Obligație de a face. Decizia 639/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 639
Ședința publică de la 13 Mai 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 66 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, personal și asistat de avocat și intimatul pârât, prin avocat -. au răspuns:
- recurent Reclamant - personal și asistat de avocat ales/din oficiu
- intimat Pârât - personal și asistat de avocat - ales/din oficiu
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței nedepunerea de către recurentul reclamant a unei copii de pe titlul de proprietate cu privire la terenul în litigiu pe care se află pomii, după care;
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus la dosar copie de pe certificatul de căsătorie privind pe și adresa nr. 2086/28.04.2009, emisă de Consiliul Local - în care se precizează că recurentul reclamant figurează în evidențele instituției cu suprafața de 0,3160 ha teren intravilan, din care curți - construcții 0,0990 ha și teren arabil 0,2170 ha. Pentru suprafața de teren menționată nu a fost emis titlu de proprietate, iar pomii care fac obiectul litigiului se află pe proprietatea pârâtului, la aproximativ 0,50 m de gardul care delimitează cele două proprietăți.
Avocat -, pentru intimatul pârât, a solicitat amânarea cauzei pentru observarea adeverinței depuse la dosar, întrucât intimatul pârât a învederat că s-a emis titlu de proprietate pe numele soției recurentului reclamant. A precizat că există contradicție între adeverința depusă la acest termen și adeverința depusă în dosarul de apel în care se precizează că terenul este proprietatea soției recurentului reclamant, care nu este parte în prezenta cauză.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a precizat că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la cererea de amânare formulată de apărătorul intimatului pârât.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de avocat -, pentru intimatul pârât, și apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate în sensul obligării intimatului pârât la tăierea sau scoaterea arborilor. A precizat că în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât, chiar dacă în actele de proprietate figurează ca proprietar soția reclamantului, pentru că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în anul 1991, când erau căsătoriți și locuiau în acel imobil de peste 30 de ani, terenul este bun comun, sunt coproprietari și nu se aplică regula unanimității proprietarilor și nici aceea că doar acela din acte, exclusiv poate introduce o asemenea acțiune, care face parte din categoria acțiunilor care tind la administrarea sau conservarea unui drept de proprietate sau a atributelor acestora; cu cheltuieli de judecată.
Avocat -, pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de apel a reținut că reclamantul nu are calitate procesuală activă în cauză, întrucât nu a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru a promova o astfel de acțiune; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la tăierea sau mutarea arborilor plantați la o distanță de mai puțin de 1. de gardul ce desparte cele două proprietăți, la ridicarea resturilor menajere și a celor produse de animale, precum și să taie crengile de la arborii care îi distrug acoperișul casei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s- arătat că pârâtul are plantați arbori la o distanță de mai puțin de 1. de gardul ce desparte cele două proprietăți care sunt plantați pe toată lungimea gardului, iar umbra lor și crengile care depășesc limita gardului distrug culturile agricole și acoperișul casei reclamantului.
Mai mult, pârâtul își depozitează resturile menajere și cele provenite de la animale chiar lîngă gard, iar acestea ajung și în grădina reclamantului, îi distrug legumele și celelalte culturi, poluează atmosfera, degajând un miros de nesuportat și sunt un focar de infecție, punând astfel sănătatea reclamantului în pericol.
Reclamantul a mai arătat că a solicitat în mai multe rânduri pârâtului să taie sau să mute arborii, să ridice gunoiul de lîngă gard, să taie crengile arborilor care îi distrug acoperișul, însă acesta a refuzat.
La data de 13.09.2007, pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că arborii de pe proprietatea sa sunt plantați la o distanță de 1,8 - 3 de gardul despărțitor și aceștia sunt curățați de cel puțin odată pe an, astfel că nu au cum să afecteze culturile reclamantului. De asemenea, casa reclamantului se află la o distanță de circa 40 de arbori, astfel încât crengile acestora nu au cum să distrugă acoperișul casei reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 3058 din 4 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul, a fost obligat pârâtul să taie arborii plantați la distanța cuprinsă între 0,25 și 1,36 de linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a reclamantului, să ridice resturile menajere și cele produse de animale, aflate lîngă linia de hotar dintre cele două proprietăți, precum și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1108,3 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut in declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantului, că e p. proprietatea pârâtului învecinată cu cea a reclamantului sunt plantați arbori (sălcii, ulmi și ) la o distanță de sub 1 de linia de hotar, rădăcinile acestora trecând pe sub gardul ce desparte cele două fonduri, iar o parte din acești arbori au fost plantați de tatăl pârâtului în urmă cu peste 50 de ani.
S-a mai reținut că pârâtul are animale și obișnuiește să depoziteze lângă gard resturile rezultate de la acestea (bălegar), degajându-se mirosuri neplăcute pe întreaga stradă.
Instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză din care a rezultat că un număr de 86 de arbori sunt plantați la distanțe cuprinse între 0,25 și 1,36 de linia de hotar dintre cele două proprietăți, care afectează culturile vegetale prin umbra lor, iar rădăcinile unora dintre arbori au pătruns pe sub pământ în proprietatea pârâtului și că distanța la care pârâtul a realizat platforma de bălegar este de 1,5 față de linia de hotar.
S-a mai reținut că, potrivit art. 607 și 608 Cod civil, arborii care cresc înalți nu pot fi plantați la o distanță mai mică de doi metri de linia despărțitoare a două fonduri, iar celelalte plantații ori garduri vii la o distanță mai mică de o J de metru, afară dacă nu există alte reglementări ori dacă obiceiurile locale nu prevăd altfel.
Proprietarul vecin poate cere scoaterea arborilor sau a plantațiilor care se află la o distanța mai mică decât cea prevăzută de prevederile legale menționate, ori poate cere tăierea lor, chiar dacă el însuși nu a respectat această distanță când a plantat pe terenul său, aceste dispoziții legale instituind o servitute legală în favoarea reclamantului.
Instanța a constatat că pârâtul prin realizarea la distanța de 1,5 de linia de hotar a platformei de resturi menajere și produse de animale, nu a respectat această obligație generală negativă, aducând atingere dreptului de proprietate al reclamantului (mai exact, unuia dintre atributele acestuia - folosința).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința pe baza unor probe părtinitoare, în condițiile în care proba testimonială propusă de pârât nu a fost încuviințată.
De asemenea, raportul de expertiză nu a răspuns la toate obiectivele dispuse de instanță, cum anume sunt afectate culturile reclamantului, care sunt acestea și care este poziția arborilor și culturilor față de punctele cardinale, că expertul nu a precizat nici care este starea acestor arbori, dacă sunt îngrijiți și dacă ar mai exista altă soluție practică alternativă la soluția privind ridicarea acestora, că raportul de expertiză tehnică este lovit de nulitate, fiind efectuat fără a fi respectate prevederilor legale în materie.
Pârâtul a arătat că platforma de bălegar este amplasată cu mult în interiorul curții sale, neafectând în nici un fel relațiile de vecinătate, cele reținute de expert fiind neadevărate.
Că, i-a fost încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care a avut grave probleme de sănătate.
A învederat că a dobândit un drept de servitute în privința distanței plantațiilor, această servitute fiind legală, continuă și aparentă, iar potrivit art. 623 Cod civil, astfel de servituți se pot dobândi și prin posesia de 30 de ani, ori amplasamentul pomilor este același ca acum 50 de ani.
La dosar, apelantul pârât a depus bilet de ieșire din spital, adeverință medicală.
La data de 09.06.2008 intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ce neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
A arătat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, că raportul de expertiză a fost efectuat cu respectarea prevederilor legale, că pârâtul a fost prezent în instanță și a propus probe, că nu se poate invoca posesia de peste de 30 de ani, pârâtul fiind tulburat în posesie și nu se poate reține că există o plantație de pomi, fiind arbori care afectează proprietatea reclamantului.
Prin decizia civilă nr.66 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelantul pârât, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
A fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că s-a respins capătul de cerere privind tăierea arborilor și s-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
A fost obligat intimatul reclamant la plata către apelantul pârât a sumei de 505,15 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut ca întemeiată incidența excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru a solicita tăierea arborilor, motivată de faptul că reclamantul nu este proprietar al terenului și simpla îngăduință a adevăratului titular al dreptului de proprietate de a folosi acel teren, nu-i dă dreptul să ceară desființarea arborilor plantați de pârât.
Criticile privind pronunțarea unei hotărâri pe probe părtinitoare - neaudierea martorului propus și prejudicierea dreptului la apărare au fost apreciate ca neîntemeiate, cu următoarea motivare:
Pârâtul a formulat întâmpinare, a fost prezent în instanță și a propus probe, iar instanța i-a încuviințat proba cu martorul, însă acesta nu s-a prezentat în fața instanței nici după mandatul de aducere, instanța făcând corect aplicarea art. 188 alin. 3 Cod pr. civilă.
Faptul că ulterior, pârâtul nu s-a mai prezentat în fața instanței, fără să înștiințeze instanța, nu înseamnă că i s-a prejudiciat în vreun fel dreptul la apărare.
Că, raportul de expertiză a fost efectuat cu respectarea prevederilor legale, iar expertul a răspuns la obiectivele stabilite de instanță, nu s-au formulat obiecțiuni nici la fața locului, nici ulterior, așa încât criticile pârâtului au fost apreciate ca neîntemeiate.
Împotriva deciziei, în termen legal a declarat recurs reclamantul, susținând că este nelegală.
Critica adusă deciziei vizează reținerea greșită a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
În drept, recursul vizează dispozițiile aret. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Recursul este nefondat.
Instanțele au fost investite de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul, cu o acțiune având trei petite:
- obligarea pârâtului la tăierea sau mutarea arborilor plantați la o distanță de mai puțin 1. de gardul ce desparte proprietățile lor;
- obligarea la ridicarea resturilor menajere și a celor produse de animale;
- obligarea la tăierea crengilor de la arborii care îi distrug acoperișul casei.
Instanța de fond a admis în totalitate acțiunea, însă tribunalul a schimbat soluția în sensul respingerii petitului privind tăierea arborilor, menținând celelalte dispoziții.
Critica adusă deciziei privind reținerea greșită a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, este neîntemeiată.
Calitatea procesuală activă sau pasivă, reprezintă una din condițiile cerute pentru a fi parte în procesul civil.
Ea presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății ( calitate procesuală activă) și în același mod, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic ( calitate procesuală pasivă ).
Excepția lipsei calității procesuale constituie o excepție de fond, dirimantă și absolută ce poate fi ridicată în orice stare a pricinii, și nu numai de partea interesată, ci și de instanță din oficiu.
În speță, tribunalul a dat o interpretare legală excepției invocate, întrucât reclamantul nu este proprietarul terenului și nu poate invoca dispozițiile art. 608 Cod civil, referitoare la servitutea legală privind distanța arborilor și plantațiilor, așa încât critica adusă deciziei este neîntemeiată.
Susținerea recurentului că este coproprietar asupra terenului împreună cu soția sa, căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în 1991 nu poate fi reținută, fiindcă nu s-a făcut dovada cu titlul definitiv de proprietate, că s-a finalizat această procedură, adeverințele depuse în recurs și la fond ( fila 55 ) emise de Primăria, nu pot face dovada proprietății.
Față de cele ce preced, apreciind că decizia pronunțată este legală și temeinică și în cauză nu subzistă motivul de recurs invocat, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, recurentul reclamant urmează a fi obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 66 din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Obligă recurentul reclamant la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
28.05.2009
Jud.apel
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
