Obligație de a face. Decizia 582/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 582
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier:
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de și, de Primarul comunei, de Comisia Județeană I de fond funciar și de Oficiul de cadastru și de Publicitate Imobiliară I împotriva deciziei civile nr. 218 din 4.04.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-intimată asistată de avocat ce îl reprezintă și pe recurentul-intimat, lipsă fiind
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că procedura este completă, prin încheierea din camera de consiliu din data de 25.11.2009 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de recurenții și în sensul scutirii acestora de la plata taxei judiciare de timbru de 1657 lei.
Avocat depune la dosar timbru judiciar de 5 lei.
Interpelat, avocat și consilier juridic arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită modificarea deciziei Tribunalului Iași, aceasta a fost dată cu interpretarea greșită a legii. Motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pc.9 și 7 Cod procedură civilă. Solicită a se observa că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două comisii de aplicare a Legii nr. 18/1991, cu privire la extinderea intravilanului pe suprafața de teren care în mod greșit a fost trecută în titlul de proprietate emis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 pe numele a fost trecut în intravilan în loc de extravilan.În cauză au fost consecințe ce au prejudiciat pe recurenții.
Astfel cum rezultă din dispozițiile Legii nr. 18/1991 și din Regulamentul de aplicare a acestuia, ambele comisii au calitate procesuală pasivă având în vedere competența pe care o dă legea, individualizată în condițiile Legii nr. 10/2001 și a Regulamentului de aplicare, modificat în anul 2005. Respingerea acestui capăt de acțiune este nelegală. O astfel de obligație de a face reclamă și cheltuiala intimaților, având în vedere culpa în momentul întocmirii titlului de proprietate. S-a mai pus problema obligării intimaților cu privire la prejudiciul ce reprezintă diferența de preț pentru materialul de construire a casei.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, a fost cumpărată o suprafață mică de teren în pentru casă, ce figura în intravilanul comunei. Pentru acest proiect recurenții și-au vândut garsoniera, au cumpărat terenul urmând să-și construiască casă. Apoi, nefiind în intravilan, nu li s-a mai eliberat autorizație de construire. Au trebuit să se mute, să stea cu copilul la mama recurentei într-un apartament cu mai multe persoane. Consideră că greșeală este a Oficiului de cadastru și a celor două comisii.
Cu privire la recursul celorlalți recurenți, solicită a se constata că prin întâmpinările de la dosar au arătat că în mod nefondat susțin că nu ar fi avut competența pentru a răspunde material și moral în proces.
Precizează că a arătat detaliat răspunderea lor în baza Legii nr. 18/1991 nemodificată și a Regulamentului nemodificat prin care era antrenată răspunderea privind emiterea unui titlu de proprietate persoanelor îndreptățite.
Cu privire la regimul juridica al terenului intravilan sau extravilan, după evidențele cadastrale după data de 01.01.1990, se delimitează terenul pe parcele și toate celelalte obligații cu privire la punerea în posesie și la determinarea regimului juridic intravilan sau extravilan.
Solicită respingerea recursurilor formulate de părțile adverse, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Singurele cheltuieli sunt cele de la instanța de fond, apoi nu s-a mai plătit onorariul de avocat, taxa judiciară de timbru în măsura în care au fost scutiți, doar taxa de timbru de la celelalte instanțe.
Consilier juridic arată că hotărârea Tribunalului Iași nu este legală și temeinică, instanța a ignorat capătul de cerere de a face extinderea intravilanului comunei prin înglobarea suprafeței de terne pe care reclamanții o dețin 1751/1752/10. Instanța s-a pronunțat asupra aspectelor subsidiare, ar fi lăsat fără obiect cererea principală întemeiată pe Legea 18/1991. Consiliul Local emite avize în condițiile legii.
Arată că se poate invoca și o excepție a necompetenței materiale, o excepție a lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară În conformitate cu HG nr. 190/2005, singurele competențe sunt acelea de a depozita și arhiva documentația pentru emiterea titlului de proprietate.
Solicită admiterea recursului formulat de recurentul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, casarea deciziei nr. 218/2009 a Tribunalului Iași.
Avocat, cu privire la excepțiile invocate, solicită respingerea acestora.
Referitor la excepția necompetenței materiale, trebuie să se aibă în vedere greșita stabilire a regimului juridic a terenului ce era în extravilan. S-a emis titlu de proprietate pentru de la care s-a cumpărat inclusiv de familia, s-a plecat de la raportul juridic privind cauzalitatea prejudiciului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, arată că, în cadrul comisiei de aplicare a legii nr. 18/1991 funcționează o persoană sau două cu pregătire tehnică topo. Din dispozițiile Legii nr. 18/1991 și din Regulamentul nemodificat, rezultă că, în perioada emiterii titlului de proprietate, Oficiul de Cadastru avea competența în materie, acest aspect a fost arătat pe larg până la apariția Legii nr. 7/1996.Au fost emise două titlu de proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 pe numele din care unul este sub regimul Legii nr. 7/1996.
Consilier juridic arată că este alt organ instituțional Comisia județeană, nu atrage răspunderea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dreptul s-a născut dintr-un contract încheiat în anul 2006.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 8289/30.06.2008, pronunțată de Judecătoria Iași, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Primarul comunei și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții: Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, Primarul com. jud.I, Comisia Județeană I de aplicare a legii 18/1991 și Comisia Comunală de aplicare a legii 18/1991.
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că, prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, Instituția Primarului com. jud.I, Comisia Județeană I de aplicare a legii 18/1991 și Comisia Comunală de aplicare a legii 18/1991, (cerere disjunsă prin sentința civilă 1217/04.02.2008).
S-a mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat faptul că, la 10.07.2006, reclamanții au cumpărat terenul de 617,50 mp teren arabil situat în intravilanul satului și comunei, în sectorul cadastral 18, parcela (1-1) 10 (776/8/776/9/1)/10 identificat cu nr. cadastral (1751-1752) 10, înscrisă în cartea funciară 1839 localității. Prin același act de vânzare-cumpărare (2733) s-a transmis și dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 106,11 mp din suprafața totală de 884,42 mp teren arabil, în sectorul cadastral 18, parcela (1-1)/4 (776/8-776/9/1/4) identificat cu nr.cadastral (1751-1752)/4, reprezentând calea de acces către terenul de mai sus descris.
Reclamanții au făcut toate demersurile pentru obținerea autorizației de construire, dar le-a fost refuzată eliberarea pe motiv că terenul nu se află în intravilanul comunei, ci la limită astfel încât este necesar avizul scoaterii din circuitul civil al terenului.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte, martori, interogatorii, expertiză tehnică în construcții și topo.
În drept s-au invocat dispozițiile art.998,999 civil.
S-a depus întâmpinare de către Instituția Primarului com. prin care s-au invocat următoarele excepții: lipsa calității procesuale pasive a pârâților Instituția Primarului com. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
S-au depus precizări de către reclamanți (puse în vedere de instanță în baza rolului activ) prin care s-au arătat cuantumul pretențiilor solicitate: pentru punctul 4 - suma de 10.000 lei, iar pentru punctul 5 - suma de 10.000 lei, față de care instanța a pus în vedere reclamanților, la 12.11.2007, achitarea unei diferențe de taxă de timbru și timbru judiciar - achitată la 3.12.2007. La fila 31 reclamanții au depus o cerere prin care au solicitat judecata cauzei și în contradictoriu cu pârâții: Comisia Județeană I de aplicare a legii 18/1991 și Comisia Comunală de aplicare a legii 18/1991 - cerere admisă la 12.11.2007, față de care instanța a dispus introducerea în cauză a acestor pârâți. Au precizat reclamanții în ședință faptul că prezenta cerere are ca obiect daune și au invocat și dispozițiile Lg.18/1991 și a regulamentului de aplicare a acestei legi.
Instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare de către instituția Primarului com.: lipsa calității procesuale pasive a pârâților -instituția Primarului com. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, iar la 04.02.2008 a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei com. și a respins acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu Primăria com. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța a unit-o cu fondul cauzei.
Conform art. 137 Cod procedură civilă instanța s- pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate.
sunt, de fapt, exemple de excepții procesuale ce au ca punct comun o anumită soluție pe care o va pronunța instanța în cazul admiterii lor. Deci, noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modalitate de respingere a cererii.
Art.6 CEDO garantează fiecăruia dreptul de a avea acces la o instanță articolul 6 1 al Convenției: "Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale - de către un tribunal -, care va decide - asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile cu caracter civil -". Curtea amintește în cauza Lupaș României că articolul 6 1 garantează fiecăruia dreptul ca un tribunal să cunoască orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile cu caracter civil ( împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, hotărârea din 21 februarie 1975, seria A nr.18, pag.18, 36).
Astfel, reținut instanța faptul că admiterea unei asemenea excepții ar constitui o încălcare a art.6 CEDO, fiind un obstacol de drept, o limitare adusă dreptului de acces.
Față de aceste motive, instanța a repins ca neîntemeiată această excepție, în cauza de față legiuitorul neprevăzând expres această posibilitate.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au cumpărat în anul 2006 (10.07.2006) imobilul - teren, în suprafață de 617,5 mp teren arabil, situat în intravilanul satului și com. jud.I (contract depus la filele 8,9), în sectorul cadastral 18, parcela (1-1) /10(776/8-776/9/1)/10, identificat cu nr. cadastral (1751-1752)/10, înscris în Cartea Funciară nr.1839 a localității, precum și a cotei indivize de 106,11 mp din suprafața totală de 884,42 mp teren arabil, situat în sectorul cadastral 18, parcela (1-1) /4(776/8-776/9/1)/4, identificat cu nr. cadastral (1751-1752)/4, reprezentând cale de acces către terenul mai sus descris. Vânzătorii au achiziționat acest teren intravilan (așa cum se prevede și în acest contract depus la fila 10) de la societatea Atât din schița depusă la fila 11 (plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate (intravilan), cât și din întreaga documentație depusă la dosar de către reclamanți reiese faptul că acest teren este intravilan: memoriul general întocmit de către arhitect și avizat de SC SRL, memoriul de arhitectură întocmit de către arhitect și avizat de SC SRL, devizul general, memoriul tehnic, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, studiul geotehnic, planurile de situație, certificatul de urbanism (" terenul se află în intravilanul satului "). De altfel, chiar în expertizele efectuate în prezentul dosar la dispoziția instanței se menționează aceeași situație.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.50/1991, dispozițiile legilor fondului funciar.
Instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Întreaga acțiune formulată de reclamanți se bazează pe faptul că, deși, inițial, din contractul de vânzare-cumpărare, precum și din actele întocmite în vederea obținerii autorizației de construire a unei construcții pe terenul cumpărat, s-a prevăzut că imobilul teren achiziționat este intravilan, ulterior - în cursul acestei proceduri administrative - s-a refuzat emiterea autorizației pe motiv că terenul este extravilan.
Conform art.1 din Legea nr. 50/1991, construirea unei locuințe este permisă doar pe baza unei autorizații de construire; această autorizație reprezintă actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Certificatul de urbanism este - conform art. 6 Legea nr.50/1991 - actul de informare prin care se fac cunoscute solicitantului elemente privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente.
Executarea lucrărilor de construcții se poate face numai pe baza proiectului tehnic și a detaliilor de execuție (art.7 al.4 același ), iar proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții este extras din proiectul tehnic și se elaborează conform cu certificatul de urbanism, cu conținutul avizelor și acordurilor cerute prin acesta.
Conform art.92 din Legea nr. 18/1991 scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor agricole a terenurilor agricole din extravilan prin extinderea intravilanului localităților se face la propunerea comisiilor locale, prin ordin al Direcției Agricole și de Dezvoltare Rurală, cu avizul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu plata unor taxe prevăzute în anexele 1 și 2 la Legea nr.18/1991.
Este posibil ca acțiunea reclamanților să fi fost admisibilă dacă aceștia făceau dovada faptului că li s-a comunicat de către autoritatea administrativă locală că terenul respectiv (în suprafață de 617,5 mp teren arabil situat în intravilanul satului și com. jud.I (contract depus la filele 8,9), în sectorul cadastral 18, parcela (1-1) /10(776/8-776/9/1)/10, identificat cu nr. cadastral (1751-1752)/10, înscris în Cartea Funciară nr.1839 a localității ) este extravilan sau că li s-a respins cererea de emitere a autorizației de construire sau să fi depus la dosar un act din care să rezulte că terenul este extravilan.
În aceste condiții, reclamanții, deși au arătat în motivarea acțiunii că li s-a refuzat eliberarea autorizației de construire pe motiv că terenul nu se află în intravilan, nu au făcut această dovadă, conform art.1169 civil. În aceste condiții nu sunt îndeplinite nici dispozițiile art. 998, 999.civil și nici ale dispozițiilor art.1073-1075.civil, reclamanții nefăcând dovada vreunui prejudiciu, a unei fapte ilicite fără a mai discuta de raportul de cauzalitate sau de vinovăție.
Astfel, din toate probele ce s-au administrat în dosar reiese faptul că terenul se află în intravilanul localității neexistând nici un impediment la construirea unui imobil; de asemenea nu este făcută dovada faptului că reclamanților li s-ar fi contestat această situație, li s-ar fi respins pe acest motiv cererea de emitere a autorizației de construire.
Pentru aceste motive instanța a respins ca neîntemeiată cererea (inclusiv celelalte capete ce sunt accesorii și a căror soluționare depind de cererea principală).
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 218 din 4.03.2009, a admis apelul declarat de reclamanții și și a schimbat în parte sentința judecătoriei.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, Instituția Primarului, Comisia Locală de fond funciar și Comisia Județeană de fond funciar
Au fost obligați pârâții Primarul comunei, Oficiul Județean de Publicitate Imobiliară I, Comisia Locală de fond funciar și Comisia Județeană de fond funciar I la plata către reclamanți a sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale și 20.000 lei, daune materiale.
A fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a Comisiei Județene de fond funciar I și Comisiei Locale de fond funciar, cererea de obligare la extinderea intravilanului și cererea de plată a daunelor cominatorii.
Pârâții Primarul comunei, Comisia Locală de fond funciar, Comisia Județeană de fond funciar I și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 4447 lei, cheltuieli de judecată.
S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin deciziei.
Au fost obligați intimații la plata către apelanți a sumei de 255 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2733/10ș07.2006 la., reclamanții și au devenit proprietarii suprafeței de 617,50. teren, situat în intravilan, identificată cu număr cadastral (1.751 - 1.752) 10, înscrisă în Cartea Funciară nr. 1839 localității.
Inițial, terenul respectiv fusese dobândit în baza Legii nr. 18/1991 prin reconstituirea dreptului de proprietate de către numita, potrivit titlurilor de proprietate nr. -/20.08.1996 și nr. -/13.08.1997 emise de Comisia Județeană I pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra, pentru suprafețele de 5.000. intravilan T 18 P 776/8 și respectiv, 3.500. intravilan P 18 T 776/9. Ulterior reconstituirii dreptului de proprietate, terenurile sus menționate au făcut obiectul unor vânzări-cumpărări succesive, suprafața de 617,50. intrând în proprietatea reclamanților prin contractul de vânzare sus -menționat. Atât mențiunile din cele două titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, cât și cele din contractele de vânzare - cumpărare care au avut la bază aceste acte au format convingerea reclamanților că terenul dobândit în proprietate se află în intravilanul comunei.
În considerarea situației juridice a terenului achiziționat, reclamanții au inițiat demersurile în vederea construirii unei locuințe, în aceste condiții fiind eliberat certificatul de urbanism nr. 124/21.07.2006 de Primarul comunei în care se menționează că terenul dobândit de solicitanți în baza contractului de vânzare -cumpărare nr. 2733/10.07.2006 se află în intravilanul satului, pe baza acestui act fiind întocmit proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire. Proiectul de edificare a unei locuințe nu a putut fi finalizat întrucât terenul cumpărat de reclamanți este situat în extravilan, conform adresei nr. 321/15.08.2008 emisă de I ( fila 35 dosar apel). Amplasarea noilor construcții de orice fel se face în intravilanul localității ( art. 9 alin 1 din Legea nr. 18/1991).
Potrivit art. 92 alin 1 din Legea nr. 18/1991 amplasarea construcțiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan - este interzisă.
Scoaterea definitivă din circuitul agricol, a terenurilor agricole din extravilan, de clasa I și clasa a II-a de calitate a celor amenajate cu lucrări de îmbunătățiri funciare precum și a celor plantate cu vii și livezi, prin extinderea intravilanului localităților, se face la propunerea consiliilor locale, prin ordin al directorului Direcției Agricole și de Dezvoltare Rurală, cu avizul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Raportat la dispozițiile legale menționate, se observă că nici unul din pârâții pe care reclamanții i-au chemat în judecată pentru a fi obligați să efectueze demersurile pentru extinderea intravilanului nu au atribuții în acest sens. Astfel, atribuțiile celor două comisii de fond funciar sunt stabilite prin legile fondului funciar și prin Regulamentul de organizare și funcționare și vizează strict procedura de stabilire a dreptului de proprietate, ori, față de primele două capete de cerere ale acțiunii reclamanților, instanța a constatat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de cele două comisii de fond funciar și a respins cererea de obligare la extinderea intravilanului și la plata de daune cominatorii.
De asemenea, instanța a constatat că, în mod corect, prima instanță a respins aceste două capete de cerere formulate în contradictoriu cu I și primarul comunei în condițiile în care reclamanții nu au justificat pretențiile în raport cu cei doi pârâți cărora, prin lege, nu le sunt conferite atribuții privind amenajarea teritoriului și urbanismul localităților, competente în acest sens, având tot consiliile locale, potrivit art. 36 alin 2 lit. c și alin 5 lit. c din Legea nr. 215/2001.
În ce privește repararea prejudiciului cauzat reclamanților, instanța a constatat că, în cauză, au fost probate condițiile răspunderii civile delictuale în condițiile art.998 Cod Civil,în raport de toți pârâții chemați în judecată.
S-a reținut, în principal, prejudiciul material creat reclamanților care, datorită situației terenului pe care l-au achiziționat, au plătit un preț mai mare decât valoarea reală,au suportat costurile întocmirii documentației necesare edificării locuinței, precum și cheltuielile ocazionate de lipsa unui spațiu propriu de locuit. Nu este de neglijat nici prejudiciul de natură morală cauzat reclamanților ca urmare a disconfortului psihic creat prin greutățile pe care le-au întâmpinat în finalizarea demersului lor și imposibilitatea edificării unei construcții. Răspunderea civilă pârâților pentru prejudiciul suferit de reclamanți este antrenată ca urmare a nerespectării sau îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor prevăzute de lege pentru fiecare din pârâți.
Astfel, Comisia locală de fond funciar avea, potrivit art. 34, 35 din Legea nr. 18/1991 ( în redactarea existentă la momentul emiterii celor două titluri de proprietate) obligația delimitării zonelor, teritoriale în care urmau să fie puși în posesie titularii dreptului de proprietate, să efectueze parcelarea pe proprietari, pe planul de situație al localității.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991, punerea în posesie a proprietarilor în cadrul zonelor teritoriale delimitate, se face de comisie, pe bază de măsurători topografice.
Prin urmare, Comisia locală era obligată să identifice din punct de vedere topografic - terenul reconstituit în proprietate numitei, iar Comisia județeană, obligată să verifice documentația înaintată de comisia locală în vederea emiterii titlului, în condițiile art. 34 din Legea nr.18/1991.Nerespectarea atribuțiilor stabilite prin dispozițiile legale enunțate a permis eliberarea titlurilor de proprietate în beneficiul numitei, conținând date eronate cu privire la regimul juridic al terenului reconstituit, de această împrejurare fiind responsabil, pe lângă cele două comisii și I al cărui reprezentant avea obligația de a semna titlul de proprietate ( art. 34 alin 3 din Legea nr. 18/1991) și,prin urmare, de a atesta veridicitatea conținutului acestuia.
De asemenea, răspunderea Primarului comunei este antrenată ca urmare a eliberării certificatului de urbanism nr. 124/21.07.2006 prin care se arată că terenul achiziționat de reclamanți se află în intravilanul satului, nu se află în zonă protejată sau cu interdicție definitivă de construire, pe baza acestui act fiind elaborat proiectul de autorizare, studiu geotehnic care a stat la baza proiectării fundațiilor casei și a avizului tehnic de amplasare de la E-ON
În ce privește prejudiciul creat, instanța nu a putut acorda diferența de preț a materialelor de construcție a anexei gospodărești pe care reclamanții urmau să o edifice, cu începere de la data cumpărării terenului, și cea existentă la momentul pronunțării, întrucât acesta reprezintă un prejudiciu eventual a cărui întindere nici nu poate fi stabilită cu exactitate; instanța a avut, însă, în vedere diferența de preț rezultată ca urmare achiziționării unui teren situat în extravilan la valoarea unui teren intravilan, expertiza efectuată la instanța de fond evaluând acest prejudiciu la 20.000 lei. De asemenea, instanța a considerat că, pentru prejudiciul moral cauzat reclamanților, suma de 20.000 lei reprezintă o justă despăgubire, raportat la timpul pe care l-au alocat reclamanții pentru obținerea documentației necesare edificării locuinței și pentru disconfortul psihic creat ca urmare a imposibilității finalizării proiectului de construire a unei case.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, precum și pârâții Primarul comunei, Comisia Județeană I de fond funciar și oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
În motivarea recursului, reclamanții susțin că pârâții au încălcat prevederile art. 10,44 și 77 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 2,4, 11,13,21,28 din HG nr. 131/17.02.1991.
În acest sens, ei susțin că, prin încălcarea prevederilor legale menționate, pârâții au stabilit eronat că parcela de teren din litigiu ar fi amplasată în intravilanul satului și comunei, iar această determinare greșită a regimului juridic al terenului le-a creat numeroase prejudicii.
Mai susțin reclamanții că pârâții au încălcat și prevederile art. 2,11,12 și 13 din Legea nr. 7/1996, astfel că, în mod greșit, tribunalul a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Comisia Județeană I de fond funciar, Comisia locală de fond funciar, cât și cererile de obligare a pârâților la extinderea intravilanului comunei și la plata de daune cominatorii.
Recurenții învederează că tribunalul a respins greșit și cererea de obligare a pârâților la plata diferenței de preț pentru materialele de construcție necesare edificării imobilului, deoarece, pentru a cumpăra acest teren, ei au vândut un apartament, însă, datorită situației juridice reale a terenului, nu au putut edifica o nouă locuință.
Expertiza tehnică efectuată la instanța de fond a concluzionat că valoarea unei locuințe individuale, cu anexe gospodărești, la nivelul lunii august 2006 era de 106 348 lei, iar la nivelul lunii mai 2008 era de 191 433 lei.
În aceste condiții, reclamanții consideră că prejudiciul real pe care l-au suferit este de 85085 lei, câtă vreme au dovedit că au fost în imposibilitate de a-și construi o locuință.
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Comisia Județeană I de fond funciar și Primarul comunei consideră că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică sub aspectul obligării lor la plata sumelor de 20000 lei, daune morale, 20000 lei-daune materiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară susține că, potrivit adresei nr. 52795/6.05.2009 a B, nu este necesară verificarea legalității documentației care stă la baza emiterii titlului de proprietate, inclusiv a proceselor - verbale de punere în posesie de către această instituție, care, potrivit art. 36 din HG nr. 890/2005 are cu totul alte atribuții.
Pe de altă parte, pârâtul-recurent susține că, potrivit deciziei nr. 4/1996 a Secțiilor Unite a Inaltei Curți de Casație și Justiție B, numai comisiile județene au calitate procesuală pasivă și lor le revine răspunderea pentru activitatea de emitere, modificare sau anulare a titlurilor de proprietate.
Litigiul de față nu privește, însă, chestiuni de fond funciar, ci obligația de a face, respectiv de a extinde intravilanul și obligația de plat ăau nor despăgubiri ca urmare a neîndeplinirii unor condiții de fond de către un act juridic.
Susține pârâtul-recurent că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece atribuțiile sale sunt reglementate expres de Legea nr. 7/1996, de HG nr. 1210/2004, iar tribunalul nu a ținut cont de aceste prevederi.
Mai arată pârâtul-recurent că, pentru obligarea la daune morale, este nevoie, de existența unor elemente probatorii adecvate, care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii prejudiciului moral, nefiind suficientă libera apreciere a instanței.
În cauză, hotărârea tribunalului nu realizează o cercetare amănunțită a fondului cauzei, nestabilind care a fost prejudiciul efectiv produs, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăția.
Comisia Județeană de fond funciar consideră că, potrivit art. 35 alin.1 din HG nr. 131/1991 - în vigoare la momentul emiterii titlurilor de proprietate - ea avea atribuții doar în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate și nu în ceea ce privește amplasamentul terenurilor atribuite în proprietate persoanelor îndreptățite.
Pârâta-recurentă arată că, în cartea funciară nr. 1839 localității, suprafața de 617,50 mp teren figurează în intravilan și nu în extravilan, așa cum s-a menționat în adresa nr. 321/15.08.2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Recurenta pretinde că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra legalității titlurilor de proprietate emise în favoarea numitei, iar simplul fapt că, prin adresa nr. 321/2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, s-a arătat că terenul cumpărat de reclamanți se află în extravilan, în mod greșit, s-a dispus obligarea ei la plata de daune materiale și morale, atât timp cât titlurile inițiale și contractele de vânzare-cumpărare succesive ale terenului din litigiu sunt în continuare valabile.
Primarul comunei consideră că vinovăția sa a fost stabilită în mod superficial de către tribunal, deoarece sursa nemulțumirii reclamanților o constituie planul urbanistic zonal, care a fost întocmit de o persoană autorizată pentru moștenitorii defunctei.
La întocmirea schițelor, persoana fizică autorizată a înscris corect coordonatele cadastrale, însă, la cartușul planșelor a menționat greșit numărul de.
Mai susține recurentul că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, fără a verifica coordonatele, a intabulat terenul în baza PUZ-ului greșit, însă această problemă putea fi remediată dacă persoanele interesate s-ar fi adresat persoanei fizice autorizate să remedieze greșeala prin corectarea coordonatelor din cartuș, care să fie identice cu cele din schițe, ceea ce ar fi dus și la corectarea intabulării.
Susține recurentul că tribunalul nu a identificat cauzele care au condus la perturbarea raporturilor juridice deduse judecății, nesesizând că pârâții nu au vreo culpă și nu rezultă vreun raport de cauzalitate între acțiunile lor și imposibilitatea edificării construcției pe terenul din litigiu.
Apreciază recurentul că atât el, cât și comisia locală sunt terți față de prejudiciul suferit de reclamanți, astfel că răspunderea lor nu poate fi angajată.
Mai mult, recurentul arată că a primit cererea de includere în intravilan a terenului din litigiu, iar, în prezent, aceasta face obiectul modificării -ului, a cărui extindere se află în execuția proiectantului.
Analizând în mod global motivele de recurs formulate de părți în raport de ansamblul materialului probator administrat în cauză și de prevederile legale incidente, Curtea reține a fi întemeiate numai recursurile declarate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, de Primarul comunei și de Comisia Județeană I de fond funciar, nu și cel al reclamanților și.
În acest sens, Curtea reține că, prin cererea cu care au investit instanța de fond, reclamanții și au solicitat:
-obligarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, a Primăriei comunei, a Primarului comunei la extinderea intravilanului comunei, la obținerea avizelor necesare operațiunii de extindere și la suportarea costurilor aferente;
-obligarea pârâților la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere;
-obligarea pârâților la plata de daune morale de 20000 lei;
-obligarea pârâților la plata de daune materiale, reprezentând diferența dintre prețul achitat de ei vânzătorilor și prețul practicat pentru terenurile extravilane din zonă;
-obligarea pârâtelor la plata diferenței de preț la materialele de construcție a casei și anexelor gospădărești pe care urmează să o edifice la momentul cumpărării terenului, precum și a manoperei construcției, în raport de prețurile practicabile la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța;
-obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 15.10.2007, reclamanții au precizat în scris (fila 26-dosar fond) că, la punctele 4 și 5 din cererea de chemare în judecată, solicită daune materiale de câte 10000 lei.
La data de 22.10.2007, reclamanții și-au completat cererea de chemare în judecată solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Comisiei comunale de fond funciar și a Comisiei Județene I de fond funciar.
Criticile recurenților și referitoare la respingerea primului capăt de cerere, care vizează obligarea pârâților la extinderea intravilanului comunei, astfel încât să fie inclusă în intravilan și suprafața de 617,50 mp teren pe care reclamanții au cumpărat-o, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP - sub nr. 2733/10.07.2006, nu sunt întemeiate.
Procedura de extindere a intravilanului unei localități este una administrativă fiind reglementată în mod strict și este de competența organelor prevăzute de lege.
Astfel, art. 92 din Legea nr. 18/1991 statuează că scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor agricole din extravilan prin extinderea intravilanului localităților se face la propunerea comisiilor locale, prin ordin al Direcției Agricole și de Dezvoltare Rurală, cu avizul Ministerului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, cu plata taxelor prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la această lege.
Raportat la acest text, Curtea reține că pârâții nu au atribuții în această materie, competența extinderii intravilanului localității revenind Direcției Agricole și de Dezvoltare Rurală.
Operațiunea de extindere a intravilanului se realizează la cererea persoanei interesate să scoată definitiv terenul din circuitul agricol și după ce, aceasta, a achitat taxele prevăzute de lege și a obținut avizul Ministerului Agriculturii.
În prezenta cauză, reclamanții-recurenți nu au făcut dovada că au urmat această procedură și li s-ar fi respins eventuala cerere de extindere a intravilanului anterior promovării acțiunii în justiție.
Din cererea de recurs promovată de Primarul comunei, rezultă că reclamanții au formulat o asemenea cerere după declanșarea prezentelor proceduri judiciare, iar cererea lor este în curs de soluționare.
În consecință, Curtea reține că cererea reclamanților de obligare a pârâților la obținerea avizelor pentru extinderea intravilanului, la suportarea costurilor extinderii și la extinderea efectivă a intravilanului este lipsită de temei legal.
În ceea ce privește obligarea pârâților-recurenți la plata de daune morale și materiale către reclamanții-recurenți, Curtea constată că hotărârea tribunalului este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 998 Cod civil.
Reclamanții au motivat cererea de despăgubiri pe prejudiciul material și moral cauzat ca urmare a faptului că nu li s-a eliberat autorizația de construire și nu au putut edifica o locuință pe terenul pe care l-au cumpărat de la vânzătorii, și prin contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat.
Refuzul eliberării autorizației de construire a fost determinat de faptul că terenul pe care se intenționa edificarea construcției se afla în extravilanul comunei și nu în intravilan, așa cum s-a menționat în actul translativ de proprietate.
Susținerea reclamanților potrivit cărora culpa în menționarea unui alt regim juridic al terenului din litigiu (teren intravilan), în loc de teren extravilan, în actele oficiale, care ar fi produs alte consecințe juridice permițându-se să edifice o locuință pe teren ar aparține pârâților din prezenta cauză nu poate fi cenzurată de către instanța de recurs.
Această concluzie este determinată de faptul că reclamanții nu se află în raporturi juridice cu pârâții din prezenta cauză.
Astfel, ei au cumpărat terenul de la vânzătorii, și, care, la rândul lor, l-au cumpărat de la SC " " SRL
Această societate a dobândit terenul, prin cumpărare, de la numita, căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform titlurilor de proprietate nr. -/20.08.1996 și nr. -/13.08.1997.
Raportat la succesiune actelor translative de proprietate, Curtea apreciază că reclamanții se află în raporturi juridice numai cu persoanele de la care ei au cumpărat terenul.
În condițiile în care terenul cumpărat nu prezintă regimul juridic menționat în contractul de vânzare-cumpărare și, ca urmare a acestei împrejurări, cumpărătorii nu au putut folosi imobilul în scopul pentru care l-au cumpărat - edificarea unei construcții de locuit - ei au posibilitatea, fie să solicite desființare contractului, fie să solicite reducerea prețului achitat, cu plata de despăgubiri.
Aceste demersuri pot fi întreprinse numai în raport de vânzători și nu față de alte persoane fizice sau juridice care sunt terți față de actul încheiat, act care se bucură de prezumția de validitate, producând efecte juridice în mod valabil.
Atât timp cât, între părțile din prezenta cauză nu există raporturi juridice care să vizeze terenul din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2733/10.07.2006, Curtea apreciază că este inutil a se cerceta întrunirea condițiilor prevăzute de art. 998 cod civil în ceea ce-i privește pe pârâți.
În consecință, Curtea consideră că, în cauză, este operant motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În baza art. 312 alin.1 teza I Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară I, de Comisia Județeană I de fond funciar și de Primarul comunei și se va schimba în tot decizia tribunalului.
Se va respinge apelul declarat de reclamanții și și se va păstra sentința apelată, care este legală și temeinică.
În baza art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei instanței de apel.
În baza art. 19 alin.1 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile judiciare constând în taxă judiciară de timbru, în cuantum de 1657 lei, cu privire la care s-a dispus acordarea de ajutor public judiciar reclamanților-recurenți, sub forma scutirii de plată, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței.
Respinge recursul declarat de și împotriva deciziei civile nr. 218 din 4.04.2009 a Tribunalului Iași.
Admite recursurile declarate de Primarul comunei, de Comisia Județeană I de fond funciar și de Oficiul de Cadastru și de Publicitate Imobiliară I împotriva deciziei civile nr. 218 din 4.04.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o modifică în tot.
Respinge apelul declarat de și împotriva sentinței civile nr. 8289 din 30.06.2008 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Cheltuielile de judecată, în cuantum de 1657 lei, cu privire la care s-a acordat ajutor public judiciar, sub forma scutirii de plată, vor rămâne în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi-27.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex/05.01.2010
Tribunalul Iași:
Grefier,
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Adriana
