Obligație de a face. Decizia 609/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 609/R/2008 | |
Ședința publică 12 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | - - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotrivadeciziei civile nr. 588/din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent, avocat pensionar, care-l asistă pe reclamantul recurent, prezent personal la termenul de azi, și reprezentanta pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 51 lei taxă judiciară de timbru și 2,4 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 26 februarie 2008, reclamanții recurenți au depus la dosar prin registratura instanței răspuns la întâmpinarea pârâtei intimate, iar la data de 5 martie 2008 au depus la dosar o completare la suplimentul de recurs. Se comunică câte un exemplar din fiecare reprezentantei pârâtei intimate.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară înhisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanții recurenți susțin recursul așa cum a fost formulat, precizat și completat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate și în consecință admiterea acțiunii introductive de instanță, obligarea pârâtei la: îndepărtarea prin defrișare a arbustului de canadiană de pe peretele apartamentului ai cărui proprietari sunt; plata de daune morale în cuantum de 1000 lei, sumă ce urmează a fi donată unui cămin de bătrâni; plata cheltuielior de judecată reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta pârâtei intimate susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea reursului ca nefondat și în consecință menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6179/2007, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr-, a fost respinsă ca neîntemeiata excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă. A fost admisă in parte cererea de chemare in judecată introdusă de către reclamantii si, impotriva pârâtei, si in consecință, a fost obligată pârâta să permită accesul reclamantilor in curtea imobilului din strada C numărul 15, pentru a efectua lucrări de reparație la peretele imobilului din strada C numărul 13, constând in aplicarea izolației de polistiren expandat si tencuială decorativă.
A fost obligată pârâta la plata unor daune cominatorii de 50 Ron pe zi de intarziere pentru fiecare zi de împiedicare a accesului in curtea imobilului din strada C numărul 15.
S-a respins cererea de obligare a pârâtei la îndepărtarea arbustului canadiana de pe peretele imobilului in care se afla apartamentul reclamanților.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea prin care reclamantii solicită ca hotărârea judecătorească să țină loc de consimțământ al pârâtei pentru accesul in curtea imobilului de pe strada C numărul 15.
A fost respinsă ca neîntemeiata cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1000 Ron cu titlul de daune.
Parata a fost obligată la plata sumei de 19,3 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut din probele administrate că reclamanții au solicitat instanței prin petitul principal obligarea pârâtei sa permită reclamanților accesul în curtea imobilului de pe strada C numărul 15 în care se află apartamentul proprietatea acesteia, in vederea aplicării pe peretele exterior al apartamentului reclamanților, perete care este situat înspre curtea comună a imobilului in care se afla apartamentul pârâtei, a unui de polistiren expandat cu rol izolator, iar in caz de refuz sentința să țină loc de acord. In vederea obținerii acestui acord, reclamanții i-au notificat prin executorul judecătoresc pe toți proprietarii de apartamente, solicitandu-le să-și exprime acest acord. Reclamanții si-au rezervat dreptul de a considera lipsa unui răspuns drept un acord tacit. Singura care a răspuns a fost pârâta care a refuzat in mod expres accesul reclamanților în curtea comuna a imobilului situat pe-, deoarece în opinia pârâtei lucrarea nu este absolut necesară, s-ar distruge plantele ornamentale care dau un aspect plăcut si mai mult, există posibilitatea tehnică ca izolația să fie realizata in interiorul apartamentului, nu in exterior.
Daca se insista insa in efectuarea izolației exterioare, parata dorește sa fie izolat intregul perete, inclusiv in dreptul apartamentului de la etaj, aparținând familiei, iar după efectuarea lucrării sa fie readusa gradina la aspectul inițial. Instanța nu a fost sesizata cu analiza legalității unui acord pe care reclamanții pretind ca l-au obținut de la ceilalți coproprietari in condițiile enunțate. De asemenea, nu va analiza necesitatea obligării si celorlalti coproprietari sa permită accesul, ci in baza principiului disponibilității se va pronunța strict cu privire la aspectele cu care a fost sesizata, in cadrul procesual stabilit de către reclamanți.
Inca de la început trebuie remarcat faptul ca lucrarea pe care reclamanții intenționează sa o realizeze reprezintă un act de administrare prin care nu se modifica aspectul structural si arhitectural al clădiri si se intentionează doar o normala punere in valoare si utilizare in condiții ameliorate a bunului. Pentru realizarea actelor de administrare nu este necesar acordul coproprietarilor, principiu care in opinia instanței este valabil atât in cazul coproprietatii obișnuite sau temporare cat si in cazul coproprietatii forțate sau perpetue. In consecința, reclamanții nu au nevoie de acordul coproprietarilor pârtilor indivize comune din imobilul in care se afla apartamentul proprietatea lor pentru a proceda la izolarea exterioara a acestui apartament. Mai mult, este inacceptabil sa se impună reclamanților sarcina de a efectua din resurse proprii izolarea exterioara a apartamentului aflat la etaj, proprietate a familiei, in condițiile in care proprietarii acestui apartament nu doresc realizarea investiției si nu sunt interesați de creșterea confortului termic al apartamentului lor.
Mai mult, pentru efectuarea acestei lucrări nu este necesara obținerea unei autorizații de construire, in opinia instanței fiind incidente dispozițiile art. 11 din Legea 50/ 1991 care prevede ca pot fi executate fara autorizație de construire anumite lucrări mentionate in articol cu următoarele conditii: nu se modifica structura de rezistenta a clădirii, nu se modifica caracteristicile initiale ale constructiilor si nu se modifica aspectul arhitectural al acestora. Potrivit aceluiași articol enunțat, nu este necesara obținerea unei autorizații de construire pentru reparații si inlocuiri la finisajele interioare si exterioare - tencuieli, placaje, fara modificarea calității si a aspectului elementelor construcției. Prin aplicarea unui izolator nu se produc modificări structurii de rezistenta si nici nu se modifica caracteristicile inițiale ale clădirii sau aspectul arhitectural al acesteia. Afirmația potrivit căreia prin aplicarea unor placi de o grosime de ordinul centimetrilor se micșorează suprafața curții interioare invecinate a imobilului de la numărul 15 este nepertinenta si la limita ridicolului.
Refuzul paratei de a permite accesul reclamanților in curte a imobilului in care locuiește pentru a efectua acte de administrare ale clădirii invecinate, lucrări pentru a căror realizare nu exista altă cale de acces reprezintă un abuz de drept si o nesocotire evidenta a raporturilor de buna vecinătate care trebuie sa guverneze astfel de realități. In consecința, pentru a reprima abuzul de drept instanța obligat pârâta să permită accesul reclamanților în curtea imobilului din-, pentru a efectua lucrări de reparație la peretele imobilului din-, constând în aplicarea izolației de polistiren expandat și tencuială decorativă.
Pentru a asigura ducerea la îndeplinire a dispozițiilor sentinței, instanța obligat pârâta la plata unor daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere, pentru fiecare zi de împiedicare accesului în curtea imobilului din-, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
Cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de consimțământ al pârâtei a fost respinsă în lipsa unui text legal care să permită o atare dispoziție.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1000 lei, daune materiale și morale, având în vedere că în ce privește prima categorie nu este dovedită certitudinea existenței sau întinderii prejudiciului, acesta nefiind determinat și nici determinabil.
În ce privește daunele morale solicitate, instanța a apreciat că împiedicarea accesului unor muncitori pentru efectuarea unei lucrări nu este susceptibilă să provoace reclamanților un prejudiciu moral.
Pe considerentul că reclamanții nu au făcut, în baza art.1169 civil și art.129 alin.1 Cod proc.civ. dovada faptului că pârâta plantat arbustul canadiană, iar conform art.492 civil arbustul fiind plantat pe un teren deținut în coproprietate, devine coproprietatea proprietarilor terenului, cererea reclamanților de obligare pârâtei la defrișarea arbustului de pe peretele imobilului în care se află apartamentul reclamanților, fost respinsă.
Prin decizia civilă nr. 588/A/26.10.2007 Tribunalului Clujs -a admis cererea de aderare la apel formulată de pârâta împotriva sentinței civile nr. 6179/13.07.2007 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat- în parte, în sensul respingerii în întregime a acțiunii civile formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și.
S-a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta împotriva aceleiași sentințe.
Au fost obligați apelanții și, în solidar, să plătească în favoarea apelantei cheltuieli de judecată în apel în sumă de 8,30 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea paratei sa îndepărteze de pe peretele apartamentului lor din- arbustul de canadiana, iar in caz contrar sa fie autorizati sa il indeparteze, pe cheltuiala paratei, invocand dispozitiile art.607 si 608.civ.
Potrivit art.607 civ. arborii care cresc inalti nu pot fi plantati la o distanta mai de doi metri de linia despartitoare a doua fonduri, iar celelalte plantatii ori garduri vii, la o distanta mai de o jumatate de metru, afara numai daca nu exista alte reglementari ori daca obieceiurile locale nu prevad altfel.
Conform art.608 civ, proprietarul vecin poate solicita scoaterea arborilor sau a plantatiilor care se afla la o distanta mai decat cea prevazuta.
Aceste dispozitii legale instituie o servitute legala in favoarea imobilului dominant, care este invecinat cu cel pe care au fost efectuate plantatiile si asupra fondului aservit, pe care există aceste plantații si poate fi apărată prin intermediul actiunii confesorii, care are ca obiect recunoasterea de catre parat a existentei dreptului de servitute, dezmembrământ al dreptului de proprietate si obligarea acestuia la respectarea acestui drept.
O astfel de actiune confesorie poate fi introdusa numai impotriva proprietarului fondului aservit, fiind o actiune reala, iar in cazul in care fondul aservit se afla in coproprietate este necesar sa fie solutionata in contradictoriu cu toti coproprietarii acestuia.
In speta, desi reclamantii nu au solicitat in mod expres in actiunea formulata obligarea paratei sa le recunoasca dreptul de servitute si sa respecte acest drept, prin invocarea dispozitiilor art.607 si 608.civ. acestia au sesizat instanta de judecata cu o actiune confesorie.
Prima instanta a retinut in mod corect ca imobilul situat in-, fondul aservit, se afla in coproprietatea paratei si a altor persoane si că in conformitate cu dispozitiile art.492 civ. care reglementeaza principiul accesiunii imobiliare, arbustul urmeaza regimul juridic al terenului pe care este plantat, fiind de asemenea obiectul coproprietatii.
In consecinta, prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale mentionate mai sus, respingand acest capat de cerere, atat timp cat reclamantii au inteles sa cheme in judecata doar pe parata, care detine doar o cota parte din fondul aservit.
Sustinerile reclamantilor din apel, potrivit carora actiunea trebuia admisa, chiar daca a fost formulata doar in contradictoriu cu parata, avand in vedere ca restul coproprietarilor au acceptat tacit solicitarilor lor, prin neformularea unui raspuns la notificare, nu pot fi retinute.
Dispozitiile art.l079 civ. invocate de apelanti se refera la punerea in intarziere a debitorului obligatiei de a da sau de a face, fiind aplicabile in cazul raspunderii civile contractuale, iar efectele sale sunt de acordare in favoarea creditorului a dreptului de a solicita daune-interese moratorii si compensatorii de la data punerii in întârziere. In nici un caz nu se poate afirma ca prin neformularea unui raspuns la notificare, ceilalți coproprietari ai imobilului situat in- si-au dat acordul pentru inlaturarea vitei canadiene si ca nu mai este necesara improcesuarea lor.
De asemenea, principiile privind oferta de a contracta si acceptarea acesteia, precum si regulile de intepretare a conventiilor nu au nici un fel de relevanta in cauza, avand in vedere ca sunt aplicabile in cazul incheierii contractelor si nu privesc raporturile dintre titularul unui drept de servitute si proprietarul fondului aservit.
In ceea ce priveste cererea reclamantilor pentru obligarea paratei sa le permita accesul in curte a imobilului din- pentru efectuarea lucrarilor, parata a depus in apel adresa nr.71970/431/ 17.09.2007 a Consiliului local C N - Directia Urbanism, in care se arata ca lucrarile de izolatie exterioara a unui imobil de locuit se pot executa numai in baza unei autorizatii de construire. In cazul in care imobilul este in coproprietate, autorizația de construire se poate emite numai cu acordul tuturor coproprietarilor exprimat in forma autentica.
Totodata, este de observat ca art.11 din Legea nr.50 / 1991 enumera limitativ lucrarile care se pot executa fără autorizație de construire, fara sa includă in aceasta categorie lucrarile de executare a izolatiei exterioare a unui imobil, iar lit.h din acest articol se refera doar la reparații și înlocuiri la finisaje interioare și exterioare - tencuieli, placaje, altele asemenea -, la trotuare, la ziduri de sprijin și la scări de acces, fără modificarea calității și a aspectului elementelor constructive, fără sa privească pereții ai unui imobil. Astfel, tribunalul considera ca prima instanta a facut o aplicare gresita a acestor dispozitii legale, reținând ca pentru efectuarea lucrarilor din speta nu este necesara obtinerea unei autorizatii de construire.
In consecinta, tribunalul considera că, atât timp cat pentru lucrarile mentionate mai sus este necesar ca reclamantii sa obtina in prealabil o autorizatie de construire, iar acestia nu au facut dovada ca detin aceasta autorizatie, nu sunt indreptatiti sa solicite obligarea paratei sa le permita accesul in curtea imobilului acesteia, intrucat potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.50/1991 nu au dreptul in acest moment sa efectueze lucrarile.
Avand in vedere ca tribunalul a considerat neintemeiate cele doua capete de cerere principale, aceeasi solutie fost pronuntata si in privinta petitelor accesorii, privind daunele cominatorii si daunele materiale si morale.
de cele ce preced, in baza art. art.293 si 296.proc.civ., tribunalul a admis cererea de aderare la apel formulată de pârâta, a schimbat in parte sentinta atacata, in sensul respingerii in intregime a acțiunii reclamanților si a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanti.
In baza art.284 alin.1 proc.civ. tribunalul a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta.
In baza art.274 proc.civ. apelanții și au fost obligati, în solidar, să plătească în favoarea apelantei cheltuieli de judecată în apel în sumă de 8,30 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanții, solicitând modificarea în sensul admiterii în totalitate a acțiunii promovate în ce privește obligarea pârâtei să consimtă la executarea lucrărilor de reparare zidului exterior al imobilului proprietatea reclamanților, obligarea pârâtei să îndepărteze prin defrișare de pe peretele apartamentului reclamanților arbustul canadiană iar în caz de refuz, să fie autorizați reclamanții la îndepărtarea arbustului, obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe zi pentru fiecare zi de împiedicare a accesului în curtea imobilului de la nr.15, și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 1000 lei începând cu luna noiembrie 2006 și până la momentul îndepărtării arbustului și permiterii accesului în vederea executării lucrărilor de reparații.
S-a solicitat totodată respingerea ca inadmisibilă și nefondată cererii de aderare la apel formulată de pârâtă, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
În motivarea recursului reclamanții au făcut referire la nelegalitatea hotărârii primei instanțe - aspecte ce au făcut obiectul apelului soluționat prin decizia civilă nr. 588/A/26.10.2007 Tribunalului Cluj - și au expus pe larg modalitatea de desfășurare a dezbaterilor la termenul de judecată din 19.10.2007 la Tribunalul Cluj.
Aspectele invocate vizează faptul că președintele completului de judecată din apel limitat reclamantului apelant dreptul de susține apelul, susținând că această practică reprezintă o încălcare dreptului la apărare, o atitudine părtinitoare și o antepronunțare ce au produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei pronunțate în apel, în temeiul art.105 Cod proc.civ. fiind prezent motivul de recurs prev.de art.304 pct.5 și 9 Cod proc.civ.
Pentru aceste motive reclamanții apreciază că hotărârea s-a dat cu încălcarea art.607-608.civil, art.23 alin.2 lit.d din regulamentul de aplicare a Legii nr. 114/1996, art.970 alin.2, 978, 480, 985 și 1008.civil.
Deși la termenul de judecată din 19.10.2007 s-a prezentat în instanță reclamantul, atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al reclamantului, în încheierea de ședință s-a menționat că acesta din urmă ar fi fost prezent deși era lipsă.
Din cuprinsul aceleiași încheieri reiese că reclamantului nu i s-a dat cuvântul în combaterea aderării la apel formulată de pârâtă.
În continuarea motivelor de recurs, reclamanții au expus pe larg discuțiile purtate cu ceilalți coproprietari ai imobilului situat în C-N, str. C 13-15, faptul că unii dintre ei au fost de acord cu efectuarea lucrării de izolație și reparare, dar pârâta condiționat executarea lucrării de extinderea ei și asupra părții exterioare imobilului deținut în proprietate de fam., care nu s-a arătat interesată de acest demers.
Totodată s-au prezentat negocierile purtate între reclamanți și pârâtă cu privire la îndepărtarea de pe peretele imobilului reclamanților a arbustului canadiană la distanța prev.de art.607 civil.
S-a arătat faptul că ceilalți coproprietari nu s-au opus efectuării lucrării, nelegalitatea hotărârii întemeindu-se pe disp.art.304 pct.8 și 9 Cod proc.civ.
Un alt motiv de recurs vizează nulitatea hotărârii întemeiată pe disp.art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ. respectiv art.607, 608.civil, care reglementează condițiile în care se pot sădi arbori amplasați între două proprietăți învecinate.
Nelegalitatea hotărârii rezidă și din încălcarea disp.art.1079 alin.2 pct.3 civil, reclamanții făcând în acest sens referire la notificarea adresată tuturor coproprietarilor imobilului prin care ei își exprimau intenția de a demara executarea lucrării.
Conform dispoziției legale evocate, debitorul este de drept în întârziere, când obligația nu poate fi îndeplinită decât într-un timp determinat ce debitorul lăsat să treacă.
Lipsa răspunsului celorlalți coproprietari ai imobilului la notificarea reclamanților echivalează cu o acceptare tacită de către aceștia a demersului reclamanților de efectuare lucrărilor de reparații.
Întemeiat tot pe disp.art.304 pct.7-9 Cod proc.civ. este motivul ce vizează încălcarea art.970 alin.2, 978, 985, 492.civil, art.129 alin.6 Cod proc.civ. 1008.civil, reclamanții afirmând că din moment ce toți ceilalți coproprietari ai imobilului din- au fost de acord ca reclamanții să aibă acces în vederea executării lucrării la imobilul pe care îl dețin în proprietate, iar pârâta nu invocat art.492 civil, instanța din oficiu nu putea să îi dea eficiență decât eludând prev.art. 129 alin.6 civil.
Din relatările celorlalți coproprietari ai imobilului de la nr.15 a reieșit că arborele canadiană este proprietatea exclusivă intimatei, aspect recunoscut de aceasta prin notificarea adresată reclamanților la 18.04.2007 prin care comunicat consimțământul său cu anumite condiții.
În ce privește admiterea aderării la apel formulată de pârâtă, recurenții au invocat nelegalitatea deciziei în baza art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ.
Pârâta nu motivat aderarea la apel, iar instanța nu pus-o în discuția părților conform art.129 alin.4 Teza II Cod proc.civ. astfel încât soluționarea acesteia s- făcut cu încălcarea art.129 alin.6 Cod proc.civ.
Nelegalitatea hotărârii a fost invocată și pe considerentul că în condițiile în care pârâta formulat apel, care însă s-a respins ca tardiv, nu mai putea utiliza calea aderării la apelul reclamanților conform principiului " una non datur recursus / regresus / ad alteram viam".
Instanța de apel, contrar dispozițiilor imperative ale art.11 din Legea nr. 50/1991 care prevede expres lucrările care pot fi executate fără autorizație de construire, cele formând obiectivul reclamanților încadrându-se la lit.h a acestei dispoziții, a acceptat înscrisul eliberat de Direcția Urbanism a mun. C-N, în cuprinsul căruia se prevede că la lucrările de izolare termică a peretelui se cere autorizație de construcție de la autoritatea competentă.
În baza art.11 din Legea nr. 50/1991 acest înscris este nelegal, cu eludarea dispoziției menționate, întrucât intenția reclamanților este aceea de placa peretele exterior al imobilului pe care-l dețin în proprietate cu polistiren expandat și tencuială decorativă, fără nici o modificare a structurii de rezistență construcției sau aspectului arhitectural al acesteia.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Motivul vizând menționarea în cuprinsul încheierii de ședință din 19.10.2007 prezenței apelantului în loc de cea a prezenței apelantului constituie o evidentă eroare materială cu privire la numele și calitatea părților, care poate fi îndreptată în baza art.281 alin.1 Cod proc.civ.
Această eroare reiese din conținutul introductiv al încheierii în care se menționează că la apelul nominal a răspuns apelantul reclamant personal și în calitate de avocat reprezentant al apelantului reclamant.
Or, așa cum a reieșit și în cursul dezbaterilor în recurs, calitatea de avocat o are reclamantul care în recurs l-a asistat pe reclamantul prezent și el în instanță, acesta din urmă neavând calitatea de avocat.
Această eroare însă nu atrage nelegalitatea deciziei pronunțate în apel, neîncadrându-se în nici unul din motivele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
Aspectele vizând limitarea dreptului reclamantului apelant în susținerea apelului și în combaterea aderării la apel formulată de pârâta, la rândul lor nu se încadrează în motivele de nelegalitate ce ar atrage modificarea sau casarea deciziei pronunțate în apel.
Conform art.128 alin.3 Cod proc.civ. președintele poate mărgini în timp cuvântul acordat fiecărei părți, o astfel de limitare a duratei pledoariei neconstituind o încălcare a dreptului la apărare.
Din încheierea de ședință din 19.10.2007 (32 dosar apel), rezultă faptul că apelantului (în realitate, ), i s-a acordat cuvântul atât asupra propriului apel, cât și asupra apelului declarat de pârâtă (cu privire la care reclamantul invocat excepția tardivității) și asupra aderării la apelul reclamantului, formulată de pârâtă.
Reiese că reclamantului apelant i s-a acordat cuvântul asupra tuturor cererilor - propriul apel, apelul părții adverse și aderarea la apel formulată de pârâtă - respectându-se în acest fel principiul contradictorialității și cel al egalității armelor, garanții privitoare la desfășurarea procesului.
Nulitatea hotărârii întemeiată pe încălcarea prev.art.607, 608.civil, nu este întemeiată.
Art.607 civil reglementează distanțele legale la care pot fi plantați arbori, plantații și garduri vii între coproprietăți.
de canadiană este amplasat pe zidul imobilului situat în C-N,-, în care locuiesc pârâta și familiile, și, tuturor acestora reclamanții adresându-le notificări prin care își exprimau intenția de renovare imobilului (16-19 dosar fond).
Întrucât imobilul - construcție și teren - este deținut în coproprietate de mai multe persoane și arbustul plantat pe un imobil coproprietate urmează același regim juridic. În condițiile în care pârâta este deținătoarea unei cote părți indivize, alături de ceilalți coproprietari, nu poate fi singura obligată să îndepărteze arbustul, pentru o asemenea măsură fiind necesar acordul tuturor coproprietarilor, pe care reclamanții nu i-au chemat în judecată, considerând ca o acceptare tacită a demersului lor, absența răspunsului la notificările trimise.
canadian constituind obiect al coproprietății, se impunea chemarea în judecată a tuturor coproprietarilor fondului pe care este amplasat arbustul, art.609 civil dispunând că oricare proprietar e în drept a solicita tăierea arborilor aflați în gardul comun, însă, în ipoteza unei coproprietăți, cu împrocesuarea tuturor coproprietarilor.
Simpla lipsă a răspunsului celorlalți coproprietari la notificarea adresată de reclamant, nu justifica reclamanții să considere că aceștia au acceptat tacit înlăturarea arbustului și nu exonera reclamanții de chemarea lor în judecată în prezentul litigiu.
Critica vizând greșita admitere a aderării la apelul reclamanților, formulată de pârâtă, în condițiile în care propria cale de atac promovată de aceasta a fost respinsă ca tardivă, nu este fondată.
Aderarea la apel este reglementată de art. 293 alin.1 Cod proc.civ. care prevede că intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică printr-o cerere proprie, care tinde la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare.
Dispoziția evocată reglementează condițiile și termenul până la care se poate face aderarea la apel.
Textul legal nu face distincție între situația în care intimatul promovează și calea principală de atac - apelul - și aderarea la apel sau numai pe aceasta din urmă.
În speță, pârâta a promovat apel principal peste termenul legal, fiind respins ca tardiv, precum și aderare la apelul reclamanților, în termen legal.
Faptul că a declarat și apel principal (tardiv), nu atrage inadmisibilitatea aderării la apelul promovat de partea adversă, această modalitate de contestare hotărârii fiind reglementată legal și formulată în termen.
În baza principiului disponibilității care guvernează procesul, partea este liberă să decidă dacă alege să conteste hotărârea sau nu, iar în ipoteza în care recurge la promovarea unei căi de atac legal reglementate, în termen, nu se poate invoca inadmisibilitatea, doar pe considerentul că promovat împotriva aceleiași hotărâri și o altă cale de atac legal reglementată, însă cu nerespectarea anumitor cerințe (în speță, termenul), ceea ce conduce la respingerea acestei căi de atac, tocmai ca urmare a nerespectării acelei cerințe legale (în speță, apelul pârâtei fiind respins ca tardiv).
În fine, motivul vizând greșita reținere de către instanța de apel a necesității obținerii de către reclamanți autorizației de construire, în condițiile în care lucrările de izolație exterioară pe care intenționează să le efectueze reclamanții sunt exceptate de la obligativitatea obținerii acestui act, conform art.11 lit. h din Legea nr. 50/1996, curtea constată că nici acesta nu este fondat.
Așa cum înșiși reclamanții recurenți au arătat, lucrarea pe care intenționează să o efectueze la imobilul situat în C-N,-, constă în refacerea totală izolației prin aplicarea unui de polistiren expandat.
Această obligativitate obținerii autorizației de construire pentru executarea lucrării de natura celei dorite de reclamanți reiese și din cuprinsul adresei nr.71970/431/17.09.2007 Municipiului C-N - Direcția Urbanism (23 dosar apel), instituție abilitată să-și exprime punctul de vedere asupra acestui aspect, emitentul autorizației de construire în speță fiind Primarul mun. C-N, în temeiul art.4 lit.b din Legea nr. 50/1991.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 Cod proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatei suma de 238 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (31).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 588/A din 26.10.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei suma de 238 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - TARȚA
Red. MV dact.GC
2 ex/11.04.2008
Jud. apel:,
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
