Obligație de a face. Decizia 65/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 65/
Ședința publică din 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în G,-, jud. H, împotriva deciziei civile nr. 101 din 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 ianuarie 2010, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 02.02.2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Gheorgheni la data de 19.08.2008, reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului G, directorul AVPS G, să îi restituie permisul de membru vânător al AVPS G, obligarea pârâtului la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de neaplicare a sentinței judecătorești, rămasă definitivă, dacă îi este favorabilă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 278 din 9 martie 2009, Judecătoria Gheorghenia respins cererea reclamantului și l-a obligat pe reclamant să achite pârâtei suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins de către Tribunalul Harghita, prin decizia civilă nr. 101 din 8.10.2009, obligându-l pe apelant la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata AVPS G, prin director
S-a reținut în considerentele deciziei că prin Hotărârea Consiliului din data de 5.01.2006 reclamantul a fost exclus din AVPS Această hotărâre a fost comunicată apelantului cu adresa nur. 23/9.01.2006, nefiind atacat de acesta. În această situație, intimata nu poate fi obligată să restituie permisul de vânător, acesta nemaiavând calitatea de membru al AVPS
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând casare sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru o justă soluționare, în subsidiar, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre o justă soluționare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a arătat că prima instanță, în motivarea sentinței pronunțate, nu a luat în considerare o serie de date care atestă că excluderea sa din asociație s-a făcut cu încălcarea flagrantă a statutului AVPS G, în sensul că sancțiunea excluderii, pe care el a contestat-o în termenul legal la Consiliul AVPS G, nu este definitivă nici în prezent, pentru că această contestație nu a fost discutată în Adunarea Generală a Asociației, singura în măsură să decidă excluderea din asociație a unui membru. În consecință, instanța nu putea să ia act de excluderea sa din asociație în condițiile în care reprezentanții acesteia nu au făcut dovada discutării contestației sale în prima adunare generală.
Nu de 3 ori au solicitat să le predea carnetul de membru, ci numai prin ultima adresă nr. 247/16.11.2005, la care s-a conformat predând carnetul președintelui asociației. Împotriva deciziei de suspendare a formulat contestație în termenul legal, a cărei soluționare era de competența Adunării Generale a Asociației, dar care nu a fost luată în discuție nici până în prezent.
Hotărârea de excludere a sa din asociație a făcut obiectul dezbaterii la data judecării pricinei în dosarul nr. 1349/2005. Instanța nu a luat în considerare argumentele prezentate și a dispus reprimirea sa în asociație.
Faptul că instanța s-a pronunțat și a decis pe argumentele respinse de o instanță egală în drept fără a ține seama de autoritatea de lucru judecat vine în sprijinul susținerii sale că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, dând mai mult decât s-a cerut și nu s-a pronunțat asupra cererii lor, respectiv obligarea Consiliului AVPS de a pune în aplicare o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Prin sentința pronunțată, instanța de judecată validează o hotărâre a Consiliului AVPS, care nici măcar nu era definitivă.
Toate aceste argumente îl îndreptățesc să solicite ca instanța să constate nelegalitatea și netemeinicia deciziei civile nr. 101 și în consecință, în temeiul art. 304 alin. 6, 7 și 8, să dispună casarea ei.
Intimata AVPS Gaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, pe considerentul că sentința și decizia sunt la adăpost de orice critică. Prin motivele de recurs nu se aduce nimic nou, față de motivele de apel invocate în fața Tribunalului Harghita. Recurentul este exclus din Asociație în baza prevederilor statutare AVPS art. 12 pct. 2.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acesta este nefundat, pentru următoarele considerente:
În primul rând trebuie menționat că, deși în cererea de recurs se arată că se declară recurs împotriva deciziei civile nr. 101/2009 a Tribunalului Harghita, se solicită casarea sentinței iar în motivele recursului se face referire tot la "sentință", doar în final amintindu-se din nou de casarea deciziei.
În al doilea rând motivele de nelegalitate invocate de recurent, respectiv art. 304 pct. 6, 7 și 8 Codul d e Procedură Civilă, sunt motive de nelegalitate care duc la modificarea hotărârii și nu la casarea hotărârii, așa cum s-a solicitat. Aceste motive nu au fost dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs iar motivele dezvoltate ar face posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă.
Luând în considerare aceste argumente, Curtea constată că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. În mod corect s-a reținut că reclamantul a fost exclus din Asociație prin Hotărârea Consiliului din data de 5.01.2006, hotărâre necontestată de reclamant. calitatea de membru al asociației, aceasta nu poate fi obligată să restituie reclamantului carnetul de membru.
Susținerea reclamantului că adunarea generală a asociației este singura în măsură să dispună excluderea sa din asociație este combătută de prevederile Statutului AVPS G, unde se prevede, printre atribuțiile Consiliului, și pe aceea de excludere de membri.
Pe de altă parte, instanța de fond a fost investită cu petitul privind obligarea pârâtei la restituirea carnetului de membru și nu cu vreun petit care să aibă ca obiect repunerea reclamantului în calitatea sa de membru al AVPS Gni.
Față de toate cele ce preced, Curtea constată că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă iar motivele indicate de reclamant nu au fost dezvoltate în cererea de recurs și nu se regăsesc în aceasta. Cum motive de ordine publică nu s-au găsit, pentru a putea fi invocate din oficiu de către instanță, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă va respinge ca nefundat recursul declarat de reclamant.
În baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă, va obliga reclamantul să plătească pârâtei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, județul H, împotriva deciziei civile nr. 101 din 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, cu sediul în G, Cart., -/40/A/4, județul H, suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
red.
tehnored.BI/4ex
jud.fond:
jud.apel: Sz.;
-5.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
