Obligație de a face. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 58/R/2009
Ședința publică din 16 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1511 din 15 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta SC PROIECT SA, având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 14 ianuarie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1511/2008 din data de 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Institut Proiect
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, din actele de la dosar a rezultat că reclamantul prin acțiunea înaintată a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte sporul de vechime pe perioada iulie 1992 - iulie 1993.
Pârâta i-a eliberat Adeverința nr. 89/07.04.2008 în care a fost arătate veniturile de care a beneficiat reclamantul pe perioada solicitată, s-a mai arătat că sporul de vechime a fost cuprins în salariul brut realizat abia din iulie 1993, aceste sporuri au fost evidențiate separat, astfel că pentru perioada solicitată aceste sporuri erau incluse în salariul brut, pârâta neputând elibera o adeverință în care să fie evidențiat separat sporul respectiv.
Reclamantul în baza adeverinței eliberate de pârâtă și a statelor de plată care au fost depuse s-a putut adresa Casei Județene de Pensii C pentru recalcularea pensiei.
Raportat la cele de mai sus, s-a constatat că acțiunea înaintată nu este întemeiată, adeverința solicitată i-a fost eliberată reclamantului, astfel că în baza art. 285 Cod Procedură Civilă aceasta a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul în termenul legal, solicitând desființarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că prima instanță nu a luat în considerare actele depuse în apărarea sa, în motivarea sentinței s-a bazat numai pe solicitările pârâtei, iar întâmpinarea depusă de pârâtă conține numai pretenții fără temei legal și susținute fără suport real.
Recurentul a învederat că pentru a-și recâștiga acest drept legal de care a fost privat, fie din neglijența persoanei care i-a întocmit dosarul de pensionare, fie datorită omisiunii făcută de persoana de la - Casa Județeană de Pensii care a întocmit documentația de recalculare a pensiei, reclamantul a depus cerere la Institut Proiect C-N, din calea nr. 6-8, unde a fost angajat de la 27.05.1977 până la pensionare, instituție la care ar trebui să se găsească arhivate statele de plată pentru respectiva perioadă, deci și pentru intervalul 01.04.1992 - 31.07.1993 și să se păstreze timp de 50 de ani, conform prevederilor legale. Reclamantul a făcut demersuri repetate timp de zece luni de zile, după care i s-a eliberat adeverința 89/07.04.2008 ( anexa 3 ) care nu cuprinde cele solicitate de el.
Deși pârâta a susținut în întâmpinare că sporul de vechime a fost cuprins în salariul brut, din documentația de recalculare a pensiei reiese că în 1992 punctajul este mai redus decât pe anul anterior, iar în dreptul anului 1993, punctajul este mult mai redus; tocmai pentru că nu s-a cuprins sporul de vechime de care a beneficiat în acea perioadă, la determinarea punctajului mediu anual (anexa 7).
Instanța de fond nu a apreciat în mod corect motivele prezentate în acțiunea pe care reclamantul a formulat-o, bazându-se în motivare și adaptarea hotărârii pentru respingerea acțiunii sale, numai pe întâmpinarea depusă de pârâtă și pe adeverința nr. 89/07.04.2008 eliberată reclamantului de aceasta, ambele aceste acte, conținând greșeli, inaderențe și susțineri neîntemeiate, așa cum s-a arătat mai sus.
Prin întâmpinare, pârâtul Institutul Proiect a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate precum Curtea reține următoarele:
Recurentul nu a dovedit că în perioada 01.04.1992-31.07.1993 ar fi beneficiat de venituri suplimentare celor menționate în înscrisurile administrate în cauză, respectiv statele de plată (filele 12-19) și carnetul de muncă al recurentului (filele 32-46).
Conform art. 164 (1) din Legea 19/2000 "La determinarea punctajelor anuale, pana la intrarea in vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, in conformitate cu modul de înregistrare a acestora in carnetul de munca, astfel:
a) salariile brute, pana la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au in vedere si sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si care sunt înregistrate in carnetul de munca.
(4) Pentru perioada de după 1 aprilie 1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat in carnetul de munca".
Deși în conformitate cu aceste dispoziții legale în perioada 01.04.1992-31.07.1993 ar fi trebuit să fie evidențiate separat salariul brut și sporul de vechime, în condițiile în care veniturile menționate în carnetul de muncă și statele de plată sunt identice, rezultă că sporul de vechime a fost inclus în salariul menționat în cele două înscrisuri. Având în vederea aceste considerente, reducerea punctajului mediu anual al pensiei recurentului în anii 1992 și 1993 față de anii anteriori nu reprezintă în opinia instanței o dovadă în sensul susținerilor recurentului întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
De asemenea, contribuția de asigurări sociale s-a plătit la veniturile din statele de plată, venituri care au fost menționate și în Adeverința nr. 89/07.04.2008 (fila 8). Or, conform principiului contributivității prevăzut de art. 2 lit.e) din Legea 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Pentru aceste considerente, reținând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, coroborând toate probele administrate în cauză, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1511 din 15.09.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- care va fi menținută.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obligă recurentul, ca parte aflată în culpă procesuală, să plătească intimatei Institut Proiect suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 47). Contrar celor invocate de recurent în susținerea recursului, conform art. 285 din Codul muncii prezenta cauză este scutită de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar și nu de plata onorariului de avocat al părții adverse, împotriva căreia s-a respins acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1511 din 15.09.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei Institut Proiect suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED. /DACT.
2 EX/09.02.2009.
JUD. FOND:,.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
