Obligație de a face. Decizia 646/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA Nr.646
Ședința publică din data de 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în P,-,. 123,.C,.56 jud. P împotriva deciziei civile nr. 194 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SA Mediaș, nr. 1, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar, intimata pârâtă SA Mediaș prin consilier juridic în baza delegației speciale aflată la fila 17 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 20,00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. -/10,04,2009 la fila 6 dosar.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant solicită amânarea cauzei având în vedere faptul că până la acest moment nu a putut lua legătura cu recurentul, acesta fiind o persoană mai dificilă dorește să fie personal prezent în fața instanței pentru a mai depune un set de acte.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă, față de cererea de amânare, arată că se opune întrucât, apărătorul recurentului avea timp suficient să ia legătura cu partea, recursul fiind declarat de mai bine de 4 luni.
Curtea respinge cererea de amânare întrucât pe lângă faptul că recursul a fost declarat la data de 10 aprilie 2009, recurentul reclamant a mai beneficiat de un termen pentru lipsă de apărare în baza dispoziția art. 156 Cod procedură civilă, acordat prin încheierea de ședință din data de 10 iunie 2009.
Avocat învederează că renunță la contractul de asistență juridică încheiat cu recurentul și din acest moment încetează mandatul de reprezentare.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația intimatei pârâte prin consilier juridic, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă arată că respectiva conducta a fost instalata pe terenul reclamantului din anul 1964 si face parte din domeniul public al statului și că în mod corect instanța de apel a reținut că certificatul de urbanism a fost emis doar pentru sistemul de distribuție a gazelor naturale care este diferit de sistemul național de transport gaze naturale. În mod eronat recurentul afirmă că s-a instalat conducta la doi ani după ce a devenit proprietarul terenului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul a chemat in judecata parata SA M, pentru ca instanța prin hotărârea ce va pronunța sa dispună obligarea acesteia sa izoleze porțiunea de conducta ce străbate zona proprietatii reclamantului, pe cheltuiala sa.
In motivarea acțiunii acesta a arătat ca prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub rn.14029/1995 a dobândit proprietatea terenului situat in P B, tarlaua 39, iar în apropriere, la o distanta de 45 de m, se afla amplasata o conducta de gaze tip 20, edificata de parata la 2 ani după dobândirea proprietății de către acesta si conform ND 3915/1994, distanta minima de siguranța de la aceasta conducta la construcție trebuie sa fie de 50, considerente fata de care s-a formulat acțiunea.
În temeiul art. 115 - 118 Cod pr. civ. parata a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, respectiva conducta a fost instalata pe terenul reclamantului din anul 1964 si face parte din domeniul public al statului, reclamantul neputându-si invoca propria culpă ca urmare a edificării unor construcții cu toate ca a fost eliberat aviz negativ in aceasta privința.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și probei cu expertiză specialitate petrol și gaze.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Ploieștia pronunțat Sentința civila nr.8789/2007 prin care a dispus admiterea acțiunii și a obligat pârâta să izoleze conform normativelor în vigoare porțiunea de conductă ce străbate zona proprietății reclamantului, pe cheltuiala sa.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, din probatoriul administrat a rezultat că, realizarea lucrărilor de îmbunătățire a alimentării cu gaze naturale a Municipiului P s- realizat cu includerea porțiunii de conducta limitrofă proprietății reclamantului, după realizarea de către acesta a construcției pe baza certificatului si avizelor menționate, iar conducta se afla la o distanta sub limita minima de siguranța de 50 impusă de Departamental nr. 3915/1994.
Împotriva acestei hotărârii a formulat apel parata criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel s-a arătat ca aceasta conducta a fost amplasata pe terenul reclamantului in anul 1964 și este inclusă in acordul de concesiune semnat intre Agenția Naționala pentru Resurse Minerale in calitate de concedent si SA M in calitate de concesionar, ea a fost reabilitata, nu s-a schimbat traseul inițial.
Deoarece conductele erau amplasate din anul 1964 apelanta a eliberat aviz negativ la cererea reclamantului de a construi un imobil pe acest teren motivat de faptul că in conformitate cu departamental nr.3915/1994 in vigoare la data solicitării avizului, solicitantul era obligat sa respecte distantele impuse de acest normativ, respectiv 50 fata de conducta.
A mai precizat apelanta că, în situația data nu suntem in fata acordării unui aviz favorabil necesar realizării unor construcții, iar interdicția de a construi pe terenul pe care sunt amplasate conducte de transport gaze naturale este prevăzută la art.96 din legea nr.351/2004 legea gazelor cu modificările ulterioare.
Se mai arata ca dreptul său de servitute este garantat de Constituție, astfel ca exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacități din domeniul gazifer este determinata de un interes general si, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate, in concordanta cu dispozițiile constituționale.
Tribunalul Prahova - Secția civilă prin Decizia civilă nr. 194/06.03.2009 a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată și a respins cererea ca neîntemeiată, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, Legea nr. 351/2004 definește la art.3 pct.51 sistemul de distribuție - rețea de distribuție, respectiv ansamblul compus din conducte, instalații de reglare-măsurare, aparate și accesorii, care funcționează la presiunea de lucru de până la 6 inclusiv, cu excepția instalației de utilizare;, iar la punctul 52. Sistemul național de transport () - rețea de transport al gazelor naturale, respectiv ansamblul de conducte magistrale, precum și instalațiile, echipamentele și dotările aferente acestora, care funcționează la presiune mai mare de 6, prin care se asigură preluarea gazelor naturale extrase din perimetrele de exploatare sau a celor provenite din import și transportul acestora în vederea livrării către distribuitori, consumatorii direcți, la înmagazinare, la export și către beneficiarii din terțe țări;
Ținând cont de aceste definiții se poate observa ca este o mare diferența dintre aceste sisteme, respectiv sistemul de distribuție gaze naturale care operează in sistem de joasa si medie presiune si sistemul de transport de gaze naturale care operează in sistem de înalta presiune mai mare de 6, astfel ca instanța de fond a greșit când a considerat avizul din 1995 ca un aviz favorabil in ce privește conductele magistrale de transport de gaze naturale care sunt limitrofe terenului intimatului și care au fost instalate intre anii 1969-1975 și fac parte din proprietatea publică a statului fiind de importanta strategica.
Totodată conform art.35 din Normele de Aplicare a Legii nr.50/1991 republicata si modificata, valabilitatea certificatului de urbanism reprezintă intervalul de timp termenul acordat solicitantului in vederea utilizării acestuia in scopul pentru care a fost emis potrivit legii. certificatului de urbanism stabilește termenul de valabilitate pentru un interval de timp cuprins intre 6 si 24 de luni de la data emiterii.
Certificatul de urbanism nr.2061/1995 emis de Primăria Municipiului P la cererea intimatului avea o perioada de valabilitate de 6 luni, in aceasta perioada solicitantul trebuind sa-si obțină autorizația de construire pentru construcția pe care dorea sa o edifice fapt ce nu s-a întâmplat.
A mai reținut instanța de apel că, în anul 2002 intimatul in baza certificatului de urbanism nr.6/2002 a solicitat avizul pentru a construi un depozit en-gross. Prin adresa nr.2944/2003 comunica faptul ca in zona sunt impuse restricții pentru construire iar distantele minime de siguranța care trebuie respectate sunt cele prevăzute de Departamental nr.3915/1994.
Intimatul a ignorat acest aviz si a edificat construcția la o distanta ce nu respecta limitele de siguranța impuse fata de sistemul de transport gaze naturale încălcând cerințele impuse prin avizul dat de, astfel ca nu își poate invoca propria culpă pentru admiterea acțiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că decizia instanței de apel este greșită, fiind pronunțată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale și totodată prin greșita interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză, pentru următoarele considerente:
A precizat recurentul că, o primă problemă pe care o supune atenției instanței de recurs este modul în care instanța de apel, față de motivele formulate de apelanta pârâtă nu își motivează soluția pronunțată pe baza probelor din dosar și nici față de criticile invocate de pârâta apelantă.
Astfel, motivarea soluției instanței de apel este greșită, deoarece instanța înțelege să invoce dispoziții legale ce nu au legătură cu speța dedusă judecății.
Din certificatul de urbanism nr. 2061/1995 emis și eliberat reclamantului, în planul de urbanism general nu sunt prevăzute, față de suprafața aflată în proprietate de recurentul reclamant, zone de restricție, iar prin avizul nr. -/ din 11.10.1995 emis de a fost avizată execuția construcțiilor conform planului, precizându-se că în zona menționată pe plan, nu există rețea de distribuție gaze.
A învederat recurentul că urmează a se avea în vedere un aspect, pe care instanța de apel l-a omis la momentul pronunțării deciziei civile recurate - respectiv faptul că realizarea lucrărilor de îmbunătățire a alimentării cu gaze naturale a Municipiului P s-a realizat cu includerea porțiunii de conductă, limitrofă proprietății recurentului reclamant după cumpărarea imobilului teren proprietatea recurentului conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14029/7.07.1995.
Mai mult, conform anexei la decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul nr. 1220/2006, publicată în Monitorul Oficial nr.960 bis, privind aprobarea Normelor tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de alimentare din amonte și de transport gaze naturale se prevede ca pentru porțiunea de traseu în speță, unde nu se îndeplinesc condițiile de siguranță și protecție din prezentele norme, operatorul - pârâta urmează să elaboreze pe baza unei analize de evaluare a riscului programe de reabilitare sau modificare și să se solicite de la Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul aprobarea costurilor necesare.
Față de aceste considerente, instanța de fond, în mod corect, făcând aplicabilitatea dispozițiilor art. 480 cod civil și ale art. 1073 Cod civil a admis acțiunea și a obligat pârâta să izoleze, conform normativelor în vigoare, porțiunea de conductă ce străbate zona proprietății recurentului, pe cheltuiala sa.
Instanța de apel, la pronunțarea hotărârii trebuia să analizeze toate aceste aspecte învederate, care în opinia recurentului puteau conduce la concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința civilă nr. 8789/2007 a Judecătoriei Ploiești este cea corectă și legală.
De asemenea, instanța de apel, nu a analizat materialul probator administrat in cauza, si a soluționat acțiunea fără a arata, motivele pe care se sprijină soluția, neexistând o preocupare pentru motivarea soluției pronunțate, aceasta rezumându-se numai la a prelua si invoca dispoziții legale care nu au legătura cu cauza.
Un alt aspect pe care instanța de apel 1-a ignorat, este acela ca lucrările efectuate ulterior cumpărării terenului de către reclamantul recurent, nu au fost simple lucrări de reparație, ci lucrări de amplasare a conductei in aceea zona limitrofa cu terenul proprietatea reclamantului, lucrări de investiții, care au fost avizate in perioada 1996, 1997, așa cum rezulta din autorizațiile de construire nr. 263/1996 si nr. 259/1997 eliberate de Consiliul Județean
Conform dispozițiilor art. 128, 129 Cod procedura civila, instanța de apel sa analizeze cu rigurozitate aspectele administrate si reținute, pentru a-si forma convingerea asupra aspectelor reale reținute in aceasta, fiind in drept sa pună in discuție orice împrejurări de fapt sau de drept care puteau duce la dezlegarea pricinii.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului menținerea hotărârii tribunalului ca fiind temeinica si legala.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, în mod eronat recurentul afirma ca a instalat conducta la doi ani după ce a devenit proprietarul terenului. Așa cum s-a arătat conducta 20" Paf ost instalata in anul 1964 si face parte din domeniul public al statului fiind inclusa in acordul de concesiune semnat intre in calitate de concesionar si Agenția Naționala pentru Resurse Minerale in calitate de concedent si reprezentant al statului (poziția nr. 173 din acord).
Ulterior si in concordanta cu legea, a obținut autorizațiile de construire nr. 263/1996 si 259/1997 eliberate de Consiliul Județean P si a reabilitat sistemul de transport gaze naturale executând reparații la aceste conducte.
In mod corect instanța de apel a reținut ca certificatul de urbanism nr. 2061/1995 a fost emis doar pentru sistemul de distribuție a gazelor naturale care este diferit de sistemul național de transport gaze naturale.
Legea gazelor nr. 351/2004 modificata si completata definește la art. 3 pct. 51 sistemul de distribuție reprezentând rețeaua de distribuție, respectiv ansamblul compus din conducte, instalații de reglare măsurare aparate si accesorii, care funcționează la presiunea de lucru de pana la 6 inclusiv, cu excepția instalației de utilizare, iar la pct. 52 este definit sistemul național de transport () - rețea de transport a gazelor naturale, respectiv ansamblul de conducte magistrale precum si instalațiile, echipamentele si dotările aferente acestora care funcționează la presiune mai mare de 6 prin care se asigura preluarea gazelor naturale extrase din perimetrele de exploatare sau a celor provenite din import si transportul acestora in vederea livrării către distribuitori, consumatori direcți, la înmagazinare, la export si către beneficiarii din terțe tari.
Ținând cont de aceste definiții se poate observa fără echivoc ca este o mare diferența intre cele doua sisteme, respectiv sistemul de distribuție gaze naturale care operează in regim de joasa si medie presiune de pana la 6 si sistemul de transport al gazelor naturale care operează in regim de înalta presiune mai mare de 6, diferența care a fost corect interpretata de instanța de apel.
A mai precizat intimata că, avizul din 1995 fost emis strict pentru Sistemul de Distribuție de către Distribuția B unitate componenta a fostei regii autonome RA Mediaș si nu se refera la conductele magistrale de transport gaze naturale.
Totodată conform art. 35 din Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții republicata si modificata, valabilitatea certificatului de urbanism reprezintă intervalul de timp (termenul) acordat solicitantului in vederea utilizării acestuia in scopul pentru care a fost emis potrivit legii. certificatului de urbanism stabilește termenul de valabilitate pentru un interval de timp cuprins intre 6 si 24 luni de la data emiterii.
Certificatul de urbanism nr. 2061/1995 emis de Primăria Municipiului P la cererea intimatului avea o perioada de valabilitate de 6 luni, in aceasta perioada solicitantul trebuind sa-si obțină autorizația de construire pentru construcția pe care dorea sa o edifice fapt ce nu s-a întâmplat si care a fost in mod corect sesizat de instanța de apel.
Din certificatul de urbanism nr. 6/2002 emis la cererea intimatului rezulta faptul ca zona are restricții de construire pana la elaborarea PUZ /, iar la regimul economic al terenului se prevede: "destinația stabilita prin planurile urbanistice actuale: zona instituții si servicii de interes general cu restricție de construire pana la elaborare PUZ /".
In anul 2002 intimatul in baza certificatul de urbanism nr. 6/04.02.2002 a solicitat avizul pentru a construi un depozit en-gross. Prin adresa nr. 2944/2003 comunica faptul ca in zona sunt impuse restricții pentru construire, iar distantele minime de siguranța care trebuie respectate sunt cele prevăzute in Departamental nr. 3915/1994. Totodată i se comunica faptul ca in situația in care reamplasează construcțiile la o alta distanta cererea va fi reanalizata si se va emite un alt aviz, in caz contrar avizul este negativ.
Solicitantul, respectiv a ignorat acest aviz cat si certificatul de urbanism emis de Primăria Municipiului P si fără a avea o autorizație de construire si-a edificat construcția la o distanta care nu respecta limitele de siguranța impuse fata de sistemul de transport gaze naturale încălcând cerințele impuse prin certificatul de urbanism si prin avizul dat de.
A învederat intimata că, recurentul nu poate sa-si invoce propria culpa încercând prin acțiunea introductiva de instanța sa solicite ca sa fie obligata sa izoleze porțiunea de conducta limitrofa terenului proprietate personala pentru ca sa intre in legalitate si sa obțină autorizația de construcție pentru obiectivele edificate.
Legea nr. 351/2004, legea gazelor prevede in cap. XII - Interdicții - la art. 96 posibilitatea ca in situația in care este absolut necesar ca pe un anumit teren care este subtraversat de conducte magistrale de transport gaze naturale sa fie edificate construcții, proprietarul acestora sau beneficiarul va/vor suporta toate cheltuielile de modificare a traseului rețelei de gaze in condițiile enumerate in acest articol.
Referitor la afirmațiile recurentului privind dispozițiile cuprinse in Anexa la Decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare in Domeniul nr. 1220/2006 privind aprobarea Normelor tehnice pentru proiectare si execuția conductelor de alimentare din amonte si de transport gaze naturale acesta nu concluzionează in mod corect prevederile acestei decizii. In capitolul 22 Dispoziții finale, punctul 22.6 se arata ca "pentru obiectivele aflate in funcțiune la data intrării in vigoare a prezentelor norme tehnice, termenul de instituire a zonelor este de 5 ani de la publicarea in Monitorul Oficial a prezentei reglementari." Având in vedere ca Anexa la Decizia nr. 1220/2006 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 960 bis din 29.11.2006 recurentul nu poate sa invoce aceste prevederi cu atât mai mult cu cat chiar el a solicitat avizul de construire invocând Departamental 3915/1994 in vigoare la acea data. Pe baza acestui normativ a răspuns solicitării recurentului arătând ca distanta minima la care poate sa-si amplaseze construcțiile este de 50 fata de conductele existenta in zona (adresa nr. 2944/2003), anexata prezentei.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Recurentul reclamant a investit inițial Judecătoria Ploiești cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei SA Mediaș să izoleze porțiunea de conductă ce străbate zona proprietăți sale, pe cheltuiala acesteia din urmă.
La baza demersului judiciar al reclamantului a stat susținerea acestuia potrivit cu care, după dobândirea proprietății asupra terenului situat în P, B-ul B, tarlaua 39 prin contractul de vânzare cumpărare nr. 14029/1995 a fost edificată de către pârâtă o conductă de transport gaze de tip, la o distanță de 45, deși distanța minimă de siguranță de la acea conductă și până la construcția sa trebuia să fie de 50.
Din înscrisurile cauzei depuse la prima instanță, coroborate cu concluziile raportului de expertiză specialitate petrol gaze Curtea reține că respectiva conductă este o conductă magistrală de transport gaze naturale construită între anii 1969 - 1975 și destinată alimentării cu gaze naturale a Municipiului P, la momentul realizării fiind obținute toate avizele și autorizațiile necesare la acea dată.
În anul 1996 au fost efectuate numai lucrări de îmbunătățire la conducta deja existentă și pentru are au fost obținute trei autorizații de construire eliberate de Consiliul Județean
Așadar, la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către reclamant asupra terenului, conducta magistrală de transport exista și fusese amplasată pe respectivul traseu cu mulți ani înainte.
Într-o atare situație devin pe deplin aplicabile dispozițiile art. 96 lit. a din Legea nr. 351/14.07.2004 - legea gazelor potrivit cu care pentru protecția obiectivelor/sistemelor din sectorul gazelor naturale se interzice terților să realizeze construcții de orice fel în zona de siguranță a conductelor de gaze naturale; în cazul în care, în mod excepțional este necesar ca pe terenul pe care este amplasată rețeaua de alimentare cu gaze naturale să se execute o construcție beneficiarul acesteia și/sau proprietarul va/vor suporta toate cheltuielile de modificare a traseului rețelei, în condițiile expres prevăzute.
Așadar, soluționarea situațiilor intervenite legate de amplasarea lucrărilor de construcții în zonele de siguranță ale conductelor de gaze naturale se face, în lumina textului de lege menționat prin schimbarea traseului rețelei și pe cheltuiala beneficiarului imobilului, iar nu printr-o eventuală izolare a conductei deja existente.
Mai mult decât atât certificatul de urbanism invocat de către recurent a fost eliberat în anul 1995 și avut o valabilitate de 6 luni, așa cum se menționează în chiar cuprinsul său, fără ca în acest interval de timp să se solicite autorizație de construcție, astfel încât nu mai poate fi invocat ca suport probator.
Totodată, din înscrisurile cauzei se reține că în perioada 2002 - 2003 recurentul din prezenta cauză a purtat corespondență cu Mediaș SA, cu privire la eliberarea unui aviz de amplasare a construcțiilor aducându-i-se la cunoștință că acestea nu respectă distanța de 50 din, astfel încât se impune reamplasarea lor.
Așadar, având în vedere dispozițiile legale incidente și stabilind corect situația de fapt prin prisma materialului probator instanța de apel a schimbat în tot hotărârea de primă instanță, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
Într-o atare situație, criticile acestuia potrivit cu care decizia este greșită, fiind pronunțată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale și totodată prin greșita interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză sunt nefondate.
și pentru considerentele menționate sunt nefondate și criticile potrivit care instanța de apel, la pronunțarea hotărârii trebuia să analizeze toate acele aspecte învederate, care în opinia recurentului puteau conduce la concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința civilă nr. 8789/2007 a Judecătoriei Ploiești este cea corectă și legală, aceasta nu a analizat materialul probator administrat in cauza, și a ignorat un aspect important, acela ca lucrările efectuate ulterior cumpărării terenului de către reclamantul recurent, nu au fost simple lucrări de reparație, ci lucrări de amplasare a conductei in aceea zona limitrofa cu terenul proprietatea reclamantului, lucrări de investiții, care au fost avizate in perioada 1996, 1997, așa cum rezulta din autorizațiile de construire nr. 263/1996 si nr. 259/1997 eliberate de Consiliul Județean
Sub aspectul criticilor potrivit cu care motivarea soluției instanței de apel este greșită, deoarece instanța înțelege să invoce dispoziții legale ce nu au legătură cu speța dedusă judecății, Curtea constată că, pe lângă anumite dispoziții invocate chiar în precedentul prezentelor considerente pentru a fundamenta soluția instanței de recurs tribunalul a făcut referire în decizia atacată și la art. 3 pct. 51 și 52 din Legea nr. 351/14.07.2004 - legea gazelor.
Ori, aceste texte au legătură cu soluționarea cauzei de vreme ce reclamantul a pretins că în anul 1995 obținut avizul nr. - emis de.
Totodată, deși recurentul nu depune la dosar respectivul aviz, singura mențiune cu privire la acesta fiind cea de pe un desen anexă la un plan de situație anexă în copie xerox la raportul de expertiză, mențiunile de pe respectivul înscris se referă la inexistența unei rețele de distribuție a gazelor naturale.
Conducta în discuție este una de transport gaze naturale, așa cum o definește legea și tocmai pentru a face diferența între cele două sisteme, de transport și respectiv de distribuție au fost menționate în cuprinsul hotărârii instanței de apel textele speciale, astfel încât criticile recurentului sunt nefondate.
Susținerea recurentului potrivit căreia, urmează a se avea în vedere un aspect, pe care instanța de apel l-a omis la momentul pronunțării deciziei civile recurate - respectiv faptul că realizarea lucrărilor de îmbunătățire a alimentării cu gaze naturale a Municipiului P s-a realizat cu includerea porțiunii de conductă, limitrofă proprietății recurentului reclamant după cumpărarea imobilului teren proprietatea recurentului conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14029/7.07.1995, nu poate fundamenta o altă soluție decât cea pronunțată de către instanța de apel.
Astfel, așa cum învederează chiar recurentul la porțiunea de conductă, limitrofă proprietății s-au efectuat după dobândirea dreptului de proprietate, numai lucrări de îmbunătățire.
Aceasta însă, exista amplasată pe actualul traseu de foarte mulți ani, cu consecința restricției la construire pentru recurent.
Trimiterea la Decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul nr. 1220/2006, publicată în Monitorul Oficial nr.960 bis, privind aprobarea Normelor tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de alimentare din amonte și de transport gaze naturale și în care s-ar prevede ca pentru porțiunea de traseu în speță, unde nu se îndeplinesc condițiile de siguranță și protecție din prezentele norme, operatorul - pârâta a urma să elaboreze pe baza unei analize de evaluare a riscului programe de reabilitare sau modificare și să se solicite de la Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul aprobarea costurilor necesare nu poate fi aplicabilă speței față de chiar corespondența purtată de către acesta cu pârâta, precum și față de modul în care aceasta produce efecte juridice.
Sub aspectul criticilor referitoare la nesocotirea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 128 și art. 129 Cod pr. civ. Curtea reține că, primul dintre acestea se referă la modul în care președintele conduce ședința de judecată.
C de al doilea reprezintă sediul materiei pentru rolul activ al judecătorului.
Însă rolul activ la judecătorului nu dă dreptul acestuia să se substituie părților în soluționarea cauzelor deduse judecății.
Mai mult decât atât recurentul nu a indicat în cuprinsul cererii de recurs ce anume împrejurări de fapt și de drept ar fi trebuit puse de instanța de apel în discuția părților.
Pentru toate motivele arătate în precedent Curtea reține că instanța de apel a făcut o corectă reținere a situației de fapt la care a aplicat normele legale incidente, a fundamentat în fapt și drept soluția pronunțată și a soluționat cauza cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
În consecință și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul domiciliat în P,-,. 123,.C,.56 jud. P împotriva Deciziei civile nr. 194 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția civilă, în contradictoriu cu pârâta SA Mediaș, nr. 1, jud. S, ca nefondat.
Ia act că intimata pârâtă nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2009.
PREȘEDNTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
Red
4 ex/30.10.2009
nr- Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova - Secția civilă
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Marilena Panait, Constanța
