Obligație de a face. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 610

Ședința publică de la 14 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgeta Protea

JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu

JUDECĂTOR 3: Mona

Grefier:

Pe rol judecarea recursului civil privind pe reclamanta - SRL împotriva deciziei civile nr. 98/A din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului și asupra excepției nulității recursului au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru ca reprezentantul recurentei să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 11.12.2009, apoi, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi.

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Cluj -N reclamanta " " a chemat în judecată pârâtele "" și B pentru a fi obligate să-i asigure accesul la construcțiile cumpărate, pe drumurile și aleile interioare ale pârâtei de ordin 1, înființarea unei colective de carte funciară care să cuprindă părțile indivize comune, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii se susține că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin licitație publică la data de 08.04.2002. Pentru părțile indivize comune nu a existat o foaie coală funciară colectivă, însă a considerat că drumurile și aleile interioare fac parte din patrimoniul său. Întrucât "" nu și-a îndeplinit obligația de stabilire a părților comune indivize ale fiecărui coproprietar, anterior vânzării, cere a fi stabilite prin expertize de specialitate.

Judecătoria Cluj -N prin sentința civilă nr. 9350 din 14.10.2005 admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei "" și respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta " " împotriva acesteia, având ca obiect obligația de a face.

Admite excepția inadmisibilității și respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta " " împotriva pârâtei "", având ca obiect înființare coală colectivă.

Respinge acțiunea formulată, împotriva

Pentru a pronunța hotărârea, instanța de prim grad a constatat:

La momentul cumpărării, reclamanta a avut accesul la construcții pe o alee betonată, cu lățimea de 8, ce îi permitea circulația în regim industrial, însă în prezent reclamantei îi este limitat acest acces deoarece, pe o lungime de 235. de la imobilul reclamantei spre poarta nr. 2, o cu lățimea de 5 din drumul de incintă inițial este dezmembrată și înstrăinată către "", care a instalat un gard împrejmuitor.

Pârâta "" a deținut în proprietate imobilele înscrise în CF - - C,fără a se evidenția părțile indivize comune.

În cadrul licitațiilor publice organizate de AVAB diverse societăți comerciale au dobândit în proprietate active. Vânzarea activelor către societatea reclamantă a fost precedată de raportul de evaluare întocmit de " " și de oferta de vânzare la licitație publică din 26.03.2002, se arată în considerentele sentinței.

Potrivit raportului de evaluare accesul la imobilul ", cuie, catarame" este nefavorabil, accesul fiind permis doar prin interiorul platformei industriale. Până la momentul înstrăinării imobilului compus din construcții și teren accesul reclamantei s-a făcut pe traseul evidențiat în anexa 1 raportului de expertiză.

După cumpărare, "" a instalat un gard care include 5 din lățimea aleii betonate pe o lungime de 235.

Reținând că "" a achiziționat prin cumpărare o parte din terenul folosit de către reclamantă ca și cale de acces, teren neevidențiat ca fiind parte indiviză comună, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei "" în ceea ce privește primul capăt de cerere formulat.

În ceea ce privește cererea reclamantei de constituire a unei funciare colective, după cum se poate constata prin adjudecare în cadrul licitației publice organizate, reclamanta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra unor părți indivize comune. Activele dobândite au fost în mod clar identificate, iar reclamanta și-a înscris în CF - C, dreptul de proprietate asupra tuturor, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996. ca urmare a fost admisă excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere. Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr. 98/A/24.02.2009 respinge apelul declarat de " " împotriva sentinței date de Judecătoria Cluj, pe care o păstrează cu aceeași motivare.

În limita motivelor de apel și a probatoriului administrat în instanța de apel, tribunalul a constatat că pentru a fi trecute reclamantei în cartea funciară colectivă părți indivize comune, deci pentru a se reține un drept de coproprietate asupra acestora trebuia să dobândească prin vânzare acest drept. în cadrul licitației din 08.07.2002 reclamanta a cumpărat doar imobilele menționate în procesul-verbal, toate acțiunile sunt intabulate în nr. -, terenul său este îngrădit și nu a cumpărat nimic din părțile comune indivize "" Vânzarea unei părți din drumul de acces către "" nu face obiectul prezentului litigiu, vânzarea nu este anulată, iar îngrădirea drumului betonat care este în proprietate acesteia, reprezintă exercitarea dreptului său în toată plenitudinea.

Faptul că prin raportul de expertiză s-a propus constituirea unei servituți de trecere, în varianta II a raportului de expertiză nu este posibilă, întrucât privește toate drumurile de acces a fostei platforme "" ale cărei active sunt înstrăinate mai multor societăți.

Reține tribunalul că la cuvântulpe fondreclamanta a precizat în mod expres că solicită a avea drept de trecere pe drumul de acces evidențiat în anexa la raportul de expertiză în varianta II, în calitate de coproprietar și nu ca fond dominant potrivit art. 630 Cod procedură civilă.

În această situație, un drept de servitute poate fi stabilit numai în contradictoriu cu toate societățile ce au dobândit drept de proprietate de la "", asupra platformei pentru care nu mai are niciun drept.

În recursul declarat reclamanta a formulat critici cu privire la schimbarea numărului dosarului de prima instanță, din 6431/2004 la nr. 12288/2005, rămânând nesoluționat primul dosar, deși a învederat și tribunalului această situație.

Se susține reținerea greșită a lipsei calității procesuale pasive a intimatei. B,pe considerentul că a organizat licitația publică pentru vânzarea bunurilor aparținând intimatei "", aflată în incapacitate de plată. dobândit prin vânzarea la licitație și adjudecat a fost predat cu procesul-verbal de predare-primire nr. 1051/2002 și ca urmare a fost intabulat în cartea funciară nr. -.

Se arată că scopul acțiunii a fost acela de a preîntâmpina noi înstrăinări care produc perturbații în asigurarea accesului activelor cumpărate și nu determinată de faptul că "" a cumpărat o porțiune din drumul de acces.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocă că intimatele nu respectă condițiile stabilite la data efectuării vânzării, la momentul executării gardului de "", respectiv cuprinderea în prețul activului dobândit și a prețului cotei-părți din părțile indivize comune, conform raportului de evaluare, ce include construcții, teren și cote comune de acces și utilități.

Recurenta analizează și interpretează concluziile expertizei efectuate de expertul -, cât și în instanța de apel, ce au avut ca obiect a se identifica părțile comune care să cuprindă elementele evidențiate de expertul și stabilirea cotei ideale cuvenite recurentei.

Într-un alt motiv se arată că pentru efectuarea foii colective de nu era necesar un anume moment, se poate efectua oricând și nu este necesar consensul tuturor coproprietarilor.

Concluzia instanței este greșită, atunci când a apreciat ca rezultând din constatările expertizei că "" nu a cumpărat suprafețe de teren din părțile indivize comune. Deși nu este individualizată suprafața ca parte indiviză comună și nu există coală funciară comună, este dovedit cu certitudine că până la îngrădire suprafața cumpărată face parte din drumul betonat de acces.

Partea finală a considerentelor deciziei contrazice și susținerile intimatei "", care prin lucrarea expertului a inițiat constituirea unei servituți de trecere, luând în considerare drumurile nevândute, pentru ca în final recurenta să nu aibă niciun acces la activele cumpărate.

Instanța din oficiu a pus în discuția părților nulitatea recursului, a neîncadrării motivelor în art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.

Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că cererea de chemare în judecată are două capete și anume obligația de a face, constând în obligarea pârâtelor de a permite reclamantei accesul la construcțiile proprietatea sa pe drumurile și aleile interioare ale "" și de a se înființa în cartea funciară o coală colectivă pentru părțile pretins indivize comune.

Prima instanță a soluționat cauza pe excepție și anume pentru primul capăt de cerere, pe lipsa calității procesuale a pârâtei "" și a B și ca inadmisibil cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect înființare foaie colectivă, soluție păstrată în apel d e tribunal.

În Codul d e procedură civilă recursul este reglementat ca o cale extraordinară de atac în care modificarea sau casarea unor hotărâri numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9.

Expunerea și dezvoltarea motivelor din declarația de recurs nu permite încadrarea în nici unul din motivele de casare sau modificare.

Astfel, recurentul expune situația de fapt; ceea ce l-a determinat să promoveze acțiunea, analizează și interpretează probele administrate, fără a formula critici cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității.

Recurentul are obligația ca prin declarația de recurs sau înlăuntrul termenului prevăzut de art. 303 Cod procedură civilă să indice și să dezvolte motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea de atac.

În declarația de recurs ca temei de drept sunt indicate generic dispozițiile art. 304 și următorii Cod procedură civilă.

Curtea reține că dezvoltarea motivelor de recurs nu permite încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, ceea ce se sancționează cu nulitatea recursului conform art. 306 Cod procedură civilă.

Cum nu s-au invocat motive de ordine publică și din oficiu nu sunt constatate pentru a fi puse în discuția părților, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța constată recursul nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Constată nul recursul formulat de reclamanta " " împotriva nr. 98/A din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 14 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,

- - --- - - --

promovat,

Grefier,

Red. -

Tehnored.

Tribunalul Cluj:,

12.01.2010

2 ex.

Președinte:Georgeta Protea
Judecători:Georgeta Protea, Valeria Cormanencu Stanciu, Mona

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Iasi