Obligație de a face. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.622
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.156/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă ȘCOALA GENERALA NR. 26, cu sediul în G,- și intimatul-reclamant, domiciliat în G, str.-, -B,.6, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.05.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 27.05.2009.
CURTEA:
Asupra recursului privind litigiul de muncă de față.
Prin cererea cu nr-,înregistrată pe rolul Tribunalului Galați -secția civilă,reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor Casa Județeană de Pensii G și Școala Generală nr.26 " " G la plata drepturilor de asigurări sociale,constând în plata ajutorului de deces cuvenit pentru un cadru didactic(5 salarii ).
În fapt a susținut că soția sa,în prezent decedată a fost învățătoare la școala pârâtă. Potrivit art. 106 alin.2 din Legea 128/1997,în caz de deces al unui cadru didactic,persoanele îndreptățite(moștenitorii) beneficiază de un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate,din bugetul asigurărilor sociale. Acest drept este prevăzut și în art.35 alin.6 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul G pe anul 2008. Cu toate acestea reclamantul nu a beneficiat de aceste drepturi deoarece pârâtele au refuzat plata ajutorului de deces cu motivarea că acest beneficiu încalcă prevederile Legii 19/2000. La soluționarea cauzei a solicitat să se aibă în vedere că dispoziția art. 106 alin. 2 din Legea 128/1997 a fost supusă controlului de constituționalitate ocazie cu care prin Decizia nr. 248/2008 pronunțată de Curtea Constituțională s-a constat că acest text este în concordanță cu Constituția României.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare pârâta CJP Gai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că în raport de art. 135 lit. c din Legea 19/2000 are obligația de plată a ajutorului de deces numai pentru acele persoane care au calitatea de pensionar sau se încadrează în disp. art.5 alin.1 din Legea 19/2000. În speță soția reclamantului avea la data decesului calitatea de salariat și ca urmare plata ajutorului de deces cade în sarcina angajatorului.
Pe fond a solicitat să se rețină faptul că reclamantul nu a formulat cerere pentru plata ajutorului de deces. A invocat dispozițiile Legii 387/2007 care stabilesc un cuantum al ajutorului de deces în sumă de 775 lei precum și soluția dispusă de Curtea de Apel București față de solicitarea Federației Sindicatelor Libere din Învățământ prin care a cerut recunoașterea dreptului urmașilor cadrelor didactice la plata unui ajutor de deces în cuantum de 5 salarii.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate soluționată prin Decizia nr. 248/2008 și invocată în apărare de reclamant,a cerut să se rețină că această decizie nu face referire și la constituționalitatea Legii 19/2000.
Prin Sentința Civilă nr. 156/30.01.2009 Tribunalul Galația respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii G și Școala nr. 26 " " G și a obligat-o pe pârâta Școala Generală nr. 26 " " G să achite reclamantului contravaloarea a 5 salarii (la nivelul salariului încasat de defuncta ) cu titlu de ajutor de deces.
A obligat-o pârâta Casa Județeană de Pensii G să aloce sumele necesare pentru plata ajutorului de deces în temeiul art. 106 lin. 2 din Legea nr. 128/1997.
În motivare instanța a reținut următoarele:
Cu copia cărții de muncă depusă la dosar s-a dovedit că d-na a fost cadru didactic până la data decesului care a avut loc la data de 21.09.2008.
Potrivit art. 106 alin. 2 din Legea 128/1997,preluat și de art. 35 alin.6 lit. c din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul G în caz de deces al unui cadru didactic, moștenitorii acestora au dreptul la un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii la nivelul salariului încasat de defunct, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale.
Ca urmare legiuitorul a instituit în sarcina CJP obligația de a suporta c/v acestui drept de asigurări sociale, derogând de la norma generală, situație în raport de care excepția invocată în apărare de această pârâtă este nefondată.
În analiza litigiului dedus judecății, Tribunalul reține că Legea 19/2000 are caracter de normă generală, iar Legea 128/1997 are caracter de normă specială în ceea ce privește categoria profesională a cadrelor didactice(situație întâlnită și în cazul altor categorii profesionale).
Dreptul la ajutorul de deces se datorează în virtutea unor raporturi de muncă și dat fiind modul excepțional în care acesta a încetat(prin deces) legiuitorul în considerarea unor împrejurări speciale a prevăzut acordarea unor drepturi de asigurări sociale diferite în raport de celelalte categorii de asigurați. În acest sens sunt relevante și obligatorii considerentele Deciziei nr. 248/2008 pronunțată de Curtea Constituțională (ulterioară deciziilor pronunțate de Curtea de Apel București în litigiul cu Federația Sindicatelor Libere din Învățământ).
Prin poziția procesuală adoptată, pârâta CJP G refuză neîntemeiat să dea eficiență Legii care-i este opozabilă și omite caracterul derogatoriu al legii 128/1997 în ceea ce privește cuantumul ajutorului de deces.
Potrivit teoriei drepturilor concrete și efective dreptul la ajutorul de deces nu poate fi refuzat câtă vreme este acordat printr-o lege care îndeplinește condițiile de publicitate și accesibilitate pe motiv că norma generală are un conținut diferit.
Ca urmare, se reține că reclamantul, soț supraviețuitor,a dovedit că are calitatea de persoană îndreptățită și are dreptul să primească ajutorul de deces astfel cum este prevăzut de legea specială sub care s-au derulat raporturile de muncă pe care le-a avut soția sa.
Având în vedere sursa financiară a acestui drept de asigurări sociale, modul în care este redactat art.106 alin.2 din legea 128/1997 și pentru a pronunța o hotărâre eficientă a obligat pe pârâta CJP G să aloce fondurile necesare pentru plata acestui drept.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii G, solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă.
A susținut că începând cu 1 ianuarie 2004 fost înființată ANAF, iar pentru plata tuturor contribuțiilor, inclusiv a contribuției de asigurări sociale, calitatea de creditor bugetar o are această instituție. Deși a arătat prin întâmpinarea depusă că prestațiile de asigurări sociale care se plătesc de angajator de rețin de acesta din contribuțiile datorate pe luna respectivă, iar Casa Județeană de Pensii nu are instrumentele necesare pentru a face această plată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Mai arată că, dacă decedatul era pensionar, ajutorul de deces se achită, conform art. 135 lit. c din Legea nr. 19/2000, de către Casa teritorială de pensii, la care era în evidență. Dacă decedatul era asigurat în condițiile art. 5 alin.1 punctul I și II din Legea nr. 19/2000, potrivit prevederilor art. 135 lit. a din aceeași lege, ajutorul de deces, se achită de către angajator.
Intimații nu au formulat întâmpinare, deși legal citați.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că reclamantului i se aplică dispozițiile art. 106 alin. 2 din legea nr. 128/1997, potrivit căreia în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale.
Aceste dispoziții speciale sunt derogatorii față de legea generală a pensiilor nr. 19/2000, dar atât timp cât se află în vigoare, trebuie aplicate de Casele de Pensii, fără a putea impune plafonul stabilit prin legea bugetului de stat, care se referă la normele generale în domeniul asigurărilor sociale de stat.
Așa cum reține și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 248/2008, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul, condițiile și limitele acordării unui drept, putând ca, în considerarea unor situații obiectiv diferite, să instituie un tratament juridic diferențiat, fără a contraveni astfel dispozițiilor constituționale ce consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât principiul egalității în drepturi nu înseamnă omogenitate, situații de fapt obiectiv diferite justificând instituirea unui tratament juridic diferențiat.
Reglementarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit sub aspectul cuantumului ajutorului de deces în cazul cadrelor didactice în raport cu categoriile socio-profesionale care se supun prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se sprijină pe considerentele pe care le-a avut în vedere legiuitorul pornind de la complexitatea, responsabilitatea și importanța pentru societate a activității personalului didactic și didactic auxiliar.
Referitor la calitatea procesuală a Casei Județene de Pensii G, este adevărat că procedura prevăzută de lege în cazul plății prestațiilor de asigurări sociale care se plătesc prin intermediul angajatorului este că acestea se rețin din contribuțiile datorate pe luna respectivă la bugetul asigurărilor sociale și se achită salariaților.
Problema în speță este că prin disp. art. 15 din Legea nr. 387/2007, privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, s-a stabilit cuantumul ajutorului de deces în cazul decesului asiguratului sau pensionarului la suma de 1550 lei, iar casele de pensii consideră că acesta este cuantumul cuvenit tuturor salariaților, indiferent de sistemul din care provin.
În acest sens este și programul de efectuare a declarațiilor lunare către Casele Județene de Pensii, care stabilesc acest plafon, iar angajatorul este în imposibilitate să rețină din contribuțiile datorate o sumă mai mare decât cea stabilită prin acesta.
Sub acest aspect, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă și Casei Județene de Pensii, pentru a revizui aceasta disfuncționalitate, a asigura fondurile necesare la nivelul cuvenit și a permite angajatorului să procedeze conform legii, s-a stabilit că aceasta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.156/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./17.06.2009
Dact./2 ex/26.06.2009
FOND: -
Asis.jud.--
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
