proprietate și eliminarea consecințelor acestei imixtiuni.

Constatând că cele două instanțe au soluționat cauza pe un alt temei juridic decât cel avut în vedere de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța de recurs, urmare casării hotărârilor a trimis cauza spre rejudecare.

Prin sentința civilă nr.7066/11.06.2007 Judecătoria Iași respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.

Obligă pârâtul să refacă, pe cheltuiala sa, instalația electrică ce trece prin plafonul apartamentului proprietatea reclamantei și asigură iluminatul în camera mare, camera mică și B mică ale apartamentului.

Obligă pârâtul ca după refacerea instalației electrice, să efectueze, pe cheltuiala sa, toate lucrările necesare la apartamentul proprietatea reclamantei, pentru a readuce la forma inițială plafonul încăperilor afectate.

Autorizează reclamanta să execute, pe cheltuiala pârâtului, obligațiile stabilite în sarcina pârâtului, în cazul în care acesta refuză să le îndeplinească.

Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la scoaterea țevilor de apă caldă și căldură.

Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data distrugerii instalației și până la data punerii acesteia în funcțiune.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 619,10 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert.

Pentru a pronunța hotărârea instanța de prim grad a stabilit următoarea situație de fapt:

În anul 2002, pentru instalarea centralei termice în apartamentul proprietatea sa pârâtul a efectuat lucrări. Împrejurarea că a înstrăinat locuința prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1604/02.XI.2004 nu este de natură să înlăture răspunderea acestuia pentru eventualele pagube provocate la momentul instalării centralei, astfel că are legitimare procesuală pasivă în cauză.

Pe fond constată judecătoria că pârâtul, prin instalarea țevilor de apă caldă și căldură prin pardoseala locuinței sale, a intersectat instalația electrică amplasată în plafonul apartamentului proprietatea reclamantei și a afectat alimentarea cu energie electrică parțială a acestuia.

În cauză instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică.

Din constatările expertului și concluziile raportului de expertiză tehnică rezultă că țevile montate de pârât s-au întâlnit în trei locuri cu instalația electrică a reclamantei, afectată în camera mare, camera mică și baie.

Constată judecătoria încălcarea art.480 Cod civil, a art.18 alin.1 și art.20 din Regulamentul cadru al asociațiilor de proprietari aprobat prin Legea nr.114/1996 (în vigoare la data executării lucrărilor de pârât), fiind dovedită îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru a se reține răspunderea pârâtului pentru prejudiciul produs reclamantei, prin degradarea locuinței.

Reclamanta a fost autorizată să execute lucrările, pe cheltuiala pârâtului, "obligația de a face", în speță nefiind strict personală.

În ce privește obligarea "de a scoate țevile de apă caldă și căldură", instanța de fond reține că cererea nu este întemeiată, motivată pe obținerea de către pârât a documentației legale ce include avize, autorizații, proiect, contract de furnizare, proces-verbal de punere în funcțiune a instalației.

Referitor la daunele cominatorii solicitate, reține judecătoria că nu sunt datorate, obligația nu are caracter strict personal pentru pârât, iar prin autorizarea reclamantei de a efectua lucrările pe cheltuiala acestuia nu este afectată de pasivitatea sau refuzul celui obligat.

Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.838 din 26 noiembrie 2007 respinge apelurile declarate de părți și păstrează sentința.

În limita motivelor de apel cu care a fost investit, tribunalul constată în apelul reclamantei că judecătoria a soluționat cauza conform investirii, în toate capetele de cerere, acțiunea nu a fost modificată în ce privește autorizarea acesteia de a efectua lucrările de refacere a instalației electrice.

În considerentele hotărârii sunt redate și interpretate dispozițiile art.599 Cod civil, privind zidul comun, tribunalul reținând că prin obligarea pârâtului la refacerea instalației electrice s-a dat eficiență textului citat, obligație impusă și menținută prin art.11 și art.17 din Legea nr.230/2007 care a abrogat Legea nr.114/1996.

Daunele cominatorii nu sunt datorate, motivează tribunalul, întrucât este posibilă executarea în natură pe cale silită, prin intermediul executorilor judecătorești sau de creditor pe contul debitorului, conform art.1077 Cod civil.

În soluționarea apelului declarat de pârâtul, instanța a constatat recunoașterea acestuia că a secționat fără voie cu ocazia lucrărilor efectuate în apartament cablurile electrice ce transmiteau energie către apartamentul proprietatea reclamantei. Reține tribunalul aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie, în condițiile în care înlocuirea instalației electrice pentru încăperile menționate este soluția tehnică propusă de expert în concluziile raportului de expertiză.

Împotriva deciziei pronunțată de tribunal au declarat recurs reclamanta și pârâtul.

Reclamanta-recurentăa invocat următoarele motive de recurs încadrate în art.304 pct.9 Cod procedură civilă:

- aplicarea greșită a legii în soluționarea capetelor de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului-intimat la scoaterea țevilor de apă caldă și căldură și refacerea instalației electrice.

În dezvoltarea motivului de recurs reclamanta-recurentă susține că a dovedit cu probele administrate, între care și recunoașterea intimatului că a secționat firele de curent electric cu ocazia lucrărilor efectuate în apartament, fără consimțământul său.

- să se respingă capătul de cerere prin care reclamanta a fost autorizată să aducă la îndeplinire obligațiile intimatului;

- soluționarea capătului de acțiune prin care sunt solicitate daunele cominatorii de 50 RON/zi de la data când s-a distrus instalația și până la punerea în funcțiune de o firmă specializată prin admitere, fiind greșită soluția de respingere a acestei cereri și cheltuieli de judecată.

Pârâtul-recurenta invocat următoarele motive, pe care le-a încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă:

- instanța de fond și apel nu au apreciat temeinic probatoriul administrat, în ce privește "refacerea" instalației electrice aferentă camerei mari, care a fost înlocuită, fapt relevat în raportul de expertiză, ce impune modificarea hotărârii sub acest aspect;

- în camera mică și baie, instalația electrică a fost refăcută imediat după secționare, iar faptul că, prin manșon cablul este protejat, nu înseamnă că nu este perfect funcționabil.

În dezvoltarea motivului de recurs se susține că principala cauză a lipsei de curent în camera mică și holul locuinței este localizată în apartamentul reclamantei-recurente.

Într-un alt motiv se susține că se impune respingerea capătului de cerere privind refacerea tencuielilor și zugrăvelilor, din expertiza tehnică și cercetarea la fața locului nu rezultă că degradările, de altfel minore, îi sunt datorate.

Recursurile nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt stabilită prin considerentele hotărârii atacate are corespondent în probele dosarului.

Urmare parcurgerii primului ciclu procesual, instanța superioară în grad a soluționat problema de drept a izvorului răspunderii pârâtului și anume art.480 Cod civil, de altfel necontestat de pârât, prin motivele de recurs fiind aduse critici numai sub aspectul "întinderii" obligației, al localizării degradărilor la instalația electrică.

Relevante pentru soluționarea cauzei sunt data efectuării lucrărilor de pârât în apartamentul său,anul 2002, introducerii acțiunii 9 decembrie 2004și a transmiterii dreptului de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1604 din2 noiembrie 2004.

La data investirii instanței de judecată cu acțiunea în obligația de a face, întemeiată pe art.998, art.1073 și 1075 Cod civil, pârâtul nu mai era proprietar.

În limita motivelor de recurs cu care este investită de reclamantă, ce au constituit și motive de apel, Curtea constată că tribunalul cu o motivare completă ce nu se impune a fi reluată, a răspuns criticilor formulate.

Faptul că pentru instalarea centralei termice în anul 2002, când era proprietar pârâtul a obținut avizele necesare, nu-i înlătură răspunderea pentru prejudiciul cauzat reclamantei și nici "obligația de a face", în modalitatea dispusă de instanța de fond prin sentință.

În cauză este făcută dovada certă că pârâtul a adus modificări proprietății sale individuale fără acordul reclamantei proprietară direct afectată de vecinătate, având obligația de a repara "stricăciunile" ori a plăti cheltuielile pentru lucrările de reparații.

Obligația, în modalitatea cerută de reclamantă, a scoaterii țevilor din pardoseala apartamentului, poate fi impusă numai proprietarului vecin, conform Legii nr.114/1996 și Regulamentului asociației de proprietari, calitate pe care pârâtul nu o are.

Cum pârâtul nu are posesia și nici drept de dispoziție asupra apartamentului pentru a efectua lucrarea cerută de reclamantă, nu-i revine obligația de a face solicitată, de a scoate țevile, hotărârea tribunalului fiind legală.

În ce privește refacerea instalației electrice, a fost dispusă de instanța de fond, obligație păstrată în apel.

Curtea are în vedere dispozițiile art.1077 Cod civil care prevăd: "Nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de aoa duce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului".

În Regulamentul cadru - anexa nr.2 Legea nr.114/1996 art.18, art.19, art.20 prevăd obligația proprietarului de a aduce îmbunătățiri sau modificări apartamentului lui, fără a pune în pericol integritatea altor apartamente, cât și pe aceea de a repara stricăciunile sau să plătească cheltuielile pentru lucrările de reparații.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a cerut să fie autorizată să efectueze lucrările pe cheltuiala pârâtului, precizând ca temei de drept art.1077 Cod civil.

Cum acest capăt de cerere nu a fost modificat în termenul prevăzut de art.132 Cod procedură civilă, nu s-a renunțat la judecată, cum a constatat tribunalul, prima instanță avea obligația de a-l soluționa (art.129 al.6 Cod procedură civilă), iar instanța de apel a aplicat corect art.294 Cod procedură civilă. De altfel o renunțare la judecată, în căile de atac, nu este posibilă decât cu învoirea celeilalte părți, după ce s-a intrat în cercetarea fondului.

Solicitarea reclamantei-recurente de a se respinge cererea sa, în acest capăt, al autorizării de a efectua lucrările pe cheltuiala pârâtului, nu numai că îi agravează situația în propria cale de atac, dar în primul rând nu este legală, pentru considerentele expuse.

Instanța de fond a soluționat cauza în rejudecare, la data de 11.06.2007, Codul d e procedură civilă fiind modificat prin Legea nr.219/2005 pentru aprobarea nr.OUG138/2000 și Legea nr.459/2006.

Executarea silită a altor obligații de a face sau a nu face este reglementată prin art.5802Cod procedură civilă în cazul în care obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul.

În speță, reclamanta-recurentă este autorizată să efectueze lucrarea prin hotărârea instanței de fond, așa cum a reținut tribunalul. Astfel pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației se pot cere de la debitor daune interese și respectiv cheltuielile pentru refacerea instalației electrice, la care acesta din urmă este obligat prin sentință și nu daune cominatorii, în modalitatea solicitată.

În consecință, instanța respinge recursul declarat de reclamanta, în temeiul art.312 Cod procedură civilă.

În soluționarearecursului declarat de pârâtul, Curtea constată că în dezvoltarea motivelor sunt aduse critici cu privire la aprecierea probelor, dispozițiile art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă fiind abrogate prin Legea nr.219/2005 privind aprobarea nr.OUG138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă.

Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate (art.304 al.1 Cod procedură civilă), recursul fiind o cale extraordinară de atac.

Menționarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă în declarația de recurs nu este suficientă pentru a se reține motivul de recurs. Cererea de recurs, conform art.302 al.(1) lit. Cod procedură civilă trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Criticile aduse probelor nu se impun a fi analizate, neîncadrându-se în motivele de recurs prin care este legal investită Curtea.

. în art.304 pct.9 Cod procedură civilă poate fi doar critica în ce privește reținerea culpei pârâtului-recurent ca o componentă a răspunderii civile, prin care a susținut că lipsa de curent este localizată în apartamentul reclamantei.

Sub acest aspect în cauză este făcută dovada certă a vinovăției recurentului, care "fără voie", așa cum recunoaște, prin modificările aduse în apartamentul proprietatea sa, în anul 2002, secționat cablurile electrice ce transmiteau energia electrică în apartamentul reclamantei.

Concluziile raportului de expertiză tehnică sunt însușite de instanțe și stabilită obligația recurentului, de refacere parțială a instalației electrice, numai pentru degradările produse din vina sa.

În consecință, decizia atacată în recurs a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind încălcată.

Referitor la refacerea tencuielilor și zugrăvelilor, această obligație este stabilită prin sentință ca o consecință a degradării instalației electrice.

Pentru considerentele expuse, instanța respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de și împotriva deciziei civile nr.838 din 26.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

-

-

05.III.2008.-

2 ex.-

Președinte:Valeria Cormanencu Stanciu
Judecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Viorica

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Iasi