Obligație de a face. Decizia 608/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 608
Ședința publică din 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul CONSILIUL LOCAL P, prin reprezentant legal, cu sediul în P,-, jud. P și reclamanții, domiciliați în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 129/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliați în P,-, jud.P, domiciliată în P,-,.8A,.25, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, dând următoarea soluție:
JUDECATA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 12884/06.10.2004, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, MUNICIPIUL P prin CONSILIUL LOCAL P și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună grănițuirea terenului proprietatea lor de proprietatea vecină a municipiului P aflată în administrarea Consiliului Local, obligarea celor trei pârâți să monteze jgheaburi și e la acoperișul construcției situată pe terenul de la nr. 13, astfel încât apa pluvială să nu se mai scurgă la baza pereților locuinței și anexelor gospodărești proprietatea lor, iar în caz de refuz, să fie ei abilitați să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților, precum și obligarea pârâților la plata daunelor materiale reprezentând degradările aduse locuinței lor, estimate provizoriu la suma de 10.000.000 lei.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului și
construcțiilor situate în P,-, jud. P, vecine cu terenul proprietatea Municipiului P, pe care sunt edificate construcțiile proprietatea celor trei pârâți.
Reclamanții au precizat că, prin reparațiile succesive efectuate la gardul despărțitor, acesta a fost împins spre proprietatea lor, fiind astfel micșorată latura de nord cu 1,00, iar construcțiile pârâților prezintă o serie de inconveniente care
le-au creat prejudicii.
În continuare s-a mai menționat de către reclamanți că întrucât la clădirile proprietate a pârâților nu sunt montate jgheaburi și e sau acestea sunt deteriorate, apa pluvială se scurge pe lângă pereții construcțiilor proprietatea reclamanților, degra-
dându-le, iar în ceea ce privește canalizarea, aceasta este necorespunzător executată pe lângă pereții locuinței ce le aparține, care s-au crăpat din cauza tasării terenului în zona canalizării.
Având în vedere că igrasia instalată, deteriorarea pardoselilor și a mobilierului, pereții crăpați datorită acestor împrejurări pun locuința lor în primejdie și necesită măsuri urgente de stopare și remediere a degradărilor s-a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
La termenul din 25 octombrie 2004 pârâții și au formulat în baza disp. art.115-118 Cod proc.civilă întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii sub toate capetele de cerere, arătând că în ceea ce privește grănițuirea, ei nu dețin teren în proprietate, ci plătesc chirie pentru suprafața de 54,43 mp, iar partea de clădire-proprietate a acestora are în comun cu Consiliul Local al Mun. P acoperișul, stabilind de comun acord modalitățile de reparare a acestora.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatorii reciproce, expertize tehnice de specialitate topo și construcții, cercetare la fața locului, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr.7120/17.08.2008, prin care luat act de renunțarea reclamanților la judecata celui de-al treilea capăt de cerere din acțiune, privind obligarea pârâților să reamenajeze și să consolideze canalizarea locuinței situată în P,-, județul P, iar în caz de refuz, să fie abilitați ei să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților, a admis în parte acțiunea precizată și a ispus grănițuirea terenurilor situate în P,- și nr. 15, județul P potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul ing., linia de hotar fiind evidențiată pe schița de plan pe aliniamentul a,b,c,
Prin aceeași sentință a fost au fost respinse ca neîntemeiate cererile privind obligarea pârâților, și să monteze jgheaburi și e la acoperișul casei proprietatea acestora din P,-, județul P, precum și cererea de obligare a acelorași pârâți la plata daunelor materiale și a fost obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului P să plătească reclamanților suma de 459,50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că terenul situat în P,-, jud. P în suprafață de 447 mp. este proprietatea reclamanților conform titlului de proprietate nr.93468/2001, iar terenul aflat la aceeași adresă, însă la nr.13 în suprafață de 108,86 mp. este proprietatea pârâtului Consiliul Local al Municipiului P, închiriat pârâților-persoane fizice, aceștia din urmă fiind și proprietarii construcției edificată pe teren.
Având în vedere aceste împrejurări în baza art. 584 cod civil s-a dispus grănițuirea pe aliniamentul a,b,c,d stabilit de expertul și a fost obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului P să plătească reclamanților din cheltuielile suportate de către reclamanți cu ocazia judecării acestui capăt de cerere, respectiv 459,50 lei.
În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților-persoane fizice să monteze jgheaburi și e la acoperișul imobilului proprietate a acestora, precum și la plata daunelor materiale instanța de fond a reținut din concluziile raportului de expertiză constructor ing. că nu există, cu certitudine, un raport de cauzalitate între lipsa unor porțiuni de jgheaburi și e și infiltrațiile la imobilul-proprietatea reclamanților, cu atât mai mult cu cât locuința acestora nu are fundație și nici hidroizolație, aceasta fiind și părerea expertului, motiv pentru care aceste cereri au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel în termen legal reclamanții și, arătând că în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților-persoane fizice la plata daunelor materiale, precum și la plata doar a sumei 459,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată, corect fiind 709,50 lei.
Prin calea de atac promovată reclamanții au susținut că potrivit constatărilor efectuate de experții de specialitate constructor, și apele pluviale, cele rezultate în urma topirii zăpezii și din scurgerile din instalații reprezintă cauzele degradărilor existente la imobilul-proprietate a lor, în lucrările întocmite făcându-se vorbire de o soluție radicală, cum ar fi scurgerea apelor pluviale de pe acoperiș, racordarea direct la canalizarea fiecărui, înlocuirea asfaltului deteriorat din porțiunea curții pârâților adiacentă peretelui imobilului.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanții au mai precizat că ing. a constatat lipsa ori degradarea unor porțiuni de jgheaburi sau e la imobilul pârâților, degradarea asfaltului în locul unde se infiltrează apa care ajunge la fundația casei, iar expertul a reținut grave deficiențe la elementele clădirii pârâților ce afectează locuința reclamanților.
Considerând că pretențiile lor sub acest aspect sunt întemeiate reclamanții au solicitat admiterea apelului și totodată completarea probatoriilor cu martori care să facă dovada susținerilor lor.
O altă critică a vizat faptul că, deși prima instanță a reținut în mod corect că toate cheltuielile de grănițuire a proprietăților se suportă pe J de către proprietarii
fondurilor învecinate, s-a greșit calculul acestora, Ja sumei de 1.419 lei fiind 709,50 lei.
La rândul său, și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Pad eclarat apel, în termen legal, împotriva aceleiași sentințe arătând că pentru terenul pe care este amplasată construcția din P,- are încheiate contracte de închiriere cu proprietarii construcțiilor, iar limita de proprietate dintre terenul său și cel al Consiliului Local este dată de pct. E,F,G,H, nu de aliniamentul a,b,c,
În acest context, pârâtul a arătat că instanța de fond a dispus în mod greșit grănițuirea pe un alt hotar decât cel dat de punctele E,F,G,H, câtă vreme terenul ce aparține Municipiului P, este dat cu chirie în cote indivize proprietarilor imobilului situat în P,-, jud. P și pe cale de consecință s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 129/19.02.2009, Tribunalul Prahovaa respins apelul declarat de pârât,ca nefondat, a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a mai obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului P la 249,50 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut în privința apelului declarat de reclamanții și că, în raport de probatoriile administrate, respectiv înscrisurile depuse la dosar este evident că terenul-proprietate a reclamanților în suprafață de 447 mp situat în P,-, jud. P (la măsurători 426 mp, conform raportului de expertiză topo ing. ) se învecinează cu terenul în suprafață de 221 mp situat în P,--proprietate a pârâtului Consiliul Local al Municipiului P pe care sunt situate locuințele pârâților-persoane fizice, locuința reclamanților fiind amplasată cu ul pe hotar.
În privința cauzelor deteriorărilor produse la imobilul proprietate a reclamanților, s-a constatat că expertul nu a precizat că acestea s-ar datora lipsei unor porțiuni de jgheaburi sau e ori executării necorespunzătoare a acestora la imobilul în care locuiesc pârâții, ceea ce ar conduce la concluzia inexistenței unui raport de cauzalitate intre eventualul prejudiciu suferit și lipsa ori neexecutarea corespunzătoare a unor lucrări la imobilul din-.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că instanța de fond a respins corect capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor materiale către reclamanți câtă vreme, în speță, nu s-a probat existența unui raport de cauzalitate între o pretinsă neexecutare a unor lucrări la imobilul în care locuiesc pârâții-persoane fizice și infiltrațiile existente în construcția-proprietate a reclamanților.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, făcând referire la art.584 Cod civil care prevede că "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe J, tribunalul a reținut că, în speță, la fila 252-dosar fond se află nota de cheltuieli solicitate de către reclamanți, distinct pentru capetele de cerere în grănițuire, respectiv obligație de "a face" și
obligarea pârâților la plata daunelor materiale, în privința primului capăt acestea fiind în sumă de1.419 lei care, împărțit pe J înseamnă 709 lei.
Cum prima instanță a obligat pârâtul Consiliul Local al Mun.P doar la plata către reclamanți a sumei de 459,50 lei, sub acest aspect s-a apreciat a fi întemeiată calea de atac și s-a admis apelul în baza art.296 pr.civ. cu consecința schimbării în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtului de a mai plăti reclamanților încă 249,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Mun. P, tribunalul a arătat că, raportul de expertiză tehnică topometrică ing. a stabilit în urma măsurătorilor efectuate, că terenul-proprietate a reclamanților situat în P,- jud. P are, în realitate, suprafața de 426 mp față de 447 cât figurează în titlul de proprietate, iar pârâții ocupă o suprafață de 221 mp, însă nu ca proprietari ai terenului, ci doar ai clădirii C1.
S-a concluzionat de instanță că deși potrivit actului dotal nr. 7233/17.11.1938, terenul aflat în proprietatea Consiliului Local al Mun. Paa vut inițial lățimea de 6 pe o lungime de 35, respectiv o suprafață de 210 mp, prin sistematizarea străzii - lungimea terenului s-a redus la cca. 33,60, astfel încât suprafața înscrisă în act nu este edificatoare, iar urmare a transpunerii dimensiunilor terenului conform actului dotal arătat, linia de hotar ce desparte proprietățile limitrofe este dată de conturul punctelor a,b,c,
Referitor la susținerea pârâtului, în sensul că linia de hotar corectă ar fi pe aliniamentul E,F,G,H, tribunalul a apreciat că aceasta nu este probată în niciun fel, urmând a fi înlăturată, considerente pentru care a respins ca nefondat apelul declarat de pârât, în final compensând în totalitate cheltuielile de judecată suportate.
Împotriva deciziei mai sus menționate au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul prev.art.304 pct.9 Cod proc.civilă, pe considerentul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea lor de completare a probatoriilor în apel, deși formulaseră o atare solicitare atât prin motivele de apel cât și oral cu prilejul dezbaterilor.
O altă critică a acestora a vizat împrejurarea că, în mod greșit s-a respins calea de atac pe care au promovat-o în ceea ce privește obligarea pârâților și la plata despăgubirilor în sumă de 4500 lei, pe considerentul că nu s-ar fi stabilit cu certitudine existența unei legături de cauzalitate între degradările produse la pereții locuinței lor pe latura vecină cu pârâții și lipsa sau executarea necorespunzătoare a unor lucrări la imobilul proprietatea acestora din urmă.
Sub acest aspect, s-a învederat de către recurenți că la dosar se află probe tehnice care demonstrează această legătură de cauzalitate, însă instanțele au preluat subiectiv și parțial pasaje din conținutul expertizelor, iar aceste împrejurări atrag nulitatea soluțiilor prin încălcarea dispozițiilor art. 129 alin.5 și art. 261 pct.5 Cod proc.civilă.
Au precizat recurenții că, în mod greșit s-a apreciat de instanța de apel că igrasia s-ar datora ploilor din anul 2005, deși acțiunea a fost promovată cu un an înainte, expertul a întocmit lucrarea la începutul anului 2005 și niciunul din experții
desemnați în cauză nu a constatat igrasierea și a celorlalți pereți ai locuinței lor, ci doar a peretelui tip vecin cu pârâții.
În continuare, s-a învederat că prin motivele de apel s-a făcut trimitere la conținutul expertizelor efectuate în cauză de către expert și expert, care arată clar cauza igrasierii pereților lor ca fiind infiltrarea apelor pluviale scurse necorespunzător de pe acoperișul casei pârâților la baza pereților casei lor.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, în scopul pronunțării asupra tuturor cererilor și motivelor de apel invocate.
La rândul său, pârâtul Consiliul Local Paf ormulat recurs, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, precizând că potrivit art. 21 alin.1 din Legea nr. 215/2001 modificată, unitățile administrativ-teritoriale în calitate de persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din administrarea bunurilor ce aparțin domeniului public sau privat al localității, în timp ce consiliul local îndeplinește atribuții numai cu privire la administrarea domeniului public al localității, conf.art. 36 lit.c din același act normativ.
În atare situație, s-a apreciat că acțiunea a fost formulată greșit în contradictoriu cu această instituție, situație în care excepția invocată este întemeiată, iar pe fondul propriu-zis al pricinii s-a învederat că linia de proprietate între terenurile vecine situate în- și nr. 15 este cea care delimitează cele două proprietăți, respectiv EFGH și nu cea indicată în dispozitivul sentinței apelate, abcd.
În atare situație, s-a solicitat în raport de motivele invocate admiterea recursului, în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local P și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise de către recurenții și (însoțite de un set de acte) precum și de către intimații-pârâți și.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, dar și de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții, instanța reține următoarele:
Sub un prim aspect se critică de către aceștia împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii lor de completare a probatoriilor în această fază procesuală și în atare situație decizia pronunțată este nelegală.
Este de necontestat că dispozițiile art. 295 Cod proc.civilă, plecând de la caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, statuează că instanța de apel poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță precum și
administrarea de probe noi, dacă consideră că acestea sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Prin urmare, textul de lege menționat anterior reglementează facultatea instanței de control judiciar de a primi probele administrate la fond și respectiv de a le completa, atunci când consideră că acest lucru este necesar și nicidecum o obligație a ei sub acest aspect.
Lecturând conținutul deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova se reține că motivarea acesteia este clară și precisă, se referă la probele administrate în fața Judecătoriei Ploiești, răspunde în fapt și în drept nemulțumirilor exprimate de reclamanți
prin calea de atac promovată în ceea ce privește problema despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Câtă vreme motivarea instanței de control judiciar corespunde exigențelor impuse de art. 261 pct.5 Cod proc.civilă și expune, în baza probelor administrate de prima instanță, argumentele în temeiul cărora și-a format convingerea referitor la soluția la care a ajuns, faptul că nu s-a pronunțat expres asupra cererii de completare a probatoriilor în apel nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii, rezultând implicit din modul de soluționare a pricinii că aceasta a înlăturat solicitarea de prelungire a probatoriilor în această fază procesuală.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs referitor la obligarea pârâților și la plata despăgubirilor, în sumă de 4500 lei, Curtea reține că nemulțumirile recurenților legate de această împrejurare vizează exclusiv aspecte de netemeinicie a deciziei pronunțate în apel, de interpretare a probelor administrate în cauză.
Din economia reglementărilor art. 3021alin.1 lit.c Cod proc.civilă reiese caracterul nedevolutiv al recursului în sensul că el nu este de natură să provoace o rejudecare în fond a pricinii, ci rolul acestuia este de a înlătura erorile de drept invocate de partea recurentă prin calea de atac exercitată, el limitându-se la verificarea legalității hotărârii recurate pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prev.de art. 304 Cod proc.civilă.
Din analiza motivelor de recurs formulate în raport de cea de a doua critică, rezultă că se solicită aprecierea existenței legăturii de cauzalitate între degradările aduse locuinței reclamanților și lipsa sau executarea necorespunzătoare a unor lucrări la imobilul pârâților, pe baza expertizelor efectuate în cauză, ceea ce implică practic reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, control de netemeinicie al hotărârii ce excede limitelor impuse de art. 304 Cod proc.civilă și nu intră în atribuțiile instanței de recurs.
Chiar dacă s-au invocat de către reclamanți în susținerea recursului prevederile art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, este evident că în privința acestui al doilea motiv de recurs, criticile lor vizează exclusiv greșita stabilire a situației de fapt (de către instanțele de fond și de apel) ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat și ea nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul reclamanților este nefondat și pe cale de consecință în raport de disp.art. 312 Cod proc.civilă va proceda la respingerea acestuia.
În ceea ce privește recursul declarat de Consiliul local P, se reține că, în principal, s-a invocat de către acesta excepția lipsei calității sale procesuale pasive în prezenta cauză. Fiind o excepție de ordine publică ce poate fi invocată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță, în orice fază a procesului, instanța în raport de disp.art. 137 Cod proc.civilă va proceda la analizarea sa cu prioritate.
aceste reglementări de ordin procedural în cadrul oricărui raport juridic dedus judecății, reclamantul trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului chemat în judecată.
În speță, deși prin acțiunea formulată la data de 6 octombrie 2004 reclamanții au chemat în judecată, alături de pârâții persoane fizice, Municipiul P prin Consiliul Local, solicitând în raport cu acesta din urmă grănițuirea proprietății lor, ulterior, în virtutea principiului disponibilității, la termenul din 05.11.2004 (fila 34 dosar fond) au învederat că înțeleg să se judece cu Consiliul Local P în ceea ce privește primul capăt de cerere, iar pentru restul acțiunii cu persoanele fizice.
Rezultă deci că, în temeiul disp.art.584 Cod proc.civilă reclamanții, în calitate de proprietari ai terenului din P,- jud.P, au pretins Consiliului Local pe calea acțiunii în justiție restabilirea hotarului real ce desparte fondurile învecinate.
Art. 36 alin.2 lit. c din Legea nr. 215/2001 republicată, a administrației publice locale atribuie Consiliului Local administrarea domeniului public și privat al orașului, însă conform art. 21 din acest act normativ unitatea administrativ teritorială este persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, care este titularul drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor ce aparțin domeniului public sau privat, în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, ea fiind reprezentată în justiție de către primar, conform alin.2 al aceluiași text de lege.
Prin urmare, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001 menționate anterior, care reglementează organizarea și funcționarea unității administrativ teritoriale ca persoană juridică de drept public,stabilind atribuțiile, adică drepturile și obligațiile în regim de putere publică, fundamentează capacitatea acestei persoane de a intra în raporturile juridice "proprio nomine" cerute de necesitatea realizării competenței.
În aplicarea acestor dispoziții legale, este evident că formularea unei acțiuni în justiție de natura celei cu care reclamanții au învestit instanța, se realizează în raport cu unitatea administrativ teritorială, respectiv Municipiul P, ca persoană juridică, prin primar, aceasta fiind singura care justifică calitate procesuală pasivă.
Având în vedere că reclamanții au solicitat soluționarea cauzei în contradictoriu cu Consiliul Local P, autoritate publică fără personalitate juridică, rezultă că excepția invocată de acest pârât privind lipsa calității sale procesuale pasive este întemeiată, motiv pentru care instanța o va admite.
Pe cale de consecință, în raport de disp.art. 312 Cod proc.civilă coroborat cu art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul pârâtului și va modifica în tot decizia civilă nr.129/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că va respinge apelul reclamanților și și va admite apelul pârâtului Consiliului Local P, va schimbă în parte sentința civilă nr. 4709/16.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local P, va respinge acțiunea de grănițuire față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, înlăturând obligația Consiliului Local P la plata cheltuielilor de judecată și menținând în rest dispozițiile sentinței
În ceea ce privește solicitarea intimaților și, vizând obligarea recurenților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, instanța, în baza art. 274 Cod proc.civilă, va respinge cererea acestora ca neîntemeiată, întrucât la dosarul cauzei în fața instanței de recurs nu s-au depus nici un fel de înscrisuri care să ateste efectuarea lor și cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local P prin reprezentant legal, cu sediul în P,-, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 129/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliați în P,-, jud.P și pârâții, domiciliați în P,-, jud.P, domiciliată în P,-,.8A,.25, jud.P și în consecință:
Modifică în tot decizia civilă nr.129/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că respinge apelul reclamanților și și admite apelul pârâtului Consiliului Local
Schimbă în parte sentința civilă nr. 4709/16.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
Respinge acțiunea de grănițuire față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și înlătură obligația Consiliului Local P la plata cheltuielilor de judecată.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 129/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimaților și de obligare a recurenților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu Cristina
-- - - - - -- -
Grefier,
, fiind plecată în CO
prezenta se semnează de către Grefierul șef secție
red.jud.VG
tehnored.CC
3 ex./14.07.2009
nr. 12884/2004 Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
- R,
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
