Obligație de a face. Decizia 6242/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6169/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6242/
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.5035/R din data de 07.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (3439/2009) și, implicit, împotriva încheierii de ședință din data de 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17042/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimataSC""SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul,personal, lipsind intimataSC""SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea contestatorului, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S6 biroul nr.3 la data de 07.12.2006.
Interpelat fiind, contestatorul, personal, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă, contestatorului cuvântul în susținerea contestației în anulare dedusă judecății.
Contestatorul, personal, având cuvântul, susține oral motivele contestației în anulare, solicitând a se observa că prin decizia atacată, instanța de control judiciar a încălcat prevederile codului d e procedură civilă, în sensul că a decis că recursul se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 cod proc. civilă, dispoziții ce conduc la schimbarea hotărârii instanței de fond, atâta vreme cât prin cererea de chemare în judecată, la pagina 5, solicitat admiterea acțiunii și obligarea intimatei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că și-a desfășurat activitatea în perioada 15 martie 1965 - 31 martie 1965 pe șantierul "", în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că, prin decizia contestată, s-a soluționat recursul declarat împotriva încheierii din 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, fiind preluate anumite erori săvârșite de instanța de fond în încheierea menționată, prin care s-a dispus respingerea cererii sale, fără a se face vreo referire la vreo excepție.
De asemenea, contestatorul, personal, mai arată că a înțeles să promoveze prezenta contestație în anulare în vederea realizării unui drept al său, respectiv, grupa a II-a de muncă pentru perioada 1965 - 1966, în procent de 100%, pe de o parte, iar pe de altă parte, că motivarea instanței de control judiciar este contradictorie, întrucât, la pagina a treia, se face mențiunea că, prin cererea de recurs, nu a fost indicat temeiul juridic, pentru ca, mai apoi, Curtea să încadreze motivele invocate în dispozițiile art.304 pct.9 cod proc. civilă, fără a ține cont de toate criticile formulate și de eroarea materială cu privire la susținerile sale privind acordarea grupei a II-a de muncă, în procent de 100%, cu toate că a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale în temeiul art.281 cod proc. civilă, la soluționarea căreia nu a fost citat.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivată în scris, depunând la dosar concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 5035R din 07.07.2009, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva încheierii din data de 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale formulată în dosarul nr.17042/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă "" -
În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:
Întrucât recurentul-reclamant nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 al.3 Cod proc. civilă, a apreciat că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod proc. civilă.
A mai reținut instanța de recurs că, prin sentința civilă nr.6746 din data de 03.11.2008, pronunțată în dosarul 17042/3/, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei - și, în consecință, a obligat pârâta la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte dacă reclamantul a beneficiat de grupa a-ll-a de muncă, în perioada 15.03.1965 - 31.03.1966.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a stabilit că reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte -, în perioada 15.03.1965 - 31.03.1966, pe postul de tehnician I constructor.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 34 alin 5 Codul muncii, potrivit cărora, la solicitarea salariatului, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că angajatorul are obligația de a răspunde cererii adresate de către fostul salariat și de a-i elibera un document din care să rezulte orice aspect în legătură cu activitatea acestuia, cum este și grupa de muncă, acesta având influență în privința valorificării unor drepturi recunoscute de lege.
Ulterior pronunțării hotărârii fondului, la data de 9 martie 2009, reclamantul a formulat o cerere prin care el a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul sentinței civile nr. 6746 din data de 03.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17042/3/LM/2008, în sensul de a se dispune ca societatea angajatoare să îi elibereze o adeverință prin care activitatea sa, pe care a desfășurat-o în calitate de salariat al pârâtei -, să fie încadrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 15.03.1965-31.03.1966.
Astfel, reclamantul a precizat că eroarea materială ar consta în faptul că instanța de fond nu a dispus eliberarea unei adeverințe în sensul celor de mai sus, ci a dispus eliberarea unei adeverințe prin care să se certifice că ar fi beneficiat deja de grupa a II-a de muncă, ceea ce este complet eronat, necorespuzând nici celor solicitate prin acțiunea introductivă și nici realității.
Instanța de recurs, în raport de dispozițiile art. 281 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, a stabilit că textul legal mai sus menționat, astfel cum a fost modificat prin nr.OUG138/2000, vizează erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri.
Ca urmare, egea are în vedere numai erorile materiale de fapt, și nu și erorile de judecată, de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispoziților legale.
Or, în speță, recuentul-reclamant, deși invocă existența unei erori materiale, își exprimă, de fapt, nemulțumirea cu privire la modul în care instanța de fond a soluționat cererea sa de chemare în judecată, privind eliberarea adeverinței pe care a solicitat-o în temeiul dispozițiilor art. art. 34 alin 5 Codul muncii.
Nefiind vorba despre o eroare de fapt susceptibilă de a fi îndreptată în condițiile art.281 Cod procedură civilă, ci despre chestiuni de fond ce țin de interpretarea dispozițiilor Codului muncii (Legea nr.53/2003), Curtea a apreciat că ar putea fi valorificate criticile recurentului-reclamant numai prin exercitarea căilor legale de atac, în speță, pe calea recursului pe care acesta, eventual, acesta l-ar declara, în termenul legal, împotriva sentinței civile nr. 6746 din data de 03.11.2008, pronunțată în dosarul 17042/3/, de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul, întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă.
În susținerea contestației, acesta a arătat în esență următoarele:
Cererea introductivă formulată la data de 8.05.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului București cu nr- a avut ca obiect eliberarea unei adeverințe privind încadrarea în grupa a doua de muncă, deci o cerere în realizarea dreptului, iar nu în constatarea existenței sau inexistenței dreptului.
În mod greșit, cererea sa de îndreptare a dispozitivului sentinței civile nr. 6746/3.11.2008 a fost respinsă, câtă vreme instanța de fond a admis acțiunea și a dispus numai obligarea fostului angajator la eliberarea unei adeverințe de constatare a existenței sau inexistenței dreptului, iar nu eliberarea adeverinței privind încadrarea în grupa a doua de muncă, în procent de 100% pentru activitatea depusă ca tehnician constructor (șef punct de lucru) la șantierul, în perioada 15 martie 1965-31 martie 1966.
Greșeala a fost perpetuată de instanța de recurs care, prin decizia contestată, a stabilit că nu este vorba despre o eroare materială, deci că o astfel de eroare nu există, cu toate că, prin cererea de recurs, s-a solicitatîndreptarea eroriiconstând în reținerea greșită a susținerilor reclamantului în privința obiectului cererii sale.
Motivele de recurs, a mai susținut contestatorul, au fost greșit încadrate de C în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, deși acestea se subsumau dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 8 din Codul d e procedură civilă, și, în plus, instanța de recurs nici nu a analizat criticile prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură. Prin urmare, Curtea a omis să cerceteze unul din motivele de modificare sau de casare.
Interpretând eronat și subiectiv noțiunea de "greșeli materiale", la care recurentul nu s-a referit, instanța de recurs în mod greșit a respins ca nefondată calea de atac declarată împotriva încheierii din 23.03.2009, reținând că toate criticile formulate puteau fi invocate în cadrul unui recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 6746/3.11.2008 a Tribunalului București.
În ce privește încheierea din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Curtea reține că, prin contestația în anulare formulată, contestatorul a arătat că înțelege să o critice numai implicit, această încheiere fiind atacată pe calea recursului, soluționat prin decizia nr.5035R din 07.07.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Analizând decizia civilă nr.5035R din 07.07.2009, pronunțată se Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (3439/2009), Curtea constată că motivele invocate de contestator nu constituie temei de exercitare a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 317 din Codul d e procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate pe calea contestației în anulare pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Potrivit alineatului 2 al textului legal evocat, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Curtea constată că nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită în cauză.
Față de dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă, hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată, pe calea contestației în anulare speciale, în două ipoteze, și anume: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Sub aspectul motivelor prevăzute de textul legal evocat, Curtea reține că, prin greșeli ale instanței care deschid calea contestației în anulare, în prima dintre cele două ipoteze reglementate de menționatul articol, trebuie înțelese greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. A admite contrariul, ar însemna să se ajungă la judecarea din nou a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.
Or, din examinarea deciziei contestate, Curtea constată că instanța de recurs nu a săvârșit greșeli materiale, în sensul art. 318 din Codul d e procedură civilă, greșeli de ordin procedural, constând în omiterea sau confundarea unor date materiale importante, care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
Nici condițiile prevăzute de art. 318 teza a II-a nu sunt îndeplinite în speță, Curtea constatând că toate criticile formulate prin cererea de recurs au fost analizate, în considerentele deciziei contestate, de către instanța de recurs, care, deși le-a examinat, nu și le-a însușit.
În cauză, toate criticile aduse sentinței instanței de fond au fost încadrate de instanța de recurs, cu aplicare prevederilor art. 306 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Întregul raționament al instanței de recurs se constituie într-o analiză a criticilor aduse de recurent încheierii din 23.03.2009 a Tribunalului București, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, instanța de recurs a analizat dacă judecătorii fondului au pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, ori cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 281 din Codul d e procedură civilă, și dacă Tribunalul a calificat corect cererea cu care a fost învestit ca fiind o cerere de îndreptare a erorii materiale.
Concluzia instanței de recurs a fost în sensul că numai o cerere de îndreptare a erorii materiale putea fi soluționată de aceeași instanță care a pronunțat hotărârea atacată. Îndreptarea oricăror alte erori, a unor erori de judecată, privind inclusiv determinarea de către instanța de fond a obiectului cererii deduse judecății și a limitelor învestirii, ar fi fost posibilă numai în cadrul unui recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 6746/3.11.2008, iar nu în cadrul unei cereri de îndreptare a erorii materiale adresate Tribunalului București - Secția a VIII-
Instanța de recurs, verificând încheierea atacată, prin prisma criticilor de recurs formulate și a dispozițiilor art. 281 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, a stabilit că, în cauză, nu este vorba despre o eroare materială, susceptibilă a fi îndreptată prin procedura reglementată de textul legal mai sus evocat, ci de critici de fond, ce țin de interpretarea dispozițiilor Codului muncii, care puteau fi valorificate prin exercitarea căilor legale de atac.
Așa fiind, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea contestatorului potrivit căreia instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Curtea constată că instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau de modificare, așa încât, chiar dacă aceasta ar fi omis un argument sau o anumită afirmație a recurentului, ceea ce nu s-a întâmplat, nu s-ar fi deschis calea contestației în anulare.
Referirile contestatorului la menționarea în cererea de recurs unor critici ce ar fi putut fi subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 8 din Codul d e procedură civilă - respectiv că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut și a dat o interpretare eronată actului dedus judecății - vizează greșita soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 6746/3.11.2008, împotriva căreia reclamantul nu a declarat recurs. Or, instanța de recurs a indicat în considerentele deciziei nr.5035/R din data de 07.07.2009, așa cum s-a arătat în cele ce preced, calea ce ar fi putut fi urmată de reclamant pentru verificarea de către instanța de control judiciar a unor asemenea susțineri.
În consecință, pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul în B, str. -. -. nr. 8,. 9,. 5,. 62, sector 6 împotriva deciziei civile nr.5035/R din data de 07.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (3439/2009), în contradictoriu cu intimataSC""SA,cu sediul în B,-, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
4 ex./02.12.2009
Jud. recurs: / /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
